Plecăciuni în fața acestei infirmiere de la Spitalul de Neurochirurgie! Timp de 31 de ani, Mariana Timofte a hrănit și îngrijit zeci de pacienți grav bolnavi! Pentru mulți dintre ei a devenit o adevărată eroină!

Meseria de infirmieră nu este cea mai ușoară, însă ieșeanca Mariana Timofte, care a lucrat în domeniu 31 de ani, ar lua-o oricând de la căpăt. Mai are patru ani până când va ajunge la vârsta pensionării și știe că cel mai dor îi va fi de colegii care i-au devenit prieteni. Vestea că un pacient este externat cu bine din spital îi umple inima de bucurie

Mariana Timofte a lucrat toată viața îngrijind pacienți oncologici. S-a angajat ca infirmieră în Clinica de Neurologie I din cadrul Spitalului de Neurochirurgie „Prof. dr. Nicolae Oblu” din Iași în urmă cu 31 de ani. De atunci nu s-a gândit nicio clipă să plece în alt spital sau să aibă altă meserie. Soțul cu care s-a căsătorit de la vârsta de 19 ani i-a fost sprijin atunci când turele de muncă erau obositoare și nervii erau întinși la maxim. După 31 de ani de muncă a înțeles că a mers înainte datorită familiei și a colegilor, oricât de greu i-a fost uneori.

Cariera de infirmieră nu înseamnă un salariu mare și nici o pensie prea bună, dar ieșeanca este mulțumită că în toți acești ani a reușit să își facă bine treaba și să ajute zeci de pacienți imobilizați la pat. A lucrat în ture de noapte, a plâns când pacienții spuneau că nu au pe nimeni alături și în fiecare zi a avut câte o poveste mai tristă sau mai fericită pe care să le-o spună soțului și copiilor. Din septembrie 2020 a început să lucreze în spital alături de fiica sa, tot infirmieră.

Au trecut prin mâinile ei zeci de pacienți grav bolnavi din toată țara

Ieșeanca Mariana Timofte are 57 de ani și a iubit o singură meserie, cea de infirmieră. După ce s-a ocupat o perioadă de creșterea copiilor, după anul 1990, a început să lucreze la Spitalul de Neurochirurgie din Iași, acolo unde a fost repartizată. A hrănit și a schimbat zeci de bolnavi care sufereau de o boală, fiind imobilizați la pat, a curățat saloane și holurile spitalului. Nu este o meserie foarte grea, povestește ieșeanca, dar trebuie să fii pregătit să te dedici pacienților.

„Am lucrat cu pacienți care au stat internați și după au tot venit la control și i-am reintâlnit, fiind veniți din alte județe. M-am întâlnit cu unii dintre ei și pe stradă și mi-au mulțumit. Când vezi că pacienții sunt recunoscători de cum i-ai îngrijit și îți mulțumesc, îți crește inima. Aș lua-o oricând de la capăt. Chiar dacă ies la pensie, dacă mi s-ar permite, eu aș mai vrea să lucrez. Am colege care au ieșit la pensie. Și eu voi ieși în patru ani, dar am continuat și vom continua să ne întâlnim, să păstrăm legătura. Cel mai greu o să îmi fie să mă despart de colectiv, o să îmi fie foarte dor de ei. Dacă ar fi să o iau de la capăt, aș face același lucru, nu regret nicio clipă alegerea.

Am întâlnit pacienți care nu aveau pe nimeni și pentru care, la externare, căutau medicii un loc într-un cămin. Alții stăteau în spital și nu voia familia să îi ia acasă pentru că nu voiau să îngrijească o astfel de persoană care are mari nevoi. Eu aveam grijă de ei, considerându-i o soră sau un frate, gândindu-mă că oricine poate ajunge așa în viață”, spune Mariana Timofte, infirmieră la Clinica de Neurologie I în cadrul Spitalului de Neurochirurgie „Nicolae Oblu” din Iași.

Soțul care îi este alături de mai bine de 40 de ani a încurajat-o să meargă înainte indiferent de dificultăți

Cu bune și cu rele, a reușit să treacă peste toate cu sprijinul familiei, mai ales a soțului, cu care s-a căsătorit de la 19 ani. Provine dintr-o familie modestă, așa că nu și-a permis studii universitare. După ce a absolvit 10 clase și o scoală profesională, a știut că vrea să lucreze în domeniul medical. S-a gândit din prima clipă că acolo unde va ajunge să lucreze va rămâne până la vârsta pensionării. A fost greu la început, dar s-a gândit că va face față și a reușit. 31 de ani mai târziu, femeia și-a convins și fiica de frumusețea meseriei. A avut parte de satisfacții, de pacienți mulțumiți, dar și de unii care nu au apreciat efortul depus. În fiecare dimineață a mers la muncă cu gândul că o așteaptă pacienții.

„M-am căsătorit la 19 ani și timp de 8 ani am ales să mă ocup de creșterea copiilor. Am un băiat de 38 de ani și o fată de 33 de ani, dar și 5 nepoți. Din anii 90 am primit la repartiție Spitalul de Neurochirurgie «Prof. dr. Nicolae Oblu» din Iași. Am dat de oameni foarte buni, de un loc de muncă organizat, unde am avut tot ce îmi trebuie. Nu m-am gândit nicio clipă să plec în altă parte sau să fac altceva. M-am gândit că acolo unde o să mă angajez, o să rămân până la pensie și așa s-a și întâmplat. Îmi fac meseria, știu că merg la muncă pentru că mă așteaptă pacienți care au mare nevoie”, a mai povestit Mariana Timofte.

Fiica Marianei a ajuns să îi urmeze pașii. A devenit infirmieră și își dorește să lucreze ca asistent medical

Mariana Timofte nu a avut posibilitatea să facă o școală de asistență medicală. Dar fiica ei vrea ca în anul 2021 să înceapă să se pregătească pentru această carieră, după ce a ajuns să lucreze ca infirmieră de mai bine de 6 luni.

„Fiica mea a lucrat până în septembrie 2020 la o cofetărie. După ce s-a desființat, i-am spus că ar putea să lucreze ca infirmieră. I-am spus «mamă, gândește-te că îngrijești pe cineva apropiat și că dacă îl îngrijești bine, și tu la rândul tău, când vei avea nevoie de cineva să te ajute, nu vei avea un refuz». Binele se întoarce. I-am spus că e și greu, dar că va avea și satisfacții. Lucrează împreună cu mine, mergem la spital mamă și fiică, e frumos. Ea vrea să studieze ca să devină asistent medical și mă bucur tare mult. Nu mai am pe nimeni în familie în domeniul medical”, a mai spus ieșeanca.

Anul 2020 a fost cea mai dificilă perioadă din viața ieșencei

Locuiește împreună cu soțul ei și odată cu pandemia COVID-19 au dormit în camere separate pentru a se proteja. Anul 2020 a fost cel mai greu din experiența ieșencei. Mariana a trecut și printr-un episod COVID-19 și a înțeles și mai bine ce înseamnă această boală.

„Am fost infectată cu coronavirus în noiembrie 2020, nu știu de unde m-am infectat, pentru că la spital port mereu echipament, combinezon, măști, mănuși. Am crezut că de la echipament avea acea durere de cap, dar când m-am testat, am avut rezultatul pozitiv. Nu am avut alte simptome, fiind o formă ușoară, am stat în izolare la domiciliu 14 zile. Soțul meu nu a fost infectat cu coronavirus deși locuim împreună. A fost cel mai dificil an. Mai ales în primele luni era mult stres, multă frică, impactul a fost mare. Nu mi-am mai vizitat părinții, socrii, nu am mai avut un concediu, a fost greu”, încheie infirmiera.