Poziţia nobilimii în timpul Războiului de Optzeci de Ani

Poziţia nobilimii în timpul Războiului de Optzeci de Ani. Filip al II- lea a numit mai mulți membrii ai marii nobilimi a Țărilor de Jos în ideea de a construi un guvern stabil şi de încredere.

Omului sau de încredere, Antoine Perrenot de Granvelle, i-a acordat funcţia de cap al Staten-Generaal

A numit-o pe Margaretha de Parma guvernator de Țările de Jos.

Poziţia nobilimii în timpul Războiului de Optzeci de Ani

Statele au început să se opună dorinţelor lui Filip în 1558. Acestea au obiectat la propunerile lui în chestiunea taxelor și cerând retragerea trupelor spaniole.

Reformele următoare au fost întâmpinate cu mult scepticism. Opoziţia a fost îndreptată în mod special spre Granvelle.

Marii nobili au rămas fără răspuns la petiţiile lor către Filip.

Wilhelm de Orania, contele de Egmont și contele de Horne, s-au retras din Staten-Generaal. Atunci Filip l-a rechemat pe Granvelle.

În ultima parte a anului 1564, nobilii au remarcat puterea crescândă a reformei și i-au cerut imperativ lui Filip să vină cu măsuri realiste de prevenire a violențelor.

Răspunsul a fost: opresiunea severă este singura soluție. Ca urmare, Egmont, Horne și Oranje s-au retras încă o dată din Staten-Generaal, iar Bergen și Meghem au renunțat la funcția de stadhouder.

Între timp, în ciuda opresiunii crescânde, protestele religioase s-au întețit. În 1566, o ligă formată din aproape 400 de mari nobili, a prezentat o petiție guvernatoarei Margaretha de Parma, pentru a suspenda persecuțiile până la revenirea în funcție a celor retrași.

Contele Berlaymont a numit prezentarea acestei petiții un act de implorare, de cerșală (neerlandeză geuzen), denumire luată în onoarea petiționarilor. Petiția a fost trimisă lui Filip pentru a se da un verdict.

Războiul de Optzeci de Ani a fost un război între cele Șaptesprezece Provincii ale Țărilor de Jos și Imperiul (Habsburgic) Spaniol, care a condus la crearea unui stat independent, Republica Provinciilor Unite.