Povestea incredibilă a celui mai longeviv director de școală din România! Ieșeanul Mihai Vasilencu: „În 45 de ani, ca director, nu am avut nicio reclamație” (EXCLUSIV) – GALERIE FOTO

Mihai Vasilencu este numele celui mai longeviv director de școală din România. După o carieră de aproape jumătate de secol, fostul director, profesor de limbă și literatură română la Școala Gimnazială Oțeleni din județul Iași, a vorbit despre educația de astăzi, elevi și provocările prin care a trecut în anii în care a fost coordonatorul unei frumoase echipe

Datorită implicării și dorinței de a face mai mult și mai bine, de a schimba viitorul entității școlare din Oțeleni, cadrul didactic a combătut fenomenul neșcolarizării, a reușit să îndeplinească o serie de obiective administrative, dar nu numai, făcând ca unitatea să devină una apreciată de elevi și profesori. Colectivul l-a ajutat pe Mihai Vasilencu să facă față provocărilor și să călăuzească toate generațiile care i-au „trecut prin mâini”, indiferent de reforme, legi sau vremuri.

„Povestea a început cum încep toate… Încă din liceu, profesoara mea a văzut ceva la mine și mi-a sugerat să urmez Facultatea de Filologie de la Iași, asta am și făcut… După ce am terminat studiile, am prins imediat post în comună, pentru că atunci erau locuri multe, iar ulterior am devenit director… 45 de ani am ocupat funcția asta, din 1971 până în 2016, când m-am pensionat. Am avut o colaborare bună și cu primăria, și cu inspectoratul, școala era de mijloc, a fost în regulă. Nu am vrut niciodată să renunț, pentru că m-am adaptat muncii de coordonare la fel ca muncii de catedră”, a declarat Mihai Vasilencu.

Aproape jumătate de secol printre mii și mii de elevi

Mihai Vasilencu este un apreciat profesor de limbă și literatură română, fost director la Școala Gimnazială Oțeleni, instituție în slujba căreia a stat nu mai puțin de 45 de ani. Bărbatul, în vârstă de 74 de ani, din sat Hândrești, comuna Oțeleni, a oferit reporterilor BZI și alte detalii despre impresionanta sa carieră.

„Am avut, la început, locuința școlii, ca să nu fac naveta din Hândrești, de unde sunt eu. Acolo plăteam o chirie modică, la primărie, iar așa au trecut anii, mi-am văzut de activitatea mea… Mă mândresc cu faptul că am reușit să armonizez colectivele didactice, am amintiri plăcute, m-am înțeles cu toată lumea, nu am avut conflicte.  Repartizam sarcini pentru fiecare membru din Consiliul de Administrație, am raportat ce era de raportat, au mers treburile. În atâția ani de zile nu am avut vreo reclamație.

Cu părinții, dacă era vreo tensiune, rezolvam înainte să se amplifice. Ca manager, să zic așa, trebuie să știi să acționezi. Spre exemplu, părinților le vorbeam despre capacitățile intelectuale ale copiilor, când vedeam că ar fi vrut mai mult de la ei, le explicam că nu toți pot să ajungă savanți sau medici, însă orice altă meserie e importantă. Cum degetele de la mână nu sunt la fel, așa nici mințile copiilor nu sunt la fel. Noi trebuie să știm să-i modelăm și să ne dăm seama de cât pot.

Am vrut să fie o situație normală în unitatea școlară, am generații de elevi care sunt foarte bine pregătiți, au devenit medici, ingineri, avocați, toate profesiile posibile. Cu mult respect, mă salută când ne mai întâlnim, pentru că am știut să le dau sfaturi bune la timpul potrivit”, a adăugat Mihai Vasilencu.

Cel mai longeviv director din România a combătut fenomenul neșcolarizării

Mihai Vasilencu, împreună cu colegii de la catedră, a reușit să pună bazele unei adevărate instituții. În perioada în care a fost director, profesorul a reușit să elimine fenomenul neșcolarizării.

„M-am luptat cu fenomenul neșcolarizării, însă am reușit, am redus treptat numărul elevilor care nu veneau la școală, până am ajuns la zero. A trebuit să-i determin pe părinți să-și lase copiii la școală. În primul an veneau mai mult de jumătate la ore, apoi nu au mai fost probleme. A fost o muncă dificilă, cu comisii de diriginți, umblam prin sat cu reprezentanți de la primărie…

Important este că i-am adus la școală. Le explicam părinților rolul școlii, că fără învățătură nu poți să reușești mai nimic în viață. Chiar dacă urmau o meserie, ei trebuiau să știe carte. Materia predată de mine, limba și literatura română, era foarte importantă, se cerea și încă se cere la examene, deci nu se putea altfel”, a menționat Mihai Vasilencu.

Elevii de ieri față de elevii de astăzi

Dedicat şi cu experiența necesară, Mihai Vasilencu a făcut şi o radiografie ce ţine de realitățile educației actuale românești. Acesta consideră că menirea oricărui profesor este aceea de a forma oameni, de a-i pregăti pe viitori adulţi pentru viaţa reală, astfel încât să se integreze şi să facă faţă cât mai bine în societate sau la locul de muncă.

„Toți tinerii, indiferent de vremuri, trebuie să știe că fără școală nu pot reuși în viață. Să ia în seamă profesorii și școala, să nu creadă că știu absolut totul de pe internet… Acum sunt cu tehnologia, e dificil să-i debarasezi de aparaturile astea, am și eu nepoți și știu cum e.

Trebuie făcut un program, o oră pe zi, să existe un echilibru, să știe să se descurce în viața reală. Pe vremuri, elevii care erau ordonați, bine crescuți de acasă, au mers bine, mergeau la olimpiade. Legat de pensie… A fost greu primul an, eram obișnuit să mă trezesc în fiecare dimineață, asta e, acum îmi văd de gospodărie, mai cresc un animal, ca la țară… Am rămas cu soția, copiii sunt și ei profesori la Târgu Frumos”, a precizat cel mai longeviv director din România, Mihai Vasilencu.