O profesoară de la Palatul Copiilor a primit un diagnostic crunt! După ce a fost operată ultima dată, a paralizat! Cu toate acestea, nu vrea să piardă lupta cu viața!
O profesoară de Limba engleză de la Palatul Copiilor Iași a primit un diagnostic crunt. Totul a început cu niște simple dureri de cap și stări de greață. A crezut inițial că este vorba despre o problemă minoră și s-a adresat unui medic orelist. Acesta a constatat că nu era nicio problemă la nivelul urechilor și i-a recomandat să consulte un neurolog. În urma unui RMN făcut la cererea medicului neurolog, femeia a fost diagnosticată cu o tumoră malignă severă. După cinci operații consecutive, aceasta a făcut o pareză pe partea dreaptă și se chinuie să vorbească. Din tinerețe și cu un copil abia născut, femeia a dat piept în piept cu cruzimea unei boli necruțătoare. Dagnosticul sever nu-i preconizează perioada de timp pe care o mai are de trăit. Femeia se păstrează entuziastă, simțind că acesta este cel mai bun medicament.
A început cu simple dureri de cap
Andreea Poenaru are astăzi 42 de ani și a profesat în calitate de profesor de Limba engleză la Liceul „Emil Racoviță”, iar mai apoi la Palatul Copiilor Iași. Deși era un dascăl de succes, boala nu a ocolit-o. La vârstă de 37 de ani, a fost diagnosticată cu o tumoră malignă pe creier. De atunci, a început chinul. A fost operată pentru prima dată în anul 2014, apoi în 2015, iar în 2017 de două ori, și ultima dată în decembrie 2018. Ultima operație i-a lăsat sechele care nu-i mai dau voie să profeseze.
„Totul a început cu niște dureri de cap. Mă mai duruse capul, deci nu mă gandeam nicio secundă că ar putea fi ceva grav. Treptat, stările de durere de cap au început să fie însoțite de stări de greață. După ce am consultat mai mulți medici, am fost îndrumată să fac un RMN. În urma acestui test, mi s-a depistat o tumoră malignă pe creier. Am încercat să îmi păstrez pozitivismul cât am putut de mult și asta pentru că, la acea vreme, aveam un copil de un an și numai câteva luni. M-am oprit pentru o perioadă din profesat și am încercat să mă încurajez să merg mai departe. Am avut norocul de a avea întreaga familie alături de mine”, spune Andreea.
După operație a paralizat
După o perioadă de refacere, femeia s-a întors la Palatul Copiilor, unde toți elevii ei o așteptau cu sufletul la gură. Andreea povestește că toate durerile dispăruseră și că a crezut pentru moment că a păcălit boala. Din păcate însă, în anul 2015, când a repetat RMN-ul, medicii au constatat faptul că tumora reapăruse și că se extindea.
A intrat din nou în operație cu speranța că va fi ultima dată. „Îmi amintesc că, în acel an, am fost foarte uimită de faptul că medicii mi-au găsit din nou tumora, și asta pentru că nu mă durea nimic, mă simțeam perfect. După ce am ieșit din operație, am revenit din nou la ale mele. Totul a decurs așa cum mă așteptam, însă, în anul 2017, după RMN-ul pe care îl făceam periodic, iar s-a constatat că trebuie să mă operez. Așa am și făcut. Am mai avut între penultima și ultima operație timp să mă bucur de viața pe care o aveam. După ultima operație am rămas cu o pareză pe partea dreaptă și vorbesc foarte greu. Nu mă sperie gândul că nu mă voi reface vreodată și asta pentru că voi lupta până mă voi pune pe picioare. Am momente seara, câteodată, când conștientizez ce mi s-a întâmplat și mă întristez, dar încerc să nu păstrez acea stare foarte mult”, mai spune Andreea.
Exercițiile recuperatorii
În acest moment, Andreea este internată cu spitalizare la zi, la Spitalul Clinic de Recuperare din Iași. Acolo urmează o serie de exerciții recuperatorii. Medicii sunt pozitivi în ceea ce privește recuperarea Andreei și susțin faptul că atunci când pacientul cooperează și continuă exercițiile învățate în spital și acasă, șansele de reușită sunt mari. „Andreea se află acum la cea de-a14-a ședință de kinetoterapie dintr-un ciclu de 15 zile recomandate anual.
Facem exerciții de recuperare a mobilității membrelor afectate. De-a lungul ședințelor, aceasta s-a recuperat frumos, cu o evoluție mai mare pe membrul superior și cu una mai lentă pe cel inferior. La ședințele de recuperare medicală, facem exerciții la scripete, exerciții de mobilitate și de forță. De asemenea, lucrăm foarte mult și în oglindă, pentru a o ajuta să conștientizeze și să vizualizeze executarea corectă a mișcărilor. Îi este recomandat ca toate exercițiile învățate în spital să fie repetate și acasă. Aceasta este «picătura» care face diferența”, spune Oana Ursu, kinetoterapeut la Spitalul Clinic de Recuperare Iași.