Povestea senzațională a lui Dorel, unul dintre cei mai experimentați vatmani din istoria Iașului. După 38 de ani, a plecat în lacrimi de la manșa tramvaiului: „Mi-a plăcut foarte mult ce am făcut”

Dorel Zapoi este unul dintre cei mai experimentați vatmani din istoria Iașului. Acesta s-a despărțit cu greu de tramvaiele pe care le-a condus 38 de ani, iar tot ce i-a rămas sunt amintirile dragi de pe traseu

Dorel Zapoi a ajuns la 61 de ani și regretă că a trebuit să iasă la pensie după 38 de ani, cât a lucrat ca vatman. Bărbatul își amintește cu drag de momentele când era la manșa tramvaiului și nu ar fi schimbat acest lucru pentru nimic.

Dorel Zapoi, printre cei mai experimentați vatmani din istoria Iașului

Timp de 38 de ani, Dorel Zapoi a fost la manșa tramvaiului pe străzile din Iași. Acesta este unul dintre cei mai experimentați vatmani care au lucrat la CTP, însă acum s-a despărțit cu greu de tramvaiele pe care le-a condus zeci de ani. Prima dată, s-a angajat la IJTL, care ulterior a fost împărțită într-o serie de întreprinderi la Iași și Pașcani. Ulterior, a fost Regia Autonomă de Transport în Comun, iar apoi Regia Autonomă de Transport Electric în Comun.

„Tatăl meu a fost mecanic de locomotivă și, când eram mic, mergeam cu el prin județ. După ce am făcut armata, am lucrat la Țesătura câțiva ani, iar la 23 de ani am decis să fac școala de vatmani. Asta se întâmpla în 1986. Meseria de vatman era căutată, deoarece era bine plătită și respectată, mulți voiau să facă asta, însă nu oricine reușea. Au fost 38 de ani care au trecut rapid, deoarece mi-a plăcut mult. Unii spun că este greu să lucrezi cu oamenii, cu publicul, însă, dacă tu îi înțelegi pe ei, te înțeleg și ei pe tine, trebuie să fii puțin empatic”, își amintește Dorel Zapoi.

Transportul public era folosit la scară largă în urmă cu 30 de ani, având în vedere că mai puțini oameni dețineau mașini. Astfel, tramvaiele erau arhipline, iar călătorii stăteau pe scări, în timp ce vagonul avea ușile deschise.

„La început, am lucrat un an pe tramvai model ITB, era incredibil cum circulam, cu ușile deschise, plin de oameni. Am ajuns să mă cunoască călătorii, mă salutau pe stradă, deoarece îi vedeam în fiecare zi. După am ajuns să lucrez pe un vagon Timiș, care a ars complet în capăt la Dacia. După mi-au dat altul cu două remorci, avea o lungime de 45 de metri, însă după câteva stații din Dacia se umplea, deoarece lumea pleca la muncă în zona industrială. Oricum cele mai bune tramvaie au fost Tatra, chiar se cunoștea diferența”, a mai spus fostul vatman.

Diferențele față de prezent

Deși condițiile de lucru erau mai grele în urmă cu 30 de ani, incidentele erau mult mai puține. De asemenea, și compania funcționa mult mai bine din punctul său de vedere, iar totul era mai bine organizat.

„Până în 2010, am lucrat cu tramvaiul la stradă, iar după am stat la depou, ca manevrant, ce tramvaie intră în depou, eu trebuia să le garez. Eram cel mai potrivit pentru acest lucru, deoarece știu să conduc orice tip de vagon. Cea mai bună perioadă a companiei de transport a fost la începutul anilor 2000. Era totul organizat, existau compartimente pentru orice domeniu, existau specialiști care știau dinainte ce trebuie să facă. Într-adevăr, liniile erau mai de slabă calitate decât acum, însă parcă nu erau atât de multe probleme față de acum. Noi mergeam iarna, când era zăpada de un metru, iar acum am văzut că nu au putut funcționa tramvaiele 20-30 cm de zăpadă, ceva este în neregulă. Mă uitam și la vagoanele astea noi, înțeleg că este mai multă tehnologie, însă până la urmă nu este avion. Trebuie să aibă și vatmanul contribuția lui, nu se poate baza doar pe un calculator”, a precizat Dorel.

A văzut tot felul de lucruri în tramvai

Dorel își amintește de primii ani când lucra ca vatman și de condițiile grele prin care trecea, în special iarna. Totuși, privind în urmă, bărbatul de 61 de ani nu regretă nimic, însă este trist că a trebuit să se retragă.

„Țin minte, cu ITB-ul stăteam iarna cu șubă, mănuși din lână, nici nu aveam căldură. Geamurile înghețau de la frig și nu mai vedeam nimic în față. Aveam o pungă cu sare și dădeam pe geam ca să îmi fac un mic vizor. Oricum vedeam prin tramvai zăpada, deoarece era plin de găuri. Totuși, a fost frumos, nu se plângea nimeni, ne-am descurcat cum am putut. Chiar am pățit o fază amuzantă, mergeam de la Podul de Piatră spre Podu Roș, iar tramvaiul era plin, nu puteam să cobor să schimb macazul. Un călător mi-a zis că să îi dau lui ștanga ca să schimbe macazul, să nu mai cobor eu. Acesta l-a schimbat și după mi-a aruncat ștanga în Bahlui, probabil era nervos că a așteptat prea mult tramvaiul. După nu mai aveam cu ce să schimb macazul”, a mai transmis bărbatul.

De-a lungul carierei, acesta a avut parte de tot felul de peripeții pe care acum le povestește cu drag.

„Am mai pățit odată, când am coborât să schimb macazul, iar un călător a căzut în cap din vagon și era numai sânge. M-am trezit după cu poliția, ambulanța acolo, m-au luat la secție, mi-au luat permisul, de parcă eram eu vinovat. După am aflat că individul care a căzut era fratele unui polițist, însă ulterior mi-au dat permisul înapoi că și-au dat seama că nu am vreo vină”, a spus Dorel Zapoi.

Și-a cunoscut soția în depou

Încă din primul an ca vatman, Dorel Zapoi a cunoscut-o pe Mioara, care lucra la compania de transport. S-au căsătorit imediat, iar de atunci sunt nedespărțiți, având împreună patru copii.

„Pe soția mea am cunoscut-o în 1986, când am făcut școala de vatmani, și ea lucrează tot la compania de transport. Era o vorbă pe atunci, când te angajai la companie, dacă ești necăsătorit, o să te căsătorești, iar dacă erai deja căsătorit, atunci o să divorțezi. De atunci suntem împreună, avem patru copii împreună, avem și nepoți. Pe unul dintre fiii mei, țin minte, când era mic, îl luam cu mine în cabina de la tramvai, mergea cu mine pe traseu, știa deja toate traseele. Dimineața, când mă trezeam, abia așteptam să merg la muncă, să conduc tramvaiul, asta mă liniștea, trecea timpul extrem de rapid. Mereu mi-a plăcut să socializez cu oamenii, să cunosc călătorii”, a povestit bărbatul.

Meseria l-a ales pe el

Viața de vatman nu este pentru oricine, însă Dorel este sigur că s-a născut pentru a face asta. Dacă ar mai avea o viață, crede că tot vatman ar fi.

„Trebuia să fii mai îndemânatic ca să conduci un tramvai înainte, era totul mecanic, trebuia să știi cum să îl manevrezi. Mie mi-a plăcut foarte mult ce am făcut, le-am încercat pe toate, nu mi-a fost frică. Dacă nu îți place și ți-e frică să încerci, atunci nu ai ce căuta în acest domeniu. Sincer, mă uit cu nostalgie în spate și îmi pare rău că s-au terminat anii mei ca vatman. Eu ieșeam cu tramvaiul ITB de epocă sâmbăta, abia așteptam să fiu pe traseu, să văd oamenii. Dacă m-aș mai naște o dată, cu siguranță, tot vatman aș fi, altceva nu aș alege. Acum, trebuie să termin cu toate documentele, să vedem ce pensie voi lua, însă sper să rămân colaborator la CTP ca să mai ies cu tramvaiul turistic”, a încheiat Dorel Zapoi.

Dorel Zapoi a fost extrem de apreciat de colegi și este cunoscut ca unul dintre cei mai buni vatmani din istoria Iașului.