Ce a vrut să spună „number one”, alias Rareș Bogdan, prin mesajul său din fulminantul discurs în fața staff-ului liberal? La ce s-a gândit prim-vicepreședintele PNL în mod concret, atunci când a făcut afirmația, aparent șocantă, că Orban va rămâne premier, chiar dacă va fi demis? Să încercăm împreună să răspundem la această întrebare. Răspunsul face toți banii.
A fost un discurs extrem de dur. Și extrem de critic la adresa unor membri ai Cabinetului. Cât putea fi de dur și cât putea fi de critic, în condițiile în care decența îi impunea lui Rareș Bogdan să nu meargă totuși cu adevărul până la capăt. Cum ar fi făcut-o dacă ar fi rămas în continuare principala vedetă a postului Realitatea TV. Cum singur a precizat. Iar precizarea are rostul ei.
Rareș Bogdan exprimă acea linie din interiorul PNL asumată și împărtășită tacit de președintele Klaus Iohannis, conform căreia Executivul sub comanda lui Ludovic Orban a dat-o n bară. Numai că această afirmație nu putea fi făcută pe șleau. Pentru că ar fi dinamitat întregul partid într-un moment dificil. Când și așa este gata să deraieze de pe șinele guvernării. Afirmația extrem de dură a fost făcută cu maximă eleganță. Atâta câtă se putea. În sensul că Orban este, vezi Doamne, lăsat de miniștrii săi să încaseze lovitură după lovitură și să devină paratrăsnetul Guvernului. Pentru că niciunul dintre miniștrii care dețin portofolii cheie nu își asumă propriile greșeli și nu face un minim efort de a le explica cetățenilor prin intermediul presei ce planuri au și cum înțeleg să le înfăptuiască. Vezi Doamne, principalul lor păcat nu ar fi contraperformanțele, ci lipsa unei comunicări adecvate. Față în față cu realitățile politice ale acestei guvernări, care pare a se epuiza înainte de a funcționa cu toate motoarele turate la maximum, ce avertisment mai dur ar fi putut lansa cel care, neoficial, este de fapt purtătorul de cuvânt al cenzorilor lui Ludovic Orban? Care mâine s-ar putea transforma în inchizitori.
Dar discursul lui Rareș Bogdan mai cuprinde, cum arătam la începutul acestei analize, o afirmație surprinzătoare. Și anume că dacă Guvernul va fi demis printr-o moțiune de cenzură, Orban va continua să rămână la butoane. Ce înseamnă asta? Că Rareș Bogdan știe cu certitudine, cum știm și noi, că Ludovic Orban nu va demisiona în nicio circumstanță. Dacă demisionează e dus bine merci și din Palatul Victoria, dar și din biroul său de președinte PNL. Dacă nu demisioneză, nu poate fi demis decât printr-o moțiune de cenzură. Acum sau, mai degrabă, mai târziu. Iar Rareș Bogdan îl asigură, încercând să-l liniștească, că și în eventualitatea căderii Guvernului prin moțiune de cenzură el, Ludovic Orban, tot va continua să rămână la butoane. Fix în biroul său de premier.
Primind aceste asigurări, Orban ar trebui să stea liniștit. Și să nu se agite prea mult nici în condițiile în care acum sau data viitoare partidele parlamentare se vor mobiliza în vederea demiterii Guvernului. Poate chiar aceasta să fie explicația unei decizii neașteptate și curajoase a conducerii PNL de a-și obliga parlamentarii să rămână în sală atunci când va fi votată moțiunea de cenzură și chiar să voteze. PNL își asumă astfel și scenariul unor defecțiuni de ultim moment, generate de la Cotroceni sau din direcția serviciilor și constând în activarea unor drone în sensul căderii Guvernului.
Dar Orban trebuie să stea liniștit. Conform Constituției, până când e instalat un nou Guvern, Ludovic Orban rămâne la butoane. Fix așa cum a prezis Rareș Bogdan. Ceea ce nu a spus însă „number one” este că vor fi mai puține butoane. Un Guvern demis printr-o moțiune de cenzură, până când este înlocuit de un nou Guvern, lucrează în regim de avarie. Cu atribuții substanțial reduse. Este un Guvern castrat, a cărui voce se subțiază vizibil. Ca de altfel și vocea lui Ludovic Orban. În subtext, dacă ne pripim, putem trage concluzia că, și demis, Orban va rămâne mult și bine la butoane. Ni se sugerează astfel că se intră în spirala anticipatelor. Respectiv după demitere, care s-ar putea produce în câteva zile, în timp ce Orban continuă să meargă conștiincios la slujba de la Palatul Victoria, de la 7 dimineața până la miezul nopții, cum povestește, președintele Klaus Iohannis ar declanșa carnavalul. Ar anunța și ar programa consultări cu partidele parlamentare. Acestea ar avea loc. La capătul consultărilor, în circa zece zile de la declașarea crizei guvernamentale, el va nominaliza un premier. În principiu acesta poate fi chiar și Ludovic Orban, deși asta ar însemna o sfidare brutală a Parlamentului.
Candidatul de premier ar urma să negocieze la rândul său cu partidele politice, pentru a încerca să formeze o majoritate. În urma acestor negocieri, ar rezulta componența unui nou Guvern în raport cu noul algoritm al puterii. Această nouă echipă de miniștri, în care, din nou, în principiu se pot regăsi și câțiva din actualii miniștri, va trebui să realizeze un program de guvernare. Acest program de guvernare, împreună cu echipa de miniștri, vor trece prin ciurul comisiilor de specialitate din Parlament, pentru a primi un aviz. În final, se va da un vot în plen. În acel moment, PNL va trebui să dovedească că atinge din nou numărul magic de 233. Numărul minim de voturi necesare pentru instalarea unui nou Guvern. Întreaga tevatură, oricât de rapidă ar fi desfășurarea evenimentelor, va mai putea să dureze circa 20 de zile. Și astfel s-ar face o lună. Dacă și numai dacă Parlamentul decide să dea un vot de încredere acestui al doilea Guvern. Dacă nu, întreaga operațiune se reia și vor mai trece cel puțin trei săptămâni până când un al doilea Guvern va fi instalat. Abia dacă și acest Guvern cade, se ajunge la anticipate.
Deci ne mai pot aștepta cel puțin două luni de criză guvernamentală, dacă acum sau la viitoarea asumare Guvernul Orban cade. Ceea ce nu spune Rareș Bogdan este că Ludovic Orban ar putea la limită să supraviețuiască un timp, ar putea fi desemnat chiar pentru a doua oară premeir de către Klaus Iohannis, dar în niciun caz nu va fi desemnat candidat de premier și a treia oară. Dacă se ajunge la a treia încercare, el va fi măturat de la Palatul Victoria și, în scurt timp, și de la conducerea partidului.
Ceva trebuie să se întâmple, iar seismograful „number one” a sesizat. Guvernului Orban i s-a terminat oxigenul. Iar Ludovic Orban devine paratrăsnet, pentru că așa se și cuvine. În definitiv, el și-a asumat această echipă, el o conduce, iar dacă unii miniștri alunecă și cad în fund, tot el este principalul vinovat. Orban după Orban mai poate supraviețui. Dar pe termen foarte scurt!