Paralelă între generații, prin ochii Cameliei Gavrilă, directorul Colegiului Național „Costache Negruzzi” din Iași: „Atmosfera din școală era autoritară”

Camelia Gavrilă, despre schimbările din sistemul de învățământ românesc: „Sistemul avea o predictibilitate, dar și o uniformizare excesivă”

Sistemul de învățământ din România a trecut prin schimbări profunde de-a lungul timpului, de la un model rigid, specific epocii comuniste, până la diversitatea și flexibilitatea care definesc școala de astăzi. Dar, în ciuda schimbărilor, întrebarea esențială rămâne: oferă educația contemporană soluțiile necesare pentru nevoile societății moderne?

Într-un dialog cu Camelia Gavrilă, director al Colegiului Național „Costache Negruzzi” din Iași și fost Inspector Școlar General al județului timp de 12 ani, am explorat diferențele majore dintre învățământul românesc din perioada comunistă și cel de astăzi. Camelia Gavrilă subliniază că, deși fiecare epocă a avut punctele sale forte, schimbările legislative și tehnologice au adus provocări semnificative pentru sistemul educațional actual.

Schimbări majore în sistemul de învățământ românesc! Lecții din trecut și soluții pentru viitor

Educația din perioada comunistă era caracterizată de un sistem bine structurat și previzibil. Examenele, programele școlare și tematicile erau clar definite, oferind elevilor și profesorilor o direcție certă. Totuși, această uniformitate avea și dezavantaje, fiind axată mai mult pe transmiterea de informații decât pe dezvoltarea competențelor practice.

„Sistemul avea o predictibilitate, în sensul că erau clare examenele, programele, tipurile de tematici pe care le pregăteai pentru examenele acestea. Totuși, această predictibilitate venea la pachet cu o uniformizare excesivă. Informația primea prioritate în detrimentul competențelor, care lipseau aproape cu desăvârșire. Nu se punea accent pe translarea noțiunilor teoretice în zona practică, aplicativă. Elevii acumulau cunoștințe fără să li se ofere instrumentele necesare pentru a le transforma în competențe utile în alte contexte de viață sau profesionale. Acest aspect contrastează cu ceea ce se încearcă astăzi în educație, unde noțiunile teoretice sunt corelate cu aplicații practice, astfel încât cunoașterea să devină o competență, o abilitate concretă. În trecut, totul era centrat pe transmiterea și memorarea informației, fără să existe provocări sau contexte creative, în care elevii să-și dezvolte abilități complementare”, explică Camelia Gavrilă, director al Colegiului Național „Costache Negruzzi” din Iași.

Un aspect apreciat al educației de altădată era organizarea învățământului profesional și tehnic, care oferea o legătură mai directă cu nevoile pieței muncii.

„Aș spune că, învățământul profesional și tehnic era mai bine conceput, pentru că se făcea multă practică și era destul de aproape de producție și activitatea din fabrici. Existau maeștri și ateliere în școli, dar și practică în întreprinderi”, a adăugat Camelia Gavrilă.

Cu toate acestea, atmosfera din școli era una sobră și autoritară. Profesorii impuneau respect prin metode mai rigide, iar libertatea de exprimare era redusă.

„Atmosfera din școală era sobră, autoritară. Exista mai multă disciplină, dar cumva, mai puțină libertate de exprimare, de a avea un punct de vedere, de a asculta și opiniile elevilor, ale tinerilor, deci era cumva o autoritate forțată. Sigur că, din punctul meu de vedere, consider că e important ca profesorul să fie respectat și să existe o anumită autoritate profesională, pe care trebuie să o impui prin talentul tău profesional, prin vocație, deci nu neapărat printr-un sistem care îngrădește libertatea tinerilor”, a spus Camelia Gavrilă, director al Colegiului Național „Costache Negruzzi” din Iași.

În perioada comunistă, învățământul teoretic românesc era marcat de o structură destul de rigidă și încărcată, care punea accent pe memorarea informațiilor și pe transmiterea unui volum mare de cunoștințe teoretice. Acest sistem educațional a avut o influență semnificativă asupra modului în care elevii erau pregătiți pentru examene și viața profesională. Camelia Gavrilă, directorul Colegiului „Costache Negruzzi” din Iași, reflectă asupra acestei perioade și subliniază faptul că încărcătura teoretică a fost o trăsătură definitorie a școlii românești din acea vreme.

„În ceea ce privește învățământul teoretic din perioada respectivă, planurile de învățământ erau destul de încărcate și aveau o structură destul de rigidă. Aceasta a fost o permanență a școlii românești, o anumită încărcare teoretică, informațională”, subliniază Camelia Gavrilă.

La acea vreme, școlile erau foarte concentrate pe transmiterea unui volum mare de informație, fără a pune accentul pe dezvoltarea competențelor practice sau pe gândirea critică. Manualele școlare, deși eficiente din punct de vedere informativ, erau foarte uniforme și nu încurajau diversitatea de abordări. De asemenea, manualele de atunci erau lipsite de imagini, nu erau atractive și nu stimula gândirea critică.

„Manualele erau extrem de eficiente și uniformizatoare, dar, din păcate, foarte puțin inovative. Ele erau pur și simplu o prezentare teoretică a materiilor, urmată de câteva exerciții. Fără diferențiere, fără provocare, fără multă creativitate”, spune Camelia Gavrilă, director al Colegiului Național „Costache Negruzzi” din Iași.

În acest context, elevii erau obișnuiți să învețe dintr-o sursă unitară, iar învățătura se concentra mai mult pe memorarea unor informații decât pe dezvoltarea unor abilități cognitive superioare, cum sunt gândirea analitică sau creativitatea. De aceea, în perioada post-comunistă, s-a simțit nevoia de schimbări radicale. După căderea regimului, s-a dorit o reformă în educație, care a dus la o diversificare a materialelor didactice, dar poate, uneori, chiar la un exces de diversitate, care, la rândul său, a generat noi provocări sistemului.

În acea perioadă, sistemul educațional românesc era destul de rigid, iar manualele și planurile de învățământ, deși aveau un conținut vast și solid, nu reușeau să capteze interesul elevilor.

„Mulți elevi erau atrași de științele exacte, dar restul materiilor deveneau o adevărată corvoadă, pentru că abordările erau destul de uniforme și monotone”, povestește Camelia Gavrilă.

Schimbările învățământului românesc din perioada post-comunistă au fost, așadar, esențiale, dar, din păcate, uneori au dus la o împrăștiere a resurselor și la un sistem încă dificil de gestionat.

Prof. dr. Camelia Gavrilă, director al Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași, a discutat despre educație într-o ediție specială la BZI LIVE.

Sistemul românesc de astăzi, o lume a diversității și a provocărilor

După 1990, sistemul educațional românesc a trecut printr-o transformare profundă, adaptându-se cerințelor unei societăți democratice și dinamice. Accentul a fost pus pe dezvoltarea competențelor practice și pe diversificarea ofertelor educaționale, însă acest proces nu a fost lipsit de dificultăți.

„Un reproș adus primei perioade a învățământului post-comunist a fost tocmai această ruptură totală de latura practică a învățământului și abandonarea rutei profesionale și tehnologice. Mitul școlilor teoretice a dominat, iar multe licee tehnologice au pierdut direcția specifică”, explică Camelia Gavrilă, director al Colegiului Național „Costache Negruzzi” din Iași.

Totuși, ea remarcă faptul că, s-au făcut eforturi pentru revitalizarea învățământului dual, prin implicarea agenților economici și sporirea numărului de ore de practică.

„În prezent, prin introducerea sistemului dual și prin colaborarea mai strânsă cu agenții economici, se încearcă revigorarea învățământului profesional și tehnic. Prin creșterea numărului de ore de practică și implicarea elevilor în mediul economic și tehnologic, se dorește o corelare mai bună între ceea ce învață aceștia la școală și cerințele pieței muncii, oferindu-le astfel o pregătire mai relevantă și aplicabilă”, adaugă Camelia Gavrilă.

Un alt element important este rolul pe care îl au părinții și elevii în procesul educațional.

„Părinții și elevii au devenit parteneri activi. Consiliile școlare au un rol esențial în transformarea elevilor în persoane responsabile, capabile să își exprime punctele de vedere asupra metodelor și proiectelor educaționale. Este un pas necesar pentru eficiența educației”, spune Camelia Gavrilă, director al Colegiului Național „Costache Negruzzi” din Iași.

Accesul la tehnologie și diversitatea informațională sunt caracteristici marcante ale educației contemporane. Totuși, aceste avantaje aduc și vulnerabilități.

„Elevii de astăzi au acces la o gamă largă de surse de informare, de la internet la cărți, de la filme la muzică, iar acest acces rapid la cunoaștere le oferă oportunități uriașe de dezvoltare personală și intelectuală. Totuși, acest acces nelimitat vine și cu riscuri, deoarece cunoașterea trebuie corelată cu valori morale și cu capacitatea de a înțelege ce citești sau ce vizionezi. În trecut, sistemul educațional era mult mai restricționat, iar mediul în care creșteau copiii era controlat, dar astăzi, elevii sunt expuși la o diversitate informațională mult mai mare, ceea ce poate duce la o emancipare rapidă. Aceasta poate fi benefică, dacă este ghidată corect, dar există și riscul unor comportamente neadecvate vârstei sau unei înțelegeri greșite a informațiilor primite. Este esențial ca educația să fie însoțită de o educație a valorilor, iar părinții, educatorii, profesorii și psihologii să colaboreze strâns pentru a sprijini copiii să înțeleagă corect lumea în care trăiesc și să ia decizii responsabile”, explică Camelia Gavrilă.

Pe de altă parte, sistemul actual încă se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește finanțarea și dotarea școlilor.

„Cu siguranță, sistemul educațional trebuie să investească mai mult atât în dotările școlilor, cât și în finanțarea unor proiecte educaționale. Multe dintre proiectele frumoase și atractive, care au rolul de a sprijini dezvoltarea personalității elevilor și de a-i pregăti pentru viitor, se realizează cu ajutorul părinților sau al fundațiilor, din cauza lipsei unei finanțări adecvate. Astfel, școlile nu au la dispoziție suficiente resurse pentru a dezvolta o paletă largă de proiecte care să vizeze nu doar domenii științifice sau profesionale, ci și aspecte educaționale, culturale, creative sau de dezvoltare personală. În acest sens, este esențial ca autoritățile să recunoască importanța diversificării și să aloce resurse pentru a sprijini școlile în implementarea unor proiecte care pot contribui la formarea elevilor în mod holistic, nu doar în plan academic”, adaugă Camelia Gavrilă, director al Colegiului Național „Costache Negruzzi” din Iași.

Anul acesta, au fost anunțate noi schimbări în sistemul de învățământ. Este vorba despre modificarea numelor unor grupe profesionale din sistemul educațional.

Schimbările prin care a trecut sistemul de învățământ din România sunt semnificative. În ciuda provocărilor, educația românească se află într-o continuă schimbare, încercând să răspundă noilor cerințe ale unei lumi globalizate și tehnologizate. Transformările din sistemul educațional pot oferi tinerelor generații instrumentele necesare pentru a face față provocărilor unei societăți moderne.