Povestea neștiută a lui ’nea Gheorghe, „pustnicul” care trăiește de 4 ani sub pământ, la Ciric: „Aici e colțul meu de liniște”

Povestea neștiută a lui ’nea Gheorghe, „pustnicul” care trăiește de 4 ani sub pământ, la Ciric! Gheorghe Marin, un bărbat de 71 de ani din Iași, locuiește într-o locuință improvizată sub pământ, la marginea pădurii Ciric, după o viață marcată de provocări. Cu 14 copii și o relație tensionată cu soția sa, bărbatul trăiește acum izolat, găsindu-și alinarea în natură și în compania animalelor

Gheorghe Marin este un bărbat în vârstă, cu părul alb ce îi conturează experiențele de viață și ochii căprui plini de căldură. Deși viața l-a încercat, chipul său vesel trădează o fire optimistă, capabilă să găsească o bucurie chiar și în cele mai grele momente. Zâmbetul său sincer și seninătatea cu care vorbește despre traiul său simplu sunt dovada unui suflet împăcat cu sine și cu lumea din jur.

Povestea neștiută a lui ’nea Gheorghe, „pustnicul” care trăiește de 4 ani sub pământ, la Ciric

Gheorghe Marin, fost muncitor la Regia Autonomă Județeană de Apă Canal (RAJAC), actualul ApaVital, a lucrat timp de 40 de ani, construindu-și o viață modestă în Iași. Odată a avut un apartament în Tătărași, însă datoriile acumulate i-au răpit șansa la stabilitate. Rămas fără locuință, s-a mutat împreună cu familia într-un canton de la marginea pădurii Ciric.

Timp de mai mulți ani, familia Marin a trăit acolo, până când tensiunile dintre Gheorghe și soția sa au dus la o despărțire. O ceartă aprinsă, care a degenerat în violență, a rezultat într-un ordin de protecție împotriva bărbatului. Din acel moment, Gheorghe a ales să-și construiască singur bordei, un adăpost sub pământ, pe care îl numește acum „colțul său de liniște”.

„Ne-am certat tare, eu mi-am adus aminte de câteva lucruri pe care ea mi le-a făcut, așa că nu am fost prea liniștit. A ieșit cu un ochi vânăt. Nu mai puteam să stau acolo, am primit ordin de protecție, așa că m-am apucat să fac casa asta mică sub pământ. Acum e locul meu, mă simt bine aici, departe de lume”, a povestit Gheorghe Marin.

Locuința improvizată a lui Gheorghe Marin este un exemplu de ingeniozitate și adaptare. Casa, săpată în pământ, este echipată cu un pat improvizat, o sobă construită de el și câteva pături. În micuța bucătărie improvizată, bărbatul își gătește singur, folosind alimente cumpărate de la magazinele din apropiere.

„Lemnele le iau din pădure. Mă duc cu roaba zilnic și îmi aduc, pădurarii mă știu, mă am bine cu ei, mă mai ajută și ei, iar de mâncare îmi cumpăr eu ce îmi trebuie. Când iau pensia, mă duc la magazin și îmi iau alimente și după le gătesc eu. Uite, acum, aici, am pe foc o oală de fasole. Mai mănânc și carne, dar acum postesc. Am și pisicile, și câinele care îmi țin de urât și mă simt bine așa”, a explicat Gheorghe Marin.

În jurul lui se află șapte pisici și un câine care îi sunt tovarăși de nădejde. Deși trăiește singur, bărbatul spune că nu duce lipsă de companie. În fiecare lună când primește pensia, merge să-și viziteze soția și îi duce bani.

„Noi mai vorbim din când în când. Nu-i port pică și nici ea mie, viața a fost grea pentru amândoi. Atunci când iau pensia, mai trec pe la ea și îi las câte un ban”, spune Gheorghe Marin.

O viață plină de muncă și sacrificii

Deși locuiește într-o situație dificilă, Gheorghe nu își regretă alegerile. Timp de patru decenii, a lucrat ca muncitor, punând mereu familia pe primul loc. Cu toate acestea, greutățile financiare și problemele personale au dus la destrămarea familiei sale.

„Am 14 copii, dar fiecare și-a luat drumul lui. Unii sunt departe, alții sunt aici. Am și nepoți și strănepoți, nici nu mai știu câți, am mulți. Cu copiii, eu țin legătura, mai vin și ei pe aici, îmi mai aduc ce-mi trebuie, dar n-au cum să mă ia la ei. Le e greu și lor, au familie, au copii, n-au unde să mă ia, dar mie mi-e foarte bine aici, în liniștea mea”, a povestit Gheorghe Marin.

Bărbatul vede locuința sa din pădure ca pe un refugiu, un loc unde își poate găsi pacea interioară.

„Nu mi-e dor de oraș. Aici mă simt liber. E liniște, e natură. Asta e tot ce îmi trebuie acum. Mă plimb prin pădure, vara mă duc la pescuit. Toată ziua umblu”, povestește Gheorghe Marin.

O poveste asemănătoare are un alt bărbat din Iași, în vârstă de 60 de ani, care trăiește la limita dintre viață și moarte.

Viața lui Gheorghe Marin este o poveste neștiută despre pierderi, adaptare și supraviețuire. Deși de patru ani trăiește sub pământ, la Ciric, bărbatul și-a găsit un loc în care să-și trăiască bătrânețea în liniște, înconjurat de natură și de tovarășii săi necuvântători. Povestea sa este un exemplu al rezilienței umane și al capacității de a găsi speranță chiar și în cele mai dificile circumstanțe.