O studentă din Iași a inventat un cont de Facebook pentru a-și putea spune din umbră povestea. Nimeni nu știe ce dramă ascunde chipul ei angelic

Știți ce e rușinea? Da, e sentimentul greu care apasă de multe ori pe umerii oamenilor. Irina este o tânără studentă din Iași, care are o poveste de viață greu de crezut. A crescut alături de 10 frați și a trăit aproape de pe o zi pe alta. Chiar dacă nu a avut mai nimic vreodată, a trăit mereu cu un singur gând: să se dezvolte, să crească, să poată să se întrețină și să-și ajute familia. A ajuns la facultate și este una dintre cele mai bune studente, dar poate și una dintre cele mai chinuite. Vorbeam de rușine. Ei bine, Irinei îi este rușine să ceară, chiar dacă asta este singura ei posibilitate în acest moment. Are nevoie de o mână de ajutor, însă a apelat la oameni printr-un mod la care mulți cu siguranță nu s-ar gândi. A creat o pagină de Facebook, a inventat un nume și a spus o poveste pe grupul local Ești din Iași Dacă…  O poveste tristă, o poveste ce îi aparține

Irina Cărăușu este numele pe care și l-a însușit pentru ca identitatea ei să rămână protejată. Se teme de reacția oamenilor care cu siguranță o vor judeca. Este studentă în ultimul an la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și pentru prima dată a ajuns să ceară ajutorul oamenilor. Tânăra de 23 de ani provine dintr-o familie numeroasă, dar cu venituri modeste din Iași.

Din cauză că părinții nu au avut posibilitatea să o susțină financiar pentru a-și continua studiile, a fost nevoită să își caute un loc de muncă încă de la 14 ani. Irina este singura dintre cei 11 copii ai familiei care a reușit să fie admisă la o facultate. Ieșeanca a povestit că părinții ei nici nu aveau posibilitatea de a o susține în școală și nici nu au fost interesați de ceea ce a reușit să obțină pe cont propriu. Nici până astăzi nu a reușit să discute cu ei despre toate obstacolele și viața pe care a avut-o de când a ajuns la liceu.

Centrul de plasament i-a oferit singura șansă de a-și continua liceul

Irina a găsit o familie din Iași unde a putut lucra pe post de bonă, la vârsta de 14 ani. Cu ajutorul celor doi soți a reușit să se înscrie la liceu. Din cauza problemelor familiale, la scurt timp însă, tânăra a fost integrată la un centru de plasament, la sfatul familiei unde lucra ca bonă. Părinții nu au vrut să o ia înapoi acasă, fiind nevoită să rămână 4 ani în centru. În acea perioadă s-a obișnuit deja cu gândul că este pe cont propriu și că doar de ea depinde viitorul pe care îl va avea. Așa că ieșeanca a învățat și a reușit să obțină media 8.75 la exemenele de Bacalaureat. „A fost greu să mă obinșnuiesc cu gândul că sunt la un centru de plasament.

Dar a fost o perioadă liniștită, am mers la școală, aveam un loc unde să stau și mâncare asigurată. A fost bine. Am știut că poate așa am mai multe șanse să învăț și să termin un liceu. Mi-am dorit enorm de mult să nu renunț la studii orice ar fi. Țin legătura cu părinții mei, dar o fac doar pentru frații mai mici, pentru că nu aș avea cum altfel să comunic cu ei. Știu cum e acolo, prin ce am trecut eu și știu cum le este și lor, nu pot să uit acest lucru. Cum îmi rămâne ceva cu care să pot să îi ajut, mă duc la ei”, a povestit Irina, tânăra din Iași.

De 23 de ani, Irina nu a avut cu cine să împărtășească bucuriile și grijile

După ce a părăsit centrul de plasament, la vârsta de 18 ani, tânăra s-a angajat part-time. Doar astfel a reușit să plătească o chirie și să urmeze cursurile de la facultatea mult visată. S-a bucurat singură de reușitele ei și a trecut peste orice greutate, dar acum se teme de faptul că va ajunge în stradă. Cu bursa și jobul part-time s-a întreținut aproape trei ani, dar cum finalul semestrului se apropie, Irina nu știe dacă va putea să își mai permită să plătească chiria și să își finalizeze cu bine studiile.

„Lucrez încă din clasa a IX-a. Am lucrat la un restaurant din mall până am terminat clasa a XII-A și inclusiv perioada în care am avut exemenele de Bacalaureat. La facultate am lucrat la un birou notarial, pe un contract de practicant și acum lucrez la un magazin de haine unicat din Iași. 580 de lei este bursa de care am beneficiat în cei aproape trei ani de studiu, însă la facultatea mea nu se mai acordă bursă și pentru studenții din anul terminal în al doilea semestru. Mă întrețin lunar cu 1.200 de lei, care constau în cumularea salariului și a bursei parțiale de studiu. Peste 600 de lei se duc pe chirie și pe facturile din fiecare lună”, a mai spus studenta.

Irina C.:”Dorința mea cea mai mare a fost să studiez”

Tânăra nu a primit sprijin și nici încurajări de la părinți. Nu i-a condamnat pentru că nu i-au fost alături și, după tot ce a îndurat, încă își dorește să îi ajute ori de câte ori are ocazia. Și-a dat singură imbolduri de a continua chiar și în momentele grele, cu gândul că astfel va avea o viață mai bună, iar viitorii ei copii nu vor trece prin aceleași experiențe.

„Dorința mea cea mai mare a fost să studiez. Vedeam cum mama și tata nu se descurcă cu noi și din cauza asta ei s-au refugiat în alcool. Faptul că ei nu au făcut o școală nu i-a ajutat deloc. Părinților mei nu le păsa cum și ce am reușit eu să fac cu viața mea, nici până astăzi nu cred că știu cum mă descurc. Eu am vrut altceva de la viața mea. Și m-am gândit că dacă am un liceu și o facultate absolvită, o să am un job mai bine plătit și alte șanse de viitor”, e explicat ieșeanca.

Speranța la un viitor mai bun a motivat-o să treacă peste orice obstacol

Prejudecățile colegilor din liceu care au pus-o mereu la colț pentru că provenea dintr-o familie cu dificultăți financiare au determinat-o pe tânără să nu își divulge identitatea, cum vă spuneam mai sus. A reușit să își ascundă greutățile în fața colegilor și profesorilor din facultate tocmai pentru a evita aceleași experiențe.

„În liceu, pentru că toți colegii cunoșteau situația mea de acasă, de fiecare dată când se întampla ceva, când lipsea ceva din clasă, eram arătată cu degetul chiar dacă nu aveam nicio vină. La facultate nu mi-am dorit să se afle ceva, așa că toți colegii cred că am o familie normală și că nu sunt diferită față de ei. Nu vreau să am parte de persoane care să ma judece pentru situația mea și în facultate. Am apelat la oamenii cu suflet pentru că, sincer, sunt disperată la gândul zilei de mâine. Nu îmi doresc decât să mă pot descurca până termin facultatea și sunt sigură că după absolvire voi putea ajunge să trăiesc pe forțe proprii”, a fost rugămintea tinerei.

Persoanele care doresc să o ajute, o pot face printr-o donație în contul bancar de la ING – RO09INGB0000999907546476. Cei care vor să o ajute, o pot contacta pe Facebook și vor afla identitatea ei reală. Reporterii BZI au contactat-o și au efectuat inclusiv un apel video pentru a vedea dacă povestea spusă de „Irina Cărăușu” este reală.