Războiul la telecomandă

Nu s-a mai întâmplat până acum în istorie ca o putere aparent nebeligerantă sau mai multe să intervină într-o conflagrație de la butoane. De la distanță. Și să susțină astfel decisiv una dintre părți. E oficial. Nava amiral al flotei ruse din Marea Neagră, mândria acestei flote, crucișătorul Moskva, a fost scufundată de către ucraineni. Cu rachete trase de aceștia. Numai că informația cheie le-a fost furnizată de serviciul secret american. Și tot așa.

Stau și mă întreb dacă nu care cumva cea mai mare pierdere suferită de armata Federației Ruse, aruncarea în aer a celei de-a doua uzine de rachete amplasată mult la est de Moscova, deci în adâncimea teritoriului, nu este și ea datorată serviciilor secrete americane, care au furnizat informațiile necesare aliaților ucraineni. Statele Unite admit că furnizează informații cheie privind mișcările de pe frontul ucrainean, dar contestă acuzațiile și supozițiile, conform cărora le-ar oferi date cheie ucrainenilor și în ceea ce privește situația din teritoriul Federației Ruse. Așa o fi? Dacă da, atunci cum se explică faptul că armata ucraineană reușește să anticipeze toate deplasările de forțe militare ruse, care se îndreaptă către teatrul de război? Și cum se face că atât de la Pentagon, cât și de la NATO, opiniei publice i se pompează sistematic informații vizând intențiile strategilor de la Kremlin, intenții devoalate între altele tocmai prin asemenea dizlocări de trupe? Și asta nu este totul.

Serviciul secret american recunoaște că interceptează toate comunicațiile nu prea bine protejate ale militarilor ruși, astfel încât o serie întreagă de informații ajung la ucraineni și sunt folosite de către aceștia. De la banalele discuții privind aprovizionarea cu muniții, carburanți și alimente, până la informații cheie legate de deplasarea coloanelor motorizate și intențiile avute în vedere de generalii ruși. Ca să nu mai vorbim de soarta generalilor. Nu am mai auzit până acum ca într-un război, într-un interval atât de scurt, atât de mulți ofițeri superiori, unii dintre ei generali, să fie localizați și uciși. Cum puteau fi localizați și uciși atât de mulți generali ai Federației Ruse, dacă nu ar fi funcționat impecabil un sistem de interceptare și cine altcineva ar fi putut dispune de un asemenea sistem de urmărire, interceptare și localizare, decât experții SUA? Oficial, Statele Unite neagă faptul că ar fi furnizat informații armatei ucrainene, de natură să fi condus la uciderea de generali. La fel cum autoritățile de la Washington nu suflă un cuvânt vizavi de rolul cheie pe care îl joacă în această perioadă uriașa rețea de sateliți de comunicații instalați pe orbită de Elon Musk. De ce? Din simplul motiv că acesta este un civil, iar societatea sa comercială, cea care a instalat, operează și exploatează acești sateliți, este prin definiție una civilă. Ar trebui însă să fim extrem de naivi să ne imaginăm că Elon Musk, care conduce afaceri de mare anvergură, refuză să colaboreze cu serviciile secrete americane. De altfel, Kremlinul a amenințat în repetate rânduri că va doborî acești sateliți. Cu arme rusești amplasate în cosmos. Sub acest aspect, informațiile sunt contradictorii. Desigur, informațiile furnizate în special de generali în rezervă, scoși de la naftalină de către canalele televiziunilor de știri, unii mai pricepuți, mai exacți, alții mai înclinați către science-fiction. Aceste informații se bat cap în cap. Astfel încât doar viitorul ne va dovedi dacă Federația Rusă este sau nu capabilă să-i distrugă sateliții lui Elon Musk. Până una alta, avem însă trei certitudini. Prima este acuzația explicită a autorităților de la Kremlin, însoțită de cuvenitele amenințări. A doua e faptul că realmente acestă uriașă rețea de sateliți este capabilă să furnizeze o cantitate imensă de informații, legată și de deplasarea trupelor, atât în teatrul de război, cât și pe teritoriul Federației Ruse, precum și de conținutul comunicațiilor dintre militarii ruși, fie securizate, fie prost securizate. Iar a treia certitudine este că, dacă rușii decid și reușesc să doboare sateliții lui Elon Musk, una dintre consecințe va fi scoaterea din funcțiune a tuturor mașinilor Tesla care circulă prin lume, inclusiv prin Federația Rusă. Până una alta însă, dincolo de amenințări, rușii nu au întreprins nimic în acest sens.

În nebunia lui, Vladimir Putin, susținut de unii generali și specialiști fanatici, amenință din ce în ce mai insistent cu declanșarea unui război nuclear împotriva statelor NATO, în care să fie utilizate atât încărcături tactice, cât și încărcături strategice. Rușii au mers atât de departe, încât au început să comunice opiniei publice chiar și numărul de secunde care durează de la declanșarea unui atac, până când țintele vizate din Washington, din New York, din Paris, din Berlin, etc. sunt atinse. Și în ciuda acestor amenințări cât se poate de explicite, Pentagonul și responsabilii NATO ne garantează că putem sta liniștiți. Este de presupus că toate aceste încărcături nucleare cu care amenință Moscova sunt localizate, iar coaliția celor 40 de state care condamnă războiul declanșat în Ucraina este asigurată și deci are certitudinea că și un asemenea atac disperat va putea fi anihilat într-o formă sau alta și transformat într-o operație sinucigașă a Moscovei.

În viitor se vor scrie cărți despre modul în care decurge acest război pe bază de telecomandă și despre detaliile spectaculoase ale modului în care Statele Unite domină și probabil în final câștigă acest război al informațiilor, vital într-o confruntare modernă.