Piftie de porc ardelenească: Rețeta bunicii pentru o răcitură perfectă

În preajma sărbătorilor, bunica pregătea mereu răcitură. De cele mai multe ori, ea folosea rețeta tradițională însă uneori pregătea și piftie de porc ardelenească. Cu mult usturoi, de o limpezime cum nu ai mai văzut, răciturile bunicii fiind extrem de delicioase.

Cea mai bună piftia de porc pregătită după rețeta ardelenească, bunica o pregătea din picioare și cap de porc. De asemenea, uneori ea mai adăuga limbă și carne de pe ciolan crud. Chiar dacă răcitura din curcan sau vită sunt la fel de delicioase, bunica mereu prefera să pregătească piftia din carne de porc. Piftia de porc pregătită după rețeta ardelenească se încheagă foarte bine chiar și fără gelatină.

Piftie de porc ardelenească: Deliciul nelipsit de pe masa de Crăciun

De cele mai multe ori, bunica pregătea piftia în prag de Crăciun sau alte sărbători. Însă, erau și zile când afară viscolea și era extrem de frig, iar bunica își bucura nepoțeii cu o piftie de porc ardelenească. Acest deliciu e de nelipsit pe masa de Crăciun, având un loc fruntaș în meniul tradițional de Revelion și Crăciun.

Bunica era extrem de atentă să spele forte bine cu ajutorul unei perii. De asemenea, ea rădea cu ajutorul unui cuțit picioarele porcului până acestea deveneau albe și perfect curate. Bunica le mai ținea pentru 30 de minute într-un vas cu apă rece pentru a reuși să le coloreze într-o nuanță roz. Această culoare deosebită se obținea din cauza sângelui care ieșea din ele.

După ce bunica se asigura că piciorușele de porc sunt curate și gata de pus la foc, ea le acoperea bine de tot cu apă. Ea era atentă ca apa să acopere carnea în timpul fierberii cât o palmă. Pentru a obține o răcitură extrem de apetisantă și foarte aromată, bunica știa cât timp și cum să fiarbă carnea.

Pentru a pregăti una dintre cele mai bune piftie din carne de porc ardelenească, bunica curăța mult usturoi. Întreaga familie era înnebunită după răcitura bunicii cu mult usturoi. Pentru a obține acel gust, bunica folosea 7 căței mari de usturoi, pe care îi toca mărunt. De asemenea, bunica adăuga usturoi și când așeza răcitura în farfurii.

Secretul bunicii pentru o piftie de porc senzațională: Cum fierbea ea răcitura

În ceaunul în care bunica punea carnea și o acoperea cu apă suficientă, bunica adăuga o lingură de sare. De asemenea, boabele de piper și frunzele de dafin erau nelipsite de la fierberea răciturii. După ce toate ingredientele erau adăugate, bunica acoperea zeama pentru răcitură cu un capac pentru o oră și jumătate.

Este important ca zeama pentru răcitură să fiarbă la un foc mic, evitând ca aceasta să clocotească. Bunica lăsa să fiarbă răcitura pentru 3-4 ore. În momentul în care ea observa că apa din bol scade, ea era atentă să adauge la fiecare oră apă cât să acopere carnea.

La final, bunica adăuga restul usturoiului, tocat în prealabil suficient de bine. Ulterior, ea acoperea zeama cu un capac, lăsând amestecul să se îmbibe cu aroma condimentelor. Este important ca în acest moment să fie focul stins, astfel reușind ca zeama să se aromatizeze suficient de bine.

Cum să obții cea mai limpede și închegată piftie ardelenească

Pentru a obține o piftie extrem de bună și limpede, bunica scotea bucățelele solide din oală, cu ajutorul unei spatule. Ulterior, bunica punea carnea la răcorit.  După ce carnea își pierdea din temperatură, bunica așeza carnea în farfuriile de servire.

Bunica adora să aranjeze piftia în farfurii. De fiecare dată, indiferent că le pregătea pentru sărbători sau pentru nepoței, ea le aranja foarte frumos în farfurii. La fel ca marii bucătari, bunica era atentă ca răcitura să nu fie doar gustoasă dar și să arate extrem de bine.

Pentru servirea răciturii, bunica folosea atât farfurii mai mari cât și forme mai mici. Bunica era atentă să strecoare foarte bine zeama de la răcituri. Astfel, reușea să obțină cea mai limpede piftie. Pentru a scurge zeama, ea folosea o sită pe care o tapeta foarte bine cu tifon. În cazul în care tifonul era prea subțire, bunica mai punea și un strat de vată.

De asemenea, pentru a obține răcitura cât mai limpede, bunica schimba destul de des tifonul și vata. După ce toată zeama era scursă, bunica o adăuga cu grijă peste bucățile de carne aranjate în farfurii. Ulterior, bunica le decora cu ajutorul unui morcov fiert, a unui ou și cu pătrunjel verde proaspăt.

Bunica mereu spunea că piftia de porc ardelenească se servește cu hrean cu oțet sau cu sos de hrean cu smântână. Iar pe masa de Crăciun sau de Revelion, piftia de porc era nelipsită, fiind deliciul preferat de întreaga familie.