Obiceiuri, tradiții și superstiții de Ignat, ziua în care se sacrifică porcul de Crăciun

Vineri, 20 decembrie 2024, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Ignatie Teoforul. Tradițional, această sărbătoare este cunoscută drept Ignat. Acesta este momentul care dă startul Sărbătorilor de iarnă și este un moment asociat cu sărbătoarea jertfei pentru belșug.

De ce se sacrifică porcii în ziua de 20 decembrie

În religia ortodoxă, ziua de Ignat pică în aceeași zi cu sărbătoarea Sfântului Mucenic Ignatie Teoforul, dar fără nicio legătură directă cu această tradiție. Cuvântul Ignat provine de cuvântul latin „Ignis”, care înseamnă foc. Pe timpuri, această zi era una dintre cele mai importante sărbători solare. Ignatul, în 2024, cade pe 20 decembrie, ca în fiecare an, iar ritualul este respectat cu sfințenie de cei care dețin porci. Această tradiție își are originea în tradițiile Romei Antice – acest sacrificiu se făcea la Saturnalii, între 17 și 30 decembrie, în numele zeului Saturn. Porcul era considerat întruchiparea acestei divinități. În Antichitate, porcul era sacrificat ca simbol al divinității întunericului, care, în cea mai mare zi a anului, își slăbea puterea. De aceea, oamenii sacrificau în ziua Solstițiului de Iarnă porci pentru a întări Soarele. Multe dintre tradițiile din ziua de Ignat datează de sute de ani și au fost transmise din generație în generație.

Ce obiceiuri, tradiții și superstiții respectă românii de Ignat

Ignatul este considerat și astăzi o zi de mare importanță, motiv pentru care tradiția spune că trebuie evitate orice alt fel de activități care nu țin de sacrificiul porcului. Se crede că persoanele care se vor abate de la acest obicei vor avea un an nou plin de ghinion. Sacrificiul porcului începe, de regulă, în zorii zilei de 20 decembrie. Cu acest prilej, se respectă câteva reguli clare: tăiatul porcului se face pe lumină, pentru că se spune că doar lumina poate ține la distanță spiritele malefice care pot interveni în sacrificiu. Înainte de a tăia porcul, locul în care va avea loc sacrificiul trebuie purificat.

Oamenii obișnuiesc să tămâieze și să stropească cu apă sfințită locul, ca să înlăture duhurile rele. După ce este sacrificat, porcul este pârlit. Dacă în trecut acest lucru se făcea cu paie, acum se folosesc tehnici mai moderne, cum ar fi pârlirea cu ajutorul buteliei. După ce este pârlit, porcul este curățat și spălat, până când pielea sa se trasformă în șorici. Urmează ca mai apoi gospodarii să se ocupe de tranșarea porcului și pregătirea cărnii și a organelor. Tranșarea începe prin marcarea unei cruci simbolice care este plasată între urechi. Deoarece există tot mai puține persoane care să cunoască ritualul tăierii porcului, adesea, în sate, sacrificarea animalelor începe înainte de Ignat. Tradiția sacrificării porcului se păstrează, în special, în mediul rural, unde porcii pentru consumul propriu sunt crescuți în gospodării. În unele cazuri, tradiția sacrificării porcului de Ignat a fost modernizată și a luat astfel aspectul unei petreceri tematice, care este numită „Pomana Porcului”.

Tradițiile legate de sacrificarea porcului variază de la o zonă a țării la alta. Spre exemplu, în Banat, meșterul măcelar și ajutoarele sale sunt întâmpinate de gazde cu rachiu și fasole bătută. După sacrificarea porcului, din sângele animalului se prepară o mâncare numită sângerete, în care se adaugă și arpacaș, care îi dă preparatului o savoare deosebită. Se spune că, dacă sacrificarea porcului nu se face în ziua de Ignat, porcul nu mai mănâncă și nu nici nu se mai îngrașă, ci, dimpotrivă, slăbește și nu îi mai merge bine.