Regele fotbalului! Povestea vieții lui Pele și moștenirea pe care a lăsat-o pe teren

Născut pe 23 octombrie 1940 în Minas Gerais, Brazilia, avea să devină cunoscut în întreaga lume ca Pelé. Tatăl său, João Ramos do Nascimento, a jucat el însuși fotbal profesionist, dar cariera sa nu i-a adus niciodată prea mulți bani.

După cum spune legenda, familia lui Pelé nici măcar nu și-a putut permite să-i cumpere o minge, așa că el a umplut o una cu șosete și le-a modelat în formă de minge pentru a o lovi cu piciorul.

Cariera timpurie

Deși a continuat să se lupte financiar în São Paulo, lucrând la o varietate de locuri de muncă pentru a-și ajuta familia, tânărul Pelé și-a găsit adevăratul talent pe teren. Sub tutela tatălui său și a unui fost jucător al echipei naționale pe nume Waldemar de Brito, Pelé a început să se maturizeze ca jucător la juniorii Bauru Athletic Club. Antrenorul de Brito și-a recunoscut abilitatea și l-a recomandat pentru o probă cu Santos FC.

Conducerea echipei a fost de acord cu evaluarea lui de Brito și a semnat cu Pelé în iunie 1956. La doar trei luni mai târziu, Pelé a marcat un gol în meciul său de debut. Deși puțini oameni știau acest lucru la acea vreme, acest lucru prefigura succesul care urma să vină în restul carierei profesionale a lui Pelé.

Un tânăr care a devenit super-erou în Brazilia

Doar un an mai târziu, Pelé a ocupat fruntea listei marcatorilor din ligă. Performanța sa, la frageda vârstă de 17 ani, a atras atenția naționalei. Nu a dezamăgit. La prima sa apariție pe scena mondială, el a marcat goluri cheie atât în ​​semifinală, cât și în finala Cupei Mondiale din 1958, pentru a câștiga Brazilia.

În acest moment, a obținut statutul de super-erou în Brazilia și a devenit un nume cunoscut în întreaga lume. Guvernul brazilian l-a onorat ca pe o „comoară națională”, ceea ce i-a ridicat statutul acasă, dar l-a împiedicat și să profite de oferte la scară largă.

Lupta cu rănile

La nivel individual, următoarele două Cupe Mondiale s-au dovedit dezamăgitoare din cauza accidentărilor. Echipa braziliană a câștigat încă turneul în 1962, dar a rămas foarte scurt în 1966 fără jucătorul său vedetă – au fost eliminate în faza grupelor. În această epocă, însă, Pelé a continuat să exceleze în echipa sa de club, Santos.

În mod constant cel mai bun marcator, s-a confruntat adesea cu echipe care și-au modificat jocul special pentru a face față amenințării pe care o reprezenta. În ciuda acestui fapt, el a reușit în continuare să marcheze 60 de goluri în sezonul 1964 și 101 goluri anul după aceea.

Retragere și revenire

Până în 1970, Pelé se hotărâse să plece. Cu toate acestea, el a fost în cele din urmă convins să joace o ultimă Cupă Mondială pentru Brazilia, în Mexic, în ceea ce mulți consideră cea mai bună echipă din istorie. Pelé a contribuit la victoria Braziliei în turneu cu goluri și mai multe pase decisive, câștigându-și premiul Balonul de Aur pentru jocul său. Pelé a continuat cu echipa braziliană încă un an, renunțând în cele din urmă în 1971.

Câțiva ani după aceea, și-a luat rămas bun de la fanii săi de la Santos. Totuși, zilele lui ca jucător încă nu se terminaseră.

Cariera târzie

Deși spusese de mult că va juca vreodată doar pentru Santos, nu a rezistat să răspundă apelului de la New York Cosmos în 1975. Liga de fotbal nord-americană (NASL) a reprezentat un pas semnificativ în ceea ce privește nivelul de joc cu care Pelé era obișnuit. Totuși, liga în plină dezvoltare a beneficiat foarte mult de pe urma acestui ambasador al jocului, iar vânzările de bilete au crescut. Pelé a condus Cosmos la un campionat înainte de a se retrage definitiv, un eveniment marcat de un meci de expoziție între echipa sa adoptivă din New York și Santos.

Moștenire și viață după cariera de fotbalist

La momentul retragerii sale, în 1977, Pelé a adunat o serie de recorduri. El a acumulat un total de 1.283 de goluri în 1.363 de meciuri, făcându-l cel mai bun marcator din istoria naționalei Braziliei și din istoria FIFA. La fel de impresionant, a reușit să scoată 92 de hat-trick-uri. De asemenea, a stabilit un record pentru cele mai multe victorii la Cupa Mondială FIFA pentru o persoană, cu trei medalii în numele său.

Primii săi ani nu trebuie trecuti cu vederea, totuși. Pelé a devenit cel mai tânăr jucător care a marcat un hat-trick și cel mai tânăr jucător care a marcat într-un meci din finala Cupei Mondiale.

La pensionare, „O Rei” a continuat să militeze pentru o varietate de cauze, inclusiv reducerea sărăciei, mișcări anticorupție și protecția mediului. El a primit, de asemenea, titlul de cavaler onorific, a servit ca ministru al sportului în Brazilia și și-a asumat rolul de ambasador al bunăvoinței UNICEF. Desigur, nu a încetat niciodată să promoveze jocul în întreaga lume, inclusiv evenimentele FIFA și ceremoniile olimpice. Poate cel mai memorabil dintre toate, el a popularizat sintagma „jocul frumos” ca prescurtare pentru jocul pe care l-a iubit atât de mult.

Magia nu constă în detalii biografice minuscule, ci în moștenirea pe care Pelé a lăsat-o pe teren

Generații de entuziaști s-au imaginat jucându-se cu grația și frumusețea „Perla Neagră”.  Ceea ce i-a uimit pe mulți dintre colegii săi jucători a fost abilitatea lui neobișnuită de a ieși din aproape orice situație cu o îndemânare absolută.

Pentru cei care s-au întrebat despre originea numelui „Pelé”, răspunsul se dovedește evaziv. Unii au susținut că provine din pronunțarea proastă a lui Pelé a numelui unui portar pe care îl admira, numit „Bilé”. Conform acestei versiuni a evenimentelor, colegii săi i-au dat pe jumătate batjocoritor numele „Pelé”.

Pelé însuși nu a dat niciodată o descriere definitivă a modului în care a primit numele. De fapt, el a susținut că nu i-a păsat niciodată prea mult de asta. La fel ca multe altele din viața acestui superstar, însă, magia nu constă în detalii biografice minuscule, ci în moștenirea pe care Pelé a lăsat-o pe teren.