Printul Toma Cantacuzino

Odiseea lui Dimitrie Cantemir, principele carturar al Moldovei si aliat al tarului Rusiei, Petru cel Mare, este binecunoscuta. Savantul iluminist a lasat in urma sa o serie de opere, precum „Descrierea Moldovei” ori „Divanul ori galceava inteleptului cu lumea”. In toata aceasta odisee, Dimitrie Cantemir a avut un tovaras, care era, de asemenea, os domnesc si care a ajuns „sluga la rusi”, la fel ca si principele Moldovei. Este vorba de printul Toma Cantacuzino, nepot al domnitorului Serban Cantacuzino si conte al Imperiului Rus. El era, de asemenea, ruda cu principele Dimitrie Cantemir.

Toma Cantacuzino s-a nascut la Bucuresti, fiu al marelui aga Matei Cantacuzino. El a fost coleg de generatie cu Dimitrie Cantemir, care a facut parte din dinastia ce i-a dat pe Constantin Cantemir si pe Antioh Cantemir.
Ramas orfan de mic, Toma Cantacuzino a fost crescut de unchiul sau, Serban Cantacuzino, care i-a deschis drumul catre cele mai importante functii din administratia Valahiei. In anul 1701, el a devenit mare sluger, in anul 1704 a devenit mare postelnic, iar in anul 1706 a devenit mare spatar. In anul 1711, in conditiile in care in locul unchiului sau fusese instalat pe tronul Valahiei Constantin Brancoveanu, Toma Cantacuzino a fost contactat de emisarii tarului rus Petru cel Mare.

Acesta l-a instiintat despre planuitul razboi impotriva Imperiului Otoman si despre alianta cu domnitorul Moldovei, Dimitrie Cantemir. Toma Cantacuzino a acceptat sa intre in alianta cu Imperiul Rus, pe care il agrea deoarece tarul era de aceeasi credinta cu el. Petru cel Mare, aliat cu Dimitrie Cantemir, a inceput ofensiva impotriva otomanilor. In acelasi timp, domnitorul Valahiei, Constantin Brancoveanu, care negociase si el cu tarul Rusiei, ezita sa treaca de partea imparatului crestin. Constantin Brancoveanu isi concentrase oastea si era in expectativa. Infuriat de ezitarile domnitorului Valahiei, Toma Cantacuzino, care comanda cavaleria din oastea lui Constantin Brancoveanu, a trecut deschis de partea rusilor. El a trecut, practic, in fruntea a opt regimente, in data de 22 iunie. Toma Cantacuzino a fost primit cu toate onorurile de catre feldmaresalul rus Boris Seremetev, scrie romanialibera.ro.

Chiar daca aceasta miscare a avut loc impotriva vointei lui Constantin Brancoveanu, domnitorul valah a fost invinuit de turci ca i-ar fi tradat. Apoi, Constantin Brancoveanu a fost mazilit, luat prizonier si executat, alaturi de fiii sai si de ginerele sau. Ulterior, a fost canonizat de Biserica Ortodoxa Romana. Intre timp, in iulie 1711, trupele comandate de Toma Cantacuzino au participat la asediul Brailei, pe atunci raia turceasca. Calitatile de comandant, precum si vitejia dovedita in lupte l-au impresionat pe tarul Petru cel Mare.

Infrant in batalia de la Stanilesti, de pe Prut, Petru cel Mare a incheiat pace cu Imperiul Otoman.

Insa nu si-a uitat aliatii din Tarile Romane. Atat Dimitrie Cantemir, cat si Toma Cantacuzino au primit insarcinari importante in administratia Imperiului Tarist, le-au fost recunoscute rangurile aristocratice si au primit mosii intinse. Dimitrie Cantemir a devenit un soi de ministru de Externe al Imperiului Tarist, iar Toma Cantacuzino si-a continuat cariera militara. Tarul Petru cel Mare i-a conferit titlul de conte si l-a desemnat drept general-maior in cavaleria imperiala ruseasca. Studiile pe aceasta tema realizate de istoricul Victor Tvircun aduc detalii interesante despre viata in Rusia a contelui Toma Cantacuzino, print de sange al Valahiei. La sfarsitul anului 1712, tarul i-a incredintat formarea unui corp de cavalerie, care cuprindea numerosi cazaci. Acest corp a luptat impotriva tatarilor, aliati cu turcii. In anul 1713, la sfarsitul conflictului, corpul de cavalerie cazaceasca a lui Toma Cantacuzino a fost desfiintat, iar generalul de origine romana a primit misiunea de a forma corpuri de armata organizate dupa modelul militiei teritoriale din Austria. In paralel cu formarea a cinci noi regimente, Toma Cantacuzino a organizat o adevarata retea de spionaj indreptata impotriva Imperiului Otoman si care lega informatori din Turcia, Valahia, Moldova, Transilvania si Polonia.

De asemenea, el si-a ajutat rudele ramase in Valahia. Printre cei care au beneficiat de sprijinul contelui Toma Cantacuzino se numara si Pauna Cantacuzino, sotia varului sau, Stefan Cantacuzino, instalat de turci in locul lui Constantin Brancoveanu si care a fost ultimul domn pamantean din Valahia, inainte de inceperea domniilor fanariote. In cele din urma, contele Toma Cantacuzino a primit comanda trupelor care vegheau la construirea unui canal ce urma sa faca parte din sistemul de navigatie ce ar fi trebuit sa uneasca Marea Baltica si Marea de Azov, imaginat de Petrul cel Mare. Asprimea climei nordine l-a rapus de contele roman, in decembrie 1721. Ulterior, el a fost transportat la Moscova, unde a fost inmormantat in cripta familiei varului sau, Constantin Brancoveanu, din biserica Manastirii Sfantul Nicolae din Moscova.