Povestea nestiuta a unui mare pictor iesean – GALERIE FOTO
@ Boem, hatru si talentat! @ Cu adevarat o figura de marca a Iasului, acesta ascunde o poveste de viata deosebita @ Asa cum el insusi marturiseste, mereu a fost un om care nu a avut nimic de ascuns @ Dimpotriva, marturiseste ca a avut ocazia sa traiasca viata din plin, alaturi de mari personaje ale artei si politicii @ Cu luciditate si realism acesta dezvaluie ca, usor – usor, societatea se degradeaza si isi pierde din adevaratele valori @ A acceptat sa le povesteasca reporterilor BUNå ZIUA IASI cateva secvente tulburatoare din viata sa
Cu o atitudine patriarhala, restras de ani buni din prim-planul agitatiei citadine si culturale, pictorul Bogdan Barleanu te cucereste imediat! Deschis, visator si chinuit de tarele degradarii artei contemporane, el spune ca universul sau va ramane, mereu, arta. Cu greu ar mai putea fi impresionat de ceva avand in vedere ca, in ultimii 30 de ani, artistul a fost martor la importante momente culturale si politice.
„Eu sunt Bogdan! Sa nu aud de maestru”
Ca un adevarat Don al Artelor Frumoase, pictorul sta ore intregi in linistea atelierului de creatie. Din pridvorul casei sale, bine ascunsa pe strada Capitan Tomida din Dealul Copoului, creatorul isi mai rupe din timpul sau pentru a mai intra in lumea reala. Chiar si atunci, el ramane la fel de hatru si mereu visator. Ajuns in pragul varstei de 60 de ani acesta spune, in gluma: „Sunt «suparat» pe faptul ca, si acum, lumea spune ca sunt fiul lui tata” (Iftimie Barleanu, nascut la 6 octombrie 1916, in satul Mazanaesti, judetul Suceava, si mort la 19 ianuarie 1986 – la Iasi, a fost unul dintre cei mai mari sculptori români, autor a mai multor monumente care impresioneaza prin forta si expresivitate artistica – n.r.). Acuma, in prag de 60 de ani, sunt tare trist ca lumea inca imi spune ca sunt fiul lui tata… Mai departe, vreau sa va spun ca de prin 2009 nu am mai avut vreo expozitie! Voi organiza una, anul acesta, la Muzeul Unirii. Voi prezenta cateva din noile mele creatii. In rest, eu sunt Bogdan! Sa nu aud de maestru. Acuma, ce sa va zic, in arta contemporana nu se prea mai evolueaza, se constata o stagnare, nu stiu ce se intampla, dar cert este ca tinerii nu prea mai stiu de valori, de repere sau de respect. Il auzeam, zilele trecute, pe un tinerel exclamand: «Oare nu mai crapa Tofan (pictor iesean – n.r.), ca sa elibereze atelierul?». Ei, asa ceva nu se intampla cand noi eram tineri”, exclama, vizibil dezamagit, Barleanu.
Citeste si: Povestea femeii din spatele unui mare om de stiinta iesean – FOTO, VIDEO
Putea fi milionar in euro, dar s-a intors la branza cu smantana si harbuji murati
In cei peste 30 de ani de activitate, creatiile sale au fost expuse la mari evenimente din toate colturile Europei sau pana in indepartata Japonie, in Statele Unite ale Americii sau Australia. Cu nostalgie isi reaminteste de prima sa aventura peste hotare. „In anul 1982, am fost invitat sa particip la o valoroasa expozitie in Bucuresti! Imi aduc aminte si acum ca, in acelasi timp, la etajul cladirii unde ne prezentam noi lucrarile era si un eveniment de moda. Cum, intr-o zi, aceasta era inchisa, pe la noi au trecut ceva persoane din strainatate. Un italian, ceva mare pe la ambasada lor, mi-a spus ca-i plac lucrarile mele si ca vrea sa-mi dea o bursa la Roma!!! Eh, eu nu am crezut asa ceva si ma gandeam ca sunt satul de visele mele… Totusi, totul s-a dovedit a fi cat se poate de serios si am ajuns sa plec la Roma. Eu am vrut sa merg cu sotia si, dupa mari interventii, totul s-a rezolvat. Oricum, tatal meu a pus cuvant ca ma voi intoarce. Bineinteles acolo am si fost testat daca vreau sa raman, insa eu am zis ca imi este dor de branza mea cu smantana si de harbujii murati… Eh, am si fost felicitat pentru ca am dat un raspuns de roman pentru ca totul a fost un test al celor de la Secu’. Eu vroiam sa vin acasa, asta ma interesa. Oricum, cand i-am pus in mana 3.500 de marci lui mama, dupa ce am vandut un tablou in strainatate, a fost ceva. Se puteau castiga multi bani pe atunci, dar nu asta m-a interesat”, descrie, amuzat, ieseanul.
Citeste si: Profesorul Cohal, o viata dedicata matematicii – FOTO
Propunere indecenta de la un afacerist filantrop
Cert este ca, ore in sir, acesta ar putea sa povesteasca momente memorabile din viata sa. Totusi, una tare de tot ii revine in minte. „Eh, asta este tare de tot, o spun asa ca sa o stii tu. Da’ sa nu o publici. Cu ani in urma, eram la o expozitie prin strainatate si un mare afacerist din industria aluminiului mi-a facut o propunere tare! A spus ca-i plac tablourile mele si ca e dispus sa-mi dea cati bani vreau eu ca sa ma dezvolt… Conditia lui era sa devin partenerul lui la pat… Am refuzat, va inchipuiti ca era ceva care nu as fi putut vreodata in viata mea sa fac. Mai tarziu am aflat ca a reusit sa gaseasca totusi un tinerel care sa-i accepte oferta. Acum, ca sa va spun eu cum e cu artistii astia… Daca nu esti recomandat sau nu ai pe cineva tare in spate, cu greu ajungi sa vinzi pe bani grei in aceste zile. Asta nu pentru ca nu ai avea valoare”, mai arata Barleanu.
A ratat sa devina deputat in Marea Adunare Nationala
Cu seninatate si impacare de sine, ieseanul recunoaste ca mereu a fost omul care a ratat sansele vietii la mustata. Mai mult, nici acum cand, dupa cate tablouri a vandut sau a realizat, ar fi putut fi usor milionar in euro, el nu regreta nimic. „Acum lucrurile nu mai stau ca inainte de 1989! Atunci se vindeau tablouri pe bani frumosi. Vreau sa va zic ca acum ceva timp am fost pana in Belgia pentru a vinde un tablou pe doar 250 euro. Asa am fost eu mereu, un om care am ratat marile sanse in viata. Si daca tot m-ati starnit, sa va spun ceva frumos din anul 1988. Atunci eu am finalizat lucrarea in mozaic de pe corpul Facultatii de Constructii din Podu Ros, la inaugurare trebuia sa vina personal si Nicolae Ceausescu. In ziua in care a venit tovarasul in Iasi, eu l-am asteptat de dimineata… Bineinteles, acesta nu am mai trecut si pe la mine. Asta a fost, am venit linistit acasa si m-am apucat de pictat in atelier. Seara, a venit o masina neagra la poarta! A doua zi am fost invitat la Casa de Oaspeti din Bucium, ma invitase la masa Ceausescu in persoana. Am intrat, sotia Elena mi-a acordat un salut in treacat, iar eu i-am dat o pupatura la mana de un cot. Si, mama, pe mese erau tot felul de bucate selecte, de la curcani cu bat infipt in fund si pana la un pestan urias… Dar nu, Nicolae Ceausescu era intr-un colt la masa si servea un banal iaurt. S-a uitat la mine, m-a felicitat si i-a transmis secretarei Ghitulica ca urmeaza sa mai fac lucruri valoroase. Nu vreau sa va spun ca, un an mai tarziu, am fost pus pe lista de senator in Marea Adunare Nationala. Urma sa ajung in anul 1990, dar a inceput Revolutia si, uite asa, mereu am fost omul care am ratat mari momente in viata”, concluzioneaza Bogdan Barleanu.