Procesul de europenizare a culturii din Romania

Perioada interbelica si-a pus amprenta pe cultura din Romania. „Europenizarea” Romaniei din acea perioada s-a datorat in primul rand culturii sale.

Mediul in care s-au plamadit cei mai de seama oameni de cultura romani a fost cel Apusean (german si francez), societatea romaneasca avand meritul de a fi suficient de deschisa incat a facut posibila nasterea si afirmarea acestor valori. „Democratismul cultural” pare a fi stimulul cel mai puternic pentru dezvoltarea culturala.

a. Cu reaparitia „Luceafarului” si a „Convorbirilor literare„, la Bucuresti, a „Ramurilor„, la Craiova si a „Vietii romanesti„, la Iasi, cu aparitia unor noi reviste la Bucuresti, ca „Sburatorul” lui Eugen Lovinescu, „Ideea europena” a lui C.Radulescu-Motru si a revistei „Gandirea”, la Cluj, viata literara postbelica isi reia cursul.

Revistele care au creat in cultura si literatura romana interbelica curente de idei sunt: „Sburatorul” (curentul modernist intemeiat pe principiul sincronizarii literaturii noastre cu literaturile europene) si „Gandirea” (curentul traditionalist-ortodox). In aceste doua tendinte se situeaza revista „Contimporanul” (care reprezinta curentele avangardiste) si revistele eclectice, intre care „Viata literara”, „Revista fundatiilor”, „Jurnalul literar” s.a.

„Sburatorul” a aparut la Bucuresti in doua serii: prima, de la 19 aprilie 1919 la 8 mai 1920, si a doua din martie 1926 in mai-iunie 1927. Intre cele doua serii se interpune „Sburatorul literar” (1921-1922). Inima noului curent a fost E.Lovinescu. El a reusit sa adune in jurul sau insemnati scriitori: Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Victor Eftimiu, Tudor Vianu, Ion Pillat s.a. Modernismul promovat consta in disocierea esteticului de etic si etnic. In opozitie cu samanatorismul si poporanismul, care puneau accent pe etic (N.Iorga -o literatura de consolidare morala) sau pe etnic (N.Iorga -o literatura care sa reprezinte realitatile vietii taranesti), Lovinescu sugera adoptarea noilor formule artistice si, prin aceasta, sincronizarea literaturii noastre cu literaturile europene, in „spiritul veacului”. In poezie, Lovinescu sustinea intelectualizarea sentimentelor, explorarea psihicului uman, depasirea lirismului subiectiv al secolului trecut. Prozei i se cerea a fi una de observatie sociala, de investigare psihologica mai subtila. In critica literara se promoveaza metoda impresionista. 

Cel de-al doilea curent literar promovat in anii interbelici a fost traditionalismul. Tribuna a traditionalismului, revista „Gandirea” a aparut la Cluj, la 1 mai 1921, din initiativa unui grup de scriitori tineri, intre care Cezar Petrescu, Adrian Maniu si Lucian Blaga. Transferata la Bucuresti, in octombrie 1922, condusa din 1926 si pana in 1944 de catre Nichifor Crainic, revista a evoluat de la traditionalism spre ortodoxism. La revista vor colabora Tudor Arghezi, G.Calinescu, T.Vianu, G.Bacovia, Zaharia Stancu, I.Agarbiceanu, M.Sadoveanu s.a.

Ideile majore afirmate de N.Crainic se circumscriu exigentelor de a salva cultura romaneasca de la „pieire”, a-i pastra caracterul independent si de a o feri de „europenizare”, „occidentalizare”, „urbanizare” etc. Spre deosebire de miscarea semanatorista, noul curent (ideologul lui) sustine ca spiritul religios ar forma „substanta constiintei nationale a poporului roman”.

„In literatura, arata D.Micu, «gandirismul» se reduce la autohtonism. Nici ortodoxism ostentativ, nici nationalism xenofob, nici celelalte stigmate ale doctrinei. Autohtonism doar, si un autohtonism deschis, receptiv, asimilator. Substanta romaneasca in expresie inedita.” Partea valoroasa a revistei (curentului) o constituie literatura publicata si promovata.

Miscarea avangardista gaseste, dupa primul razboi mondial, in revista „Contimporanul” un demn urmas. Sub conducerea lui I.Vinea, revista a aparut intre 1922-1932. Idei avangardiste promoveaza si revistele „Punct” (1924-1925), „Integral” (1925-1927), „Urmuz” (1920) s.a. uj215k7577jjjd

„Negarea artei traditionale, a formelor invechite, punerea de acord a artei cu ritmul tehnicii moderne pentru o arta a viitorului, geometrica, in linii mari, abstracta, constituiau punctele programului revistei conduse efectiv de I.Vinea”. Cu tot programul sau transant, „Contimporanul” a continuat sa publice scriitori nealiniati acestui program: Tudor Arghezi, Emil Isac, Camil Petrescu, I.Minulescu, Al.Philippide, I.Pillat, N.D.Cocea, alaturi de Tristan Tzara, Marcel Iancu, Ilarie Voronca.

Dezvoltarea literaturii intre cele doua razboaie a impulsionat si preocuparile in domeniul teoriei si criticii literare. Rodnica a fost, in aceasta perioada, activitatea desfasurata de criticii literari Eugen Lovineascu, Tudor Vianu, Mihail Dragomirescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Serbam Cioculescu, George Calinescu.

b. Stiinta. Secolul al XX-lea este al rationalitatii stiintifice.

In domeniul matematicii contributii importante realizaeaza Gh.Titeica, Traian Lalescu, D.Pompei, Simion Stoilov, D.Barbilian, Octav Onicescu.

Progrese remarcabile inregistreaza fizica, prin cercetarile lui Stefan Procopiu, Eugen Badarau, Dragomir Hurmuzescu, Horia Hulubei, Vasilescu Carpen. Mecanica ii are ca personalitati pe S.Sanielevici, V.Valcovici. In domeniul tehnicii, traditiile anterioare sunt continuate de Henri Coanda, George Constantinescu, cercetator si realizator in domeniul sonicitatii, Nicolae Profiri, un cercetator in domeniul mecanicii constructiilor si betonului armat, A.Beles, Gh.Ene Filipescu.

Stiintele economice au fost ilustrate prin cercetarile lui Gh.Spacu, Radu Cernatescu, Eugen Angelescu, C.Nenitescu. In domeniul cercetarilor geologice contributii remarcabile au adus L.Mrazek, Gh.Munteanu-Murgoci, Gh.Macovei, Sabba Stefanescu, M.Filipescu si altii. Geografia ii are ca protagonisti pe Simion Mehedinti- cu lucrarea sa de mari proportii „Terra”, Gh.Valsan, Vintila Mihailescu. Stiintele biologice au fost ilustrate de renumiti savanti ca Emil Racovita-creatorul primului institut de speologie din lume, Grigore Antipa, Paul Bujor, C.Voinov, M.Borcea si altii.

Progrese s-au inregistrat si in domeniul stiintelor agricole (Gh.Ionescu-Sisesti, Traian Savulescu etc.). Au fost infiitate „Institutul de cercetari agricole” si „Institutul de cercetari agronomice”, in Bucuresti.

O dezvoltare remarcabila au cunoscut stiintele medicale, domeniu in care s-au ilustrat savanti de renume mondial: C.I.Parhon, fondatorul scolii de endocrinologie, Victor Babes, Ion Cantacuzino-fondatorul „Institutului de seruri si vaccinuri”, Gh.Marinescu, neurolog, autor al unui studiu fundamental asupra celulei nervoase, F.I.Rainer, D.Danielopu, chirurgii Iacob Iacobovici, Toma Ionescu si N.Hortolomei si multi altii.

Stiintele sociale au fost puternic stimulate de disputa politica si noile realitati economico-sociale interne. Printre economistii acelei perioade s-au remarcat V.Madgearu, Victor Slavescu, Gh.Zane, Stefan Zeletin. In domeniul sociologiei Mihail Ralea, Petre Andrei si Dimitrie Gusti sunt cei mai reprezentativi. Psihologia s-a diversificat prin activitatea lui Fl.Stefanescu-Goanga, care a infiintat „Institutul de psihologie experimentala, comparata si aplicata”, din Cluj, Mihail Ralea, C.Radulescu-Motru.

O sustinuta activitate de cercetare stiintifica s-a desfasurat in domeniul istoriei. Figura cea mai reprezentativa ramane Nicolae Iorga, autor al „Istoriei romanilor”, in zece volume, membru al mai multor academii straine. Isi continua activitatea Vasile Parvan, intemeietorul scolii romanesti moderne de arheologie. Activitate rodnica au desfasurat D.Onciul, Ion Bogdan, Constantin Giurescu si C.C.Girescu, Ion Ursu, P.P.Panaitescu, Andrei Otetea, Gh.Bratianu, C.Daicoviciu, Ioan Lupas si altii.

Stiintele juridice au marcat progrese prin contributia unor remarcabili juristi ca Mircea Djuvara, Nicolae Titulescu, V.V.Pella, Traian Ionascu, Andrei Radulescu s.a.

c. Filosofia aduce in peisajul cultural romanesc idei si ganditori de certa valoare. „Gandirea filosofica romaneasca a acestei perioade a fost cea mai infloritoare din toata istoria filosofiei noastre. Acum se constituie ceea ce am putea numi filosofia clasica romaneasca”. Este perioada in care sunt elaborate sisteme filosofice de valoare universala, cum ar fi „personalismul energetic” al lui C.Radulescu-Motru ori „rationalismul ecstatic” al lui Lucian Blaga. „Rationalismul neutral” elaborat de Mircea Florian este, de asemenea, o viziune originala. D.D.Rosca, prin „conceptia sa eroica” despre lume, se afirma ca un ganditor cu profunde note de originalitate. P.P.Negulescu, prin lucrarile sale („Filosofia Renasterii”, „Istoria filosofiei moderne”) aduce contributii importante la dezvoltarea istoriei filosofiei. Alti filosofi aduc idei originale in domeniul epistemologiei si logicii (M.Florian), al filosofiei culturii (L.Blaga, T.Vianu). Adevarat plasmuitor de talente a fost Nae Ionescu cu preocupari didactice importante in ceea ce priveste Logica, Metafizica, Filosofia religiei. Pe urmele lui au calcat ganditori de seama ai perioadei postbelice: M.Vulcanescu, Emil Cioran, M.Eliade, C.Noica, V.Bancila, Petre Tutea, unii dintre acestia creatori de scoli si ganditori de renume mondial. Mai aproape de teologia ortodoxa s-au afirmat doi ganditori de mare valoare: Nichifor Crainic si D.Staniloaie.

d. Arta romaneasca. Inceputul secolului al XX-lea este marcat in evolutia arhitecturii de innoiri semnificative: noi materiale puse la dispozitie de industrie (betonul, fierul), noi curente (constructivism, rationalism, functionalism) si noi tehnici constructive. In perioada interbelica se ajunge la ceea ce s-a numit „stilul international” dominat de tipizare, standardizare si industrializare, economicitate, confort, organizare rationala a spatiilor.

In Romania anilor interbelici s-a continuat „stilul national traditional” promovat indeosebi de I.Mincu. S-a afirmat stilul modernist-promovat de noi arhitecti (Duiliu Marcu, Octavian Doicescu, Horia Creanga) si regasit, fara exagerarile Occidentului, indeosebi cel american, intr-o serie de constructii publice: Palatul Presedintiei Consiliului de Ministri, Academia Militara, blocul Patria, din Bucuresti, Hotel Carpati din Brasov. In maniera secolului trecut s-au construit Palatul Regal (1929-1937), fatada principala a Garii de Nord, Universitatea din Bucuresti s.a.

Sculptura cunoaste, la randul ei, evolutii importante: materiale noi (fierul, sticla, celuloidul), uneori aflate in combinatie, aparitia masinismului, preocuparea pentru a surprinde deplasarea unui obiect in spatiu, trecerea de la reprezentarea concreta spre forma gandita, cubismul. Nu se renunta totusi la sculptura nonfigurativa si cea decorativa.

In ansamblul acestor tendinte europene se inscrie si sculptura romaneasca. Cea mai puternica figura a sculpturii romanesti si mondiale o constituie Constantin Brancusi (1876-1957). Pornind de la motive autohtone, el reuseste sa creeze o sculptura stilizata de mare valoare (Pasarea maiastra, Muza adormita, Fiul risipitor, Coloana infinitului, Poarta sarutului, Masa tacerii). O foarte bogata creatie sculpturala au Ion Jalea, autor al unor opere monumentale (Monumentul eroilor), Cornel Medrea (1888-1964), portretist renumit, Oscar Han, portretist si el, prin excelenta, si multi altii.

Pictura inceputului de secol este dominata de curente importante: expresionismul, ca reactie contra impresionismului, fovismul, accentuand culoarea pura, vivace, violenta si de contraste, cubismul si futurismul. Dadaismul, expresionismul, pictura metafizica si suprarealismul sunt curentele care se manifesta in perioada interbelica. Ca reactie la acestea s-a nascut noul curent realist.

Pictorii romani ai perioadei impartasesc aceste stiluri fara ca vreunul dintre ei sa imbratiseze in exclusivitate un stil. Printre cei mai renumiti pictori amintim pe Theodor Pallady (1871-1956), Gh.Petrascu (1872-1948), Camil Ressu (1880-1962), Jean Al.Steriadi (1880-1956), Iosif Iser (1881-1956), Nicolae Tonitza (1886-1940), Francisc Sirato (1887-1953), multi dintre ei cu activitate anterioara perioadei interbelice.

Grafica romaneasca cunoaste, in secolul al XX-lea, o dezvoltare importanta.

e. Progrese insemnate se inregistreaza si in muzica, in care straluceste creatia lui George Enescu, autorul operei monumentale „Oedip”, al Sonatelor si Simfoniilor care i-au adus o faima mondiala. In compozitie s-au afirmat cu stralucire Mihail Jora, Dumitru Cuclin, Ion Chirescu, Sabin Dragoi, iar in arta dirijorala-Alfred Alessandrescu, Ionel Pertea, George Georgescu. S-a dezvoltat genul muzicii usoare, a celei de revista, muzica de fanfara si corala. S-a remarcat activitatea unor institutii muzicale: Opera romana din Bucuresti, Societatea corala „Carmen” etc.

f. O remarcabila dezvoltare cunoaste si arta teatrala. Printre animatorii teatrului romanesc mentionam scriitorii V.Eftimiu, L.Rebreanu, Camil Petrescu, V.I.Popa, regizorii Paul Gusti, Soare Z.Soare, Ion Sava, Sica Alexandrescu. Au fost create opere dramatice de valoare: „Danton”, de Camil Petrescu, „Plicul”, de L.Rebreanu, „Gaitele”, de Al.Kiritescu, „Marele duhovnic”, de V.Eftimiu, „Take, Ianke si Cadar”, de V.I.Popa, „Omul cu martoaga”, de G.Ciprian s.a. Dintre actorii perioadei aminitim pe Ion Brezeanu, Tony Bulandra, Lucia Sturza Bulandra, Ion Manolescu, Aura Buzescu, J.Cazaban, George Vraca, G.Timica.