Nurca europeană. Animal pe Lista Roșie în România!
Din cauza mai multor factori, precum vânătoarea, braconajul, folosirea capcanelor, poluarea mediului, desecările, incendierea stufului, schimbările survenite în biotopii preferați, reducerea, degradarea și fragmentarea habitatului, nurca europeană se află pe cale de dispariție, plasându-se pe Lista Roșie.
Caracteristicile nurcii europene
Acest mic animal este o specie de talie mică, cu un corp suplu, alungit și cap mic, aplatizat. Blana este de culoare maroniu închis (cu variabilitate individuală), lucioasă, cu alb în jurul gurii. Deși seamănă cu dihorul, se deosebește prin prezența membranei interdigitale.
În ceea ce privește hrana, nurca nu este o specie restrictivă. Aceasta se hrănește cu amfibieni, broaște, pești, crustacee și mamifere mici (șoareci de câmp, șobolani, șobolani de apă).
Dacă în captivitate nurcile europene pot trăi 10-12 ani, în sălbăticie trăiesc 7-8 ani.
Nurca este un animal solitar, nocturn, atât terestru cât și acvatic. Ele activează și în sezonul cald, și în sezonul rece. Se adăpostesc în galeriile făcute de șobolani de apă, de obicei lângă arborii de la malul apei.
Nurca europeană este un animal prădător, poziționându-se astfel în partea superioară a piramidei trofice din cadrul ecosistemelor deltaice. Are un important rol ecologic, jucând un rol important în controlul speciilor pradă.
Aceste animale se reproduc în lunile februarie-martie. Perioada de gestație durează 35-72 de zile, fătările având loc în lunile iunie-iulie. Femela are o fătare pe an, moment în care aduce pe lume între 4 și 7 pui. Aceștia ajung la maturitate când împlinesc 9 luni.
Specie sub un mare risc de extincție
La începutul secolului trecut nurca europeană era foarte comună și cu o distribuție largă în diverse locuri din întreaga țară, în preajma apelor montane și până la cele colinare și de șes. Însă, din cauza vânătorii, braconajului, folosirii capcanelor, poluării mediului, desecărilor, incendierii stufului, schimbărilor survenite în biotopii preferați, reducerii, degradării și fragmentării habitatului, această specie se află pe cale de dispariție.
Din cauza declinului speciei, în anul 2011 a fost introdusă în Lista Roșie a speciilor cu risc de extincție. Se estimează că, pentru următoarele 3 generații (în următorii 10 ani) declinul va depăși 80% din cauza degradării/pierderii de habitate.
Specia, pe teritoriul țării noastre, se regăsește în Delta Dunării. Populația de nurcă europeană în această arie protejată a fost evaluată la minim 1.130 de exemplare, respectiv maximum 2.280 de exemplare.
Pentru conservarea speciei se iau o serie de măsuri. Se monitorizează dinamica spațială a mai multor nurci europene prin intermediul emițătoarelor radio și satelitare. Se construiesc centre de reproducere în captivitate a nurcilor europene. Se iau acțiuni eficiente de combatere a braconajului și acțiuni de control al unor specii cu efect limitant major asupra nurcii europene. De asemenea, se desemnează noi zone protejate dacă viitoarele cercetări indică necesitatea acestora.
Nurca europeană preferă habitatele cu plauri, greu accesibile și cu vegetație deasă, unde există stuf de mai multe generații. De asta, se impun măsuri cu privire la reproducerea în captivitate care ar trebui urmată de eliberări în zone favorabile, precum și identificarea și a altor habitate specifice și apoi conservarea sau restaurarea acestora.