Racla Sfintei Parascheva, o bijuterie de argint, aur și pietre prețioase. O femeie a scos saci de bani pentru a fi realizată la comandă

Moaștele Sfintei Parascheva au avut, în decursul timpului, mai multe racle în care au fost așezate. După aducerea la Iași, domnul Moldovei, Vasile Lupu, a comandat o frumoasă raclă de argint, cu pietre prețioase

În urma unui incendiu în 1889, racla sfântă a fost mistuită de flăcări, moment în care moaștele au fost mutate în cea veche în care au fost aduse de la Constantinopol, urmând ca următoarea să fie comandată în 1891 de o credincioasă din Suceava

Astăzi, la Centrul de restaurare al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei se păstrează fragmente rămase din racla arsă, dovadă a incendiului puternic. După ce Înaltpreasfințitul Părinte Teofan a fost numit mitropolit al Moldovei și Bucovinei în anul 2008, preoții de la catedrală au semnalat problema restaurării raclei afectate de timp. Astfel, oamenii au donat aur, argint și bani.

Racla a fost reparată în Grecia, la firma Saxira din Atena. Înainte de restaurare, avea 90 de kilograme, ajungând ulterior la 100. Medalioanele de pe capac și de pe părțile laterale au fost aurite cu aur de 24 de karate. Pe capacul acesteia, sub căptușeală, înainte de capitonare, a fost consemnat tot soborul Catedralei Mitropolitane din Iași.

Racla prețioasă a Cuvioasei Parascheva

Racla în care sunt așezate moaștele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, s-a tot schimbat de-a lungul timpului.

În anul 1641, pe 13 iunie, voievodul Vasile Lupu a reuşit să le aducă la Iaşi, aşezându-le în biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi”. Racla comandată de domnitor era din argint, acoperită cu pietre prețioase. După incendiul în care a ars în mare parte, moaștelor au rămas neatinse de flăcări, uimind creștinii. O femeie din Suceava s-a oferit să doneze materialele necesare unei noi racle.

„În 1891, a fost finalizată o nouă raclă comandată de doamna Ana Botez din Fălticeni, în care au fost așezate moaștele Sfintei Parascheva. Cea veche a fost așezată în podul Mitropoliei, la etajul al doilea, acolo unde s-a mai păstrat o perioadă de timp, după care nu s-a mai știut nimic de ea”, menționau pr. prof. dr. Ion Vicovan și pr. Cătălin Adumitroaie în cartea „Cuvioasa Parascheva, sfânta populară a ortodoxiei”.

În anul 2011, s-a luat în calcul restaurarea raclei ce era afectată într-o mare măsură, fiind atât de veche. Imediat după aducerea raclei din Grecia, acolo unde a fost dezasamblată și restaurată, s-a constatat că a început să plouă în respectiva zonă, deși nu se mai întâmplase de mult.

În anul 1888, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, unde se află și în prezent. Racla Sfintei Parascheva a fost mutată aici, după ce moaştele au scăpat neatinse din incendiul de la Biserica „Trei Ierarhi”.

Pe racla de argint și aur sunt inscripționate chipurile sfinților Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur) și al Maicii Domnului, dar predomină cel al Sfintei Parascheva.

Ce părți lipsesc din sfintele moaște

Cunoscută şi sub numele de Sfânta Vineri, Cuvioasa Parascheva s-a născut în localitatea Epivat, Capul Kaliacra de astăzi, din Tracia, pe ţărmul Mării Marmara, în prima jumătate a secolului al XI-lea. Moaştele Cuvioasei au fost păstrate aproape 200 de ani într-o biserică din Epivat, apoi la Târnovo, iar în secolul al XVI-lea au fost duse la Constantinopol.

„Despre moaștele Sfintei Parascheva, părintele ecleziarh al Catedralei Mitropolitane a mărturisit că lipsesc unele părticele. Tălpile Sfintei nu s-au păstrat, fiind opărite ca mângâiere de Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol în anul 1641. O altă parte care lipsește din moaștele Sfintei Parascheva ar fi nasul și se poate observa foarte ușor atunci când sunt schimbate veșmintele și când este așezată coroana pe față.

Despre lipsa acestei părți, părintele Ioanichie Grădinaru ar fi spus că, în jurul anului 1900, atunci când fața Sfintei Parascheva era descoperită spre închinare credincioșilor, o femeie a rupt cu gura, atunci când s-a închinat, nasul Sfintei”, susțineau pr. prof. dr. Ion Vicovan și pr. Cătălin Adumitroaie în „Cuvioasa Parascheva, sfânta populară a ortodoxiei”.

Preoții au hotărât atunci ca fața să fie acoperită cu veșmânt, iar mai târziu s-a așezat și o placă transparentă din plastic peste sfintele moaște, rămânând doar un singur loc nedescoperit, în dreptul mâinilor.