Ploșnița verde: Insecta care îți afectează tomatele

Ploșnița verde este o insectă ce se găsește deseori pe tomatele plantate în grădină. Insecta îți poate afecta tomatele și îți poate pune în pericol toată recolta.Când vine vorba de combaterea acestor dăunători, lucrurile nu sunt atât de simple. Cu toate acestea, există soluții fie 100% naturale, fie chimice, care te pot ajuta să scapi de ploșnița verde a tomatelor.

Dacă discutăm despre o suprafață mică, trebuie să știi că acești dăunători pot fi colectați manual, dar trebuie să fii atent și la ouăle aflate pe partea inferioară a frunzelor. Acestea trebuie îndepărtate cu atenție, deoarece vor ecloza și vor da naștere unei noi generații de ploșnițe.

O altă metodă este utilizarea cenușii, pe care o poți amesteca cu apă. Adaugă o lingură de cenușă la un litru de apă și apoi stropește plantele din grădină cu această soluție. De asemenea, poți aplica cenușa direct pe plante, fără a o amesteca cu apă.

Ploșnița verde este un dăunător periculos

Ploșnița verde a roșiilor, cunoscut sub denumirea științifică Nezara viridula, este o insectă ce face parte din ordinul Hemiptera și are origini în Africa. În ultimii ani, acesta s-a răspândit în Europa, Asia și America, fiind semnalat pentru prima dată în România în anul 2013, în județul Arad. Este un dăunător periculos pentru cultura de roșii, dar poate fi întâlnit și în alte culturi legumicole, precum ardei, vinete, castraveți, fasole, varză, etc.

Ciclul de viață al acestui gândac are trei stadii de dezvoltare: ou, nimfă și adult. Gândacii adulți au o culoare verde-mată și o formă care amintește de un scut, atingând o lungime de 12-14 mm. Aripile acoperă complet abdomenul lor. Actul de copulație poate dura de la câteva minute până la câteva zile. Femelele încep să depună ouă la 3-4 săptămâni după ce devin mature, și pot depune până la 260 de ouă în timpul vieții lor.

În cercetarea de specialitate, s-au consemnat situații rare în care ploșnițele aveau culori neobișnuite, precum gălbui, negricios-roșii sau chiar albastru, cu toate acestea, culoarea predominantă este verde-mat.

Înainte de venirea sezonului rece, culorile adulților se schimbă de la verde-mat la tonuri de brun-verzui. Dimensiunile corpului variază între 12 și 15 mm, având forma caracteristică a ploșnițelor vegetale, asemănătoare unui scut. În general, femelele sunt mai mari decât masculii, cu o lungime medie de 13-15 mm pentru femele și 12-10 mm pentru masculi. Pe parcursul ciclului său de viață, o femelă poate depune grupuri de ouă, numărându-se între 30 și 130 de ouă. Ouăle sunt depuse grupat pe partea inferioară a frunzelor. Inițial, acestea sunt de culoare albă sau gălbuie, evoluând spre nuanțe rozalii pe măsură ce perioada de incubație se încheie.

Forma ouălor este interesantă din perspectiva entomologilor, asemănându-se cu un butoiaș, având dimensiuni medii de 1,2 mm lungime și 0,8 mm lățime. Durata perioadei de incubație variază în funcție de condițiile climatice, în special temperatura aerului, cuprinzând între 5 și 20 de zile.

Nimfele trec prin cinci stadii de dezvoltare pe parcursul a aproximativ 30 de zile, prezentând o formă similară cu adulții. loșnița verde a tomatelor are două generații pe an și hibernează în stadiul de adult, fie sub frunzele lizierelor de pădure, fie în resturile vegetale sau în crăpăturile scoarței copacilor, mai ales în livezi.

Unde se mai pot întâlni speciile de ploșniță verde

Această specie poate fi întâlnită și în interiorul construcțiilor, precum case sau magazii, similar cu ploșnița marmorată asiatică, un alt dăunător invaziv prezent în România. De fapt, ploșnița verde a tomatelor și ploșnița marmorată asiatică coexistă în anumite habitate.

Un ciclu complet de dezvoltare al ploșniței verzi a tomatelor durează aproximativ 60-70 de zile. Această specie de ploșniță este polifagă și atacă peste 180 de specii de plante gazdă, incluzând tomatele, vinetele, cartofii, ardeii, vărzoasele, dovleceii, castraveții, piersicul, zmeura și coacăza, printre altele. De asemenea, aceasta poate afecta diverse cereale, cum ar fi orezul, sorgul, porumbul, sau leguminoasele pentru boabe, precum soia sau fasolea. Cu toate acestea, atacul cel mai devastator are loc asupra culturilor de tomate (de unde și denumirea populară a speciei în limba română) și ardei.

La fel ca oricare altă ploșniță vegetală, adulții și nimfele de Nezara viridula sunt echipați cu un aparat bucal specializat pentru înțepat și supt, injectând salivă în organele atacate pentru a lichefia țesuturile, pe care apoi le consumă prin canalul alimentar. Aceste zone atacate sunt ușor de recunoscut ca niște locuri cu decolorări, cunoscute sub numele de conuri salivare. Ploșnița atacă atât roșiile verzi, cât și cele aproape coapte, făcându-le improprii consumului, depreciate și nepotrivite pentru conservare. Situația este asemănătoare în cazul ardeilor atacați.

În concluzie, ploșnița verde a tomatelor (Nezara viridula) reprezintă un dăunător invaziv extrem de periculos, cu potențialul de a provoca daune economice semnificative pentru horticultori, pomicultori și alți producători agricoli, în special în contextul schimbărilor climatice.