Priviți ochii acestei femei! Fostă asistentă de la „Socola”, în luptă cu coronavirusul: „Sunt speriată, nu știu ce să fac!”. A fost găsită pe o stradă din centrul Iașului, plângând de disperare!

Străzile orașului ascund povești greu de imaginat. Din frica de coronavirus, o fostă asistentă a Institutului de Psihiatrie „Socola” a început să plângă și să tremure pe stradă. S-a oprit în mijlocul unui parc și nu a știut ce să mai facă. Nu mai știa cum să ajungă la spital. Reporterii BZI au întâlnit-o pe stradă, în timp ce plângea și nu găsea niciun mijloc de transport pentru a ajunge la spital

Fostă asistentă a Institutului de Psihiatrie „Socola”, ajunsă în pragul disperării. Diagnosticată de nouă ani cu diabet, văduvă, cu copiii plecați în străinătate, femeia hoinărea ieri pe străzile orașului pentru a căuta o soluție de a ajunge la spital, pentru a-și procura insulina. Mai avea tratament doar pentru câteva zile. Redactorii cotidianului Bună Ziua Iași au întâlnit-o în Parcul Voievozilor, la câțiva pași de casa sa. Vizibil speriată și agitată, cu ochii înlăcrimați, se îndrepta cu pași timizi către stația de tramvai. Tocmai fusese oprită de agenții de poliție care verificau motivele pentru care aceasta se deplasează de la domiciliu.

Stirile PROTV

Un bărbat din Ploiești a sunat la 112 pentru că doi vecini nu răspundeau la ușă. Polițiștii au făcut o descoperire năucitoare

RomaniaTV

Acuzații DURE la adresa lui Honorius Prigoană. Un om foarte rece, închis și deloc prietenos. Caracterul lui ar lăsa de dorit. Ce s-a aflat acum despre el

Fostă asistentă la „Socola”, ajunsă în pragul disperării

Lucica Cehan are 63 de ani și a fost asistentă a Institutului de Psihiatrie „Socola”. A intrat la pensie mai devreme decât și-ar fi dorit și asta pentru că a fost diagnosticată cu o formă gravă de diabet. De trei ani locuiește singură în apartamentul din cartierul Alexandru cel Bun, de când soțul ei a decedat. Are patru copii, dar sunt plecați cu toții în străinătate pentru un trai mai bun. Pandemia determinată de noul coronavirus a prins-o mai singură și mai speriată ca niciodată. Ieri, avea programare la spital pentru a primi tratamentul pentru următoarele trei luni. Nu știa încotro să meargă, tremura, iar lacrimile îi curgeau șiroaie pe obrajii trecuți prin vreme. O mască de protecție îi acopearea jumătate de chip și ascundea durerea care o cuprindea cu totul. Singură, într-o vreme pe care, așa cum a spus aceasta, nu a mai întâlnit-o.

„Sunt speriată”

Pandemia provocată de COVID-19 creează isterie în rândul ieșenilor. Oameni bolnavi, dezorientați pe stradă, oameni speriați de faptul că sunt opriți de organele de poliție. În aceeași situație este și Lucica Cehan, fostă asistentă a Institutului de Psihiatrie „Socola”.

„Mă duc la spital, am programare la ora 16:00, pentru a mă întâlni cu medicul să-mi mai prescrie medicamentația. Ies din casă o dată pe săptămână. Sunt speriată, nu știu ce să fac, nu știu dacă să merg cu tramvaiul sau cu taxiul. Mai am insulină doar pentru câteva zile și trebuie să ajung de urgență la medic. Sunt singură și dacă Doamne ferește! pățesc ceva, nu e nimeni care să mă ajute. Toți copiii sunt plecați”, spune Lucica cu lacrimi în ochi.

„Ne temem pentru viețile noastre”

Deși singurătatea o apasă mai tare ca niciodată, femeia nu-și permite să ceară copiilor să se întoarcă acasă. Face tot posibilul să-i menajeze și să nu le spună prea mult despre felul în care se simte. Fără medicamente, într-o zi sau două, nu ar mai rezista. Se uită la televizor și se sperie din ce în ce mai tare.

„De când mă știu nu am văzut așa ceva. Ne temem pentru viețile noastre, mai ales noi, cei dependenți de medicamente. Ne temem că vom rămâne fără și vom muri pe capete. De exemplu, eu nu am fost înștiințată despre felul în care îmi voi primi de acum medicamentația, iar viața mea depinde de insulină”, mai spune Lucica.

Blocată în fața taxiului zeci de minute

Doamna Lucica se grăbea să ajungă la spital, așa că redactorii cotidianului BZI au lăsat-o să-și continue drumul. După câteva zeci de minute, aceștia au găsit-o în stația de taxiuri din Parcul Voievozilor, speriată și plângând. Aceasta a explicat reporterilor că îi este frică să se urce în taxi ori în tramvai.

„Nu știu ce să fac. Mă blochez pur și simplu. Nu știu unde sunt mai în siguranță, în taxi sau în tramvai. Nu am încredere în nimic”, adaugă femeia.

În acel moment, am înțeles mai bine ca niciodată ce impact are mass-media asupra omenirii. Cum este să vezi pe stradă oameni în toată firea, blocați în fața unui taxi? Redactorii cotidianului BZI s-au oferit să o conducă pe doamna Lucica la spital. „Vă mulțumesc din suflet! Dumnezeu să vă apere de toată această nebunie! Să fiți fericiți și sănătoși, că voi sunteți viitorul țării”, spune Lucica, vizibil emoționată, dar mai liniștită decât în momentul în care am întâlnit-o.

S-a așezat în fața cortului

Ajunsă la Spitalul „Sf. Spiridon”, femeia s-a așezat în fața cortului în care se face triajul pacienților și a mulțumit redactorilor cotidianului BZI pentru că au adus-o în siguranță la spital. Liniștea și bucuria se citeau pe chipul ei.

„În sfârșit, voi reuși să dorm liniștită. Am să am tratament. Am câteva săptămâni de când mă gândesc numai la copiii mei, să le fie bine, dar și la mine, nu Doamne ferește!, să mor prin somn și să nu apuc să-i mai văd”, încheie doamna Lucica.

Se dau medicamente pentru trei luni

După întâlnirea cu doamna Lucica, redactorii BZI au conștientizat faptul că în situația ei mai pot fi și alți zeci de ieșeni, așa că au contactat-o pe șefa Clinicii de Diabet, pentru a clarifica toată această situație.

„La cabinetul de diabet din ambulatoriul policlinicii numărul 1 se mențin programările pe zile. Pacienții vor trece prin filtru, prin cortul amenajat la intrare. Aceștia se vor adresa unui rezident și unei asistente, la biroul improvizat pentru pacienții cu diabet. Menționăm că se onorează toate rețetele. Dacă pacienții au programări după ora 16:00, aceștia sunt anunțați telefonic să vină mai devreme. Dacă sunt febrili sau prezintă semne de infecție respiratorie deosebită, sunt rugați să trimită un aparținător cu cardul de sănătate și cartea de identitate. Dacă nu au aparținători, aceștia pot contacta medicul de familie. Pacienții vor primi medicamentație pentru trei luni, pe care o pot procura de la orice farmacie din oraș”, a specificat prof. dr. Gina Botnariu, șefa Clinicii de Diabet din cadrul Spitalului „Sf. Spiridon” Iași.