Povestea bisericii potecasilor din Ursani, unde este inmormantat I.G. Duca
Haiducii au insemnat personajele a sute de legende ale Tarii Romanesti, la acest capitol folclorul avand multe povesti despre acei „talhari de codru” sau „de drumul mare”, care atacau postalioanele, curtile boieresti si traiau ca razvratitii.
Judetul Valcea, fiind situat pe drumul de legatura intre Ardeal si Oltenia si ca zona de trafic comercial, nu putea sa nu aiba un rol important in aceasta istorie a haiducilor. In Valcea, haiducii s-au numit lotrii, celebrii talhari de pe Valea Oltului care atacau comerciantii si caravanele cu marfuri.
In zona subcarpatica legendele cetelor de haiduci ai lui Irimia, Cotosman, Dragu au stat la baza unui intreg repertoriu de doine, legende. Au dat denumiri de locuri si mai mult de atat, sunt cunoscute zeci de lacase de cult construite din banii acestor haiduci. Numai lui Dragu ii sunt atribuite cel putin zece biserici de lemn, iar schitul Pahomie este cunoscut prin faptul ca primii calugari au fost haiduci care la un moment dat in viata au inlocuit pistolul cu crucea.
Dar daca despre haiduci s-a scris mult, alte personaje strans legate de viata haiducilor au fost mai putin descrise si desi au jucat un rol important, lumea se pare ca nu le-a indragit.
„Potecasii sau vatafii nu prea au fost la inima omului de rand, al creatorului de folclor, potecasul fiind dusmanul hotului de codru, al razvratitului, desi in realitate este vorba tot de un tanar, dar unul care sa spunem era de partea legii, al autoritatii”, spune sociologul Ligia Rizea.
Potecasii sau vatafii erau vanatorii de haiduci, vanatori de recompensa, buni luptatori si erau angajati fie de boieri, fie de curtea domneasca sau negustori pentru a curata codrii si padurile de haiduci. Potecasii au lasat si ei la randul lor ctitorii de cult, au aparut in istorii si in legende, dar infatisati de multe ori ca personaje negative, desi in realitate, din punct de vedere legal, era invers.
Vezi si Muzeul Bizantin din Zakynthos – FOTO
Vezi si Muzeul Bizantin din Zakynthos – FOTO
„Un reper de marca pe harta culturala a judetului Valcea este Biserica din Ursani, sat aflat pe teritoriul orasului Horezu. Este o biserica armonioasa ca proportii, are planul treflat si doua turle svelte cu elegante arce in retragere, in dreptul ferestrelor. Renumele de care se bucura se datoreaza amplei dezvoltari a tabolului votiv pe trei pereti ai pronaosului (sud, vest, nord), in care, practic, este infatisata intreaga comunitate ce si-a adus aportul, dupa posibilitati, la ridicarea bisericii in anul 1800 si infrumusetarea ei cu pictura murala interioara si exterioara, lucrare realizata in 1805-1806″, spune Ligia Rizea, citat de agerpres.ro.
Ctitorul principal al bisericii este „cunoscutul vataf de plai al Hurezilor, Ioan Popescu, (…), alaturi de multi alti ctitori marunti pictati in emblematicul lacas al carui interior adaposteste, in pronaos, pe peretii de sud, vest si nord, 37 de personaje rurale, randuite parca voievodal, unele numite ‘prisoase’, intr-un tablou ctitoricesc colectiv unic pe care l-am comentat de mai multe ori”, spune acad. Razvan Theodorescu in ‘Episcopi si ctitori in Valcea secolului al XVIII-lea’.
Pentru ca potecasii (vatafii) nu erau insa peste tot urati de comunitate, in zona comunelor instarite din depresiunea Horezu — Slatioara, Maldaresti, Vaideeni, Tomsani, Costesti — acestia erau chiar apreciati si platiti de oamenii din localitate ale caror gospodarii erau pradate de haiduci.
Vezi si Monumentul national Muntele Rushmore – FOTO
Astfel, biserica din Ursani, ca orice biserica a carei varsta se numara in secole, are legenda ei. Preotul paroh Constantin Manescu, datorita stradaniei caruia biserica a fost consolidata, iar pictura interioara restaurata, vorbeste despre aceasta legenda, mentionand consemnarile unui taran luminat din Ursani, Petre Dichel. Acesta povesteste ca pe vremuri traiau in zona doi haiduci, Corcodel si Florea Ursanu, care jefuiau boierii si negustorii bogati si isi tineau banii impreuna. La un moment dat, cei doi haiduci s-au despartit, Corcodel si-a ascuns partea sa in scorbura unui fag, iar Florea Ursanu intr-o nisa sapata in peretele bisericii sub chipul unuia dintre ctitori.
Vezi si Monumentul national Muntele Rushmore – FOTO
Astfel, biserica din Ursani, ca orice biserica a carei varsta se numara in secole, are legenda ei. Preotul paroh Constantin Manescu, datorita stradaniei caruia biserica a fost consolidata, iar pictura interioara restaurata, vorbeste despre aceasta legenda, mentionand consemnarile unui taran luminat din Ursani, Petre Dichel. Acesta povesteste ca pe vremuri traiau in zona doi haiduci, Corcodel si Florea Ursanu, care jefuiau boierii si negustorii bogati si isi tineau banii impreuna. La un moment dat, cei doi haiduci s-au despartit, Corcodel si-a ascuns partea sa in scorbura unui fag, iar Florea Ursanu intr-o nisa sapata in peretele bisericii sub chipul unuia dintre ctitori.
Cei doi haiduci au fost prinsi de potecasi, au fost ucisi, iar banda lor a fost trimisa la ocna. Se mai spune ca I. G. Duca, pornind de la aceasta legenda, ar fi descoperit banii ascunsi in perete, o parte din ei ar fi fost folositi pentru construirea caminului cultural, iar alta parte pentru actiunile filantropice facute in Ursani de sotia sa, Nadia Duca. Lucru adevarat este insa ca, in pronaos, unde isi are mormantul si I. G. Duca, pe peretele de vest, chipul pictat al unuia dintre ctitori a fost, la un moment dat, desprins din perete.
„Revenind insa la Biserica din Ursani, ‘acestea ce se nunesc prinoase au ajutatu, cine cu ce au putut, mai multu cu (a)lergatura’ — sta scris deasupra celor 15 personaje insiruite de-a lungul peretelui de nord, preoti, diaconi, tarani si sotiile acestora, ceea ce te duce cu gandul la o exemplara mobilizare a intregii comunitati pentru a construi o biserica mare si frumoasa (de altfel, inscrisa in Lista monumentelor istorice, la categoria valorica A — ce indica patrimoniul cultural construit de valoare nationala exceptionala). Din inscriptiile pastrate in biserica se cunosc mai multe nume de zugravi: Milcu zugrav, Gheorghe ucenicul, Preda zugravul din judetul Gorj, zugravul Dinu din Craiova. Cel din urma semneaza fresca ce impodobeste registrul superior al fatadelor, unde sunt pictati prooroci, sibile si filosofi, dupa traditia statuata deja la inceputul secolului al XIX-lea in pictarea bisericilor valcene si, probabil, si ampla scena a Judecatii de apoi, plina de detalii surprinzatoare, creionate de o mana cu vadit talent si unde, in Paradis, este pictata o acvila cruciata in zbor deschis, amintind stemele valahe”, spune prof. Ligia Rizea, specialist in patrimoniu.
In prezent ceea ce aduce, deopotriva, in prim plan Biserica din Ursani este faptul ca in pronaosul ei a fost reinhumat ilustrul om politic I. G. Duca, parlamentar, ministru al educatiei (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926), ministru al afacerilor interne (1927-1928), presedinte PNL (1930 — 1933), prim-ministru (14 noiembrie si 30 decembrie 1933), asasinat de legionari pe peronul garii din Sinaia, in 29 decembrie 1933, dupa ce fusese intr-o audienta la regele Carol al II-lea. Tot aici se afla si mormantul sotiei sale, Nadia Duca, iar de cativa ani comemorarea marelui om politic a devenit o manifestare la care participa intreaga localitate.
Biserica din Ursani nu este singura ctitorie ridicata de vatafi in judetul Valcea, mai sunt cunsocute cinci astfel de biserici de zid in zona Horezu si pe Valea Oltetului. „Insa evident ca sunt mai putine astfel de ctitorii decat cele construite de haiduci, vatafii sau potecasii era platiti cu simbrie, spre deosebire de haiduci care aveau tot interesul sa castige popularitate si simpatie intre oamenii simpli”, conchide prof. Ligia Rizea.