Povestea legendarului Dan Irimiciuc! Fostul sportiv a dezvăluit, pentru prima dată, detalii din viața sa personală. Iată prin ce a trecut ca să ajungă printre cei mai buni din lume

Dan Irimiciuc a povestit, pentru prima dată, detalii din viața personală după ce, pentru mult timp, a preferat să stea deoparte. Fostul scrimer este unul dintre cei mai titrați sportivi din România

Ajuns la 75 de ani, Dan Irimiciuc își amintește, cu nostalgie, de momentele din cariera sa sportivă. Acesta a fost un scrimer cunoscut la nivel mondial și este singurul sportiv care a reprezentat un club din Iași și a câștigat o medalie la Jocurile Olimpice. Acesta a oferit, pentru prima dată, detalii din viața sa personală.

Dan Irimiciuc a povestit, pentru prima dată, detalii din viața personală

Dan Irimiciuc s-a născut la Pașcani, însă a crescut și a locuit, pentru tot restul vieții, la Iași. Acesta a ajuns să intre în lumea sportului profesionist la 13 ani, când s-a decis să meargă de curiozitate la sala de scrimă.

„M-am născut la Pașcani, pe 9 mai 1949, de Ziua Victoriei. Însă când eram mic, părinții mei s-au mutat la Iași, iar de atunci nu am mai plecat de aici. Am studiat la liceul „Mihai Eminescu” din Iași pe perioada copilăriei. Eram cu copiii mereu, pe terenul de fotbal, aveam o înclinație spre sport însă, pe atunci, toți copiii erau afară, să facă mișcare. Când aveam vreo 13 ani, cineva a venit și ne-a alungat de pe teren, să mai mergem și în altă parte. În 1960, se deschisese o sală de scrimă la Iași, prima, iar atunci m-am gândit să merg și eu”, povestește Dan Irimiciuc.

La scrimă, a fost antrenat de Nicolae Pufnei, unul dintre cei mai importanți oameni din scrima românească.

„Am fost antrenat la CSU Politehnica Iași de Nicolae Pufnei, maestru de arme, cel care a înființat secția de scrimă la Iași. Sincer, nu știam prea multe despre scrimă când m-am apucat, doar ce mai văzusem prin câteva filme, dar în rest, nimic. A fost greu la început, dificil, însă mi-a plăcut foarte mult, dacă ar fi să fac din nou același lucru, nu aș sta nici măcar o secundă pe gânduri. M-a atras pentru că este un sport de mare rafinament, nu este pentru oricine, trebuie să gândești foarte mult și să fii bine pus la punct tactic”, își amintește fostul sportiv.

O pregătire incredibilă

Deși, de pe margine, nu pare un sport solicitant, la scrimă, sportivii consumă extrem de multă energie. Antrenamentele erau extrem de dure, mai ales la nivelurile ridicate, iar scrimerii petreceau câte cinci ore pe zi în sala de antrenament.

„La început, aveam antrenamente zilnic, câte două-trei ore, însă odată ce am ajuns la un nivel mai ridicat, a trebuit să intensific pregătire și făceam câte cinci ore. După o sesiune de antrenament, ajungeai chiar să slăbești câte un kilogram, dar îl puneai la loc prin alimentație. Este un sport foarte solicitant, este important să existe un echilibru. În timpul liber eram pasionat de vânătoare și de pescuit, mă ajuta să mă relaxez”, transmite Dan Irimiciuc.

La doar 19 ani, Dan Irimiciuc a fost chemat la lotul echipei naționale de scrimă a României.

„Nimeni nu crede, la început, că va ajunge cel mai sus însă, odată ce încep să apară rezultatele, începe să apară și speranța. Primele competiții le-am avut în 1964 și am reușit câteva rezultate bune. În anul 1967, am fost chemat la lotul echipei naționale de tineret, iar în 1968, am trecut deja la seniori, la doar 19 ani”, a mai spus ieșeanul.

Scrima s-a schimbat mult față de perioada în care a activat Dan Irimiciuc, deși nu este pe gustul său acum, crede că a fost o schimbare firească a sportului pe care el îl iubește.

„Eu am prins perioada în care erau cinci arbitri, nu exista sistemul de astăzi, cel electronic, care decide cine a punctat. Scrima s-a schimbat mult, personal, nu mă atrage modul de acum, însă era cursul firesc al acestui sport, era inevitabil să ajungă așa. Ce făceam noi acum 50 de ani, era cât mai aproape de o luptă reală cu săbii”, a mai precizat Dan Irimiciuc.

Un lider înnăscut

Deja, la vârsta de 21 de ani, a fost ales căpitanul echipei naționale de scrimă a României, pe care a condus-o timp de opt ani. Încă ține legătura cu foștii săi colegi din lot, iar în fiecare an se întâlnesc la el acasă pentru a povesti. Dan Irimiciuc are expuse zeci de medalii pe pereții din casa sa, alături de arme de vânătoare, una dintre pasiunile sale. Încă păstrează ultima sabie de scrimă pe care a folosit-o, pe care o mai ține în mână din când în când.

„Cea mai bună perioadă a mea a fost în intervalul 1970-1978, când am fost căpitanul echipei naționale de scrimă a României. Încă țin legătura cu colegii de atunci, Alexandru Nilca, George Culcea, Dan Popescu. Ne întâlnim în fiecare an la mine, acasă, și depănăm amintiri din perioadele respective. Am reușit să aduc zeci de medalii, 13 au fost la campionatele mondiale și cea mai importantă, bronzul, la Jocurile Olimpice din 1976, din Montreal. Am mai avut vreo 40 de cupe din cristal, care au fost distruse în urma cutremurului din 1977”, a specificat ieșeanul.

Cu siguranță, cele mai notabile rezultate au fost cele de la Jocurile Olimpice din 1972 (Munchen) și 1976 (Montreal). În Canada, Dan Irimiciuc a câștigat medalia de bronz, pe echipe, până în prezent, fiind singurul sportiv, de la un club din Iași, care câștiga o medalie la Jocurile Olimpice. În 1972, a fost martor la incidentul din satul olimpic, când un grup de oameni, din delegația israeliană, au fost atacați de teroriști palestinieni.

„Prima dată, la Olimpiadă, am fost în 1972, la Munchen, în Germania. Atunci nu am reușit să prindem podiumul, deși aveam o echipă foarte bună. Când a fost incidentul cu echipa din Israel, când au fost luați ostatici, eram chiar la 100 de metri de unde stăteau ei și am urmărit toată desfășurarea de pe geam, nu ne-a fost frică, dar a fost o situație tristă pentru lumea sportului. Peste patru ani, la Montreal, am reușit să obținem medalia de bronz, după ce am câștigat finala mică. A fost un rezultat extraordinar. Până în prezent, sunt singurul sportiv care a reprezentat un club din Iași și a câștigat o medalie la Jocurile Olimpice, iar acest lucru mă întristează”, spune Dan Irimiciuc.

Meritele i-au fost recunoscute

Pentru realizările sale în sport, Dan Irimiciuc a fost numit Maestru al sportului, în 1972, și Maestru emerit al sportului, în 1974. De asemenea, a primit și Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa a III-a, în 1974 și clasa I, în 1976. În prezent, Sala Polivalentă din Iași îi poartă numele lui Dan Irimiciuc.

„Am fost decorat de doi președinți, Nicolae Ceaușescu și Ion Iliescu, sunt fericit de viața pe care am avut-o. Sincer, nu am niciun regret, sunt fericit unde am ajuns, este mai greu acum, fiindcă mă confrunt cu niște probleme de sănătate. Merg foarte des în sala de scrimă, mai ales când sunt concursuri, ca să urmăresc partidele și să discut cu foști colegi din domeniu”, a mai precizat fostul sportiv.

Dan Irimiciuc nu regretă nimic în viață și este fericit că are familia alături și că a adunat o grămadă de amintiri, de neuitat, de-a lungul vieții. Dacă ar fi din nou să aleagă, cu siguranță, ar pune mâna tot pe sabie și ar face scrimă.

„Nu am vrut niciodată să plec din Iași, am vrut să îi dau orașului, după ce mi-a oferit mai multe oportunități. Până la urmă, m-am căsătorit aici, în 1972, am doi copii de care sunt foarte mândru, fata este avocat, iar băiatul lucrează într-o corporație, am și două nepoate care vin și mă vizitează foarte des pe mine și pe soția mea. După ce am terminat cu scrima, am fost director comercial la Combinatul de Fibre Sintetice din Iași, unde am fost coautor la 14 brevete de invenție. După 1989, am condus magazinul Moldova, până 2002, când s-a privatizat”, a încheiat Dan Irimiciuc.

Dan Irimiciuc a dezvăluit detalii personale din viața sa, pentru prima dată. Fostul scrimer este unul dintre cei mai titrați sportivi din România.