Nu lipseau din nicio casă de român, dar acum sunt o raritate! L-am găsit pe ultimul meșteșugar din Iași care le mai face: ”Bani s-au făcut, nu pot să spun că nu”
Într-una dintre ultimele comune din Iași există unul dintre puținii meșteri care mai face vase pentru uz casnic, din aluminiu. În comuna Moțca, până la un moment dat, turnatul oalelor din aluminiu era o meserie de bază, însă lucrurile s-au schimbat, iar astăzi este doar un singur localnic care mai face asta
Gheorghe Raric este ultimul țigan care se mai ocupă de turnatul vaselor din aluminiu î comuna Moțca. Trecut demult de prima tinerețe, nea Gheorghe spune că face ce a făcut de când se știe. Deși odinioară, din casele românilor nu lipseau ceaunele din aluminiu, acum puțini mai au așa ceva. Totuși, Gheorghe Raric continuă această meserie, pe care, spune el, o monștenește de generații.
”Am 68 de ani și fac asta de când mă știu… Nu am învățat altceva. De mic am turnat ceaune, oale, am făcut cazane, orice, din metale… De la tatăl meu și de la bunici am continuat asta…”, a spus Gheorghe Raric.
Bătrânul meșteșugar spune că s-a câștigat bine din această meserie până acum câțiva ani.
”Bani s-au făcut, nu pot să spun că nu, dar acum nu prea mai merge. Lumea nu mai are bani, toate s-au scumpit. Acum să dea cineva 30-40 de lei pe un ceaun pare că-i mult”, a completat meșterul.
Ultimul meșteșugar din Iași, despre meseria sa
În fața casei pe care bărbatul o are la Moțca există câteva ceaune expuse, alături de cazane pentru țuică. Acolo, din când în când, mai ajunge câte un client. ț
”Vând în fața casei ceaune, cazane… Prețurile sunt de la câteva zeci de lei, până la câteva sute de lei. Dacă este vorba despre ceaune mai mari sau despre cazane pentru țuică, fac mai mult pe comandă. Materialele sunt scumpe și nu îmi permit să investesc așa mult. Sunt zile în care vând 2-3 ceaune, zile în care nu vând nimic, depinde…”, a mai spus meșterul.
Interesant este faptul că bărbatul face rost de materie primă, apoi o topește și toarnă ceaunele chiar în gospodăria sa.
”Colectăm metale, aluminiu, cupru. Eu topesc și după torn vasele. Primul ceaun l-am turnat la vârsta de 8 ani. După, am început să fac bani din asta”, a completat Gheorghe Raric.
”Ascultați ce vă spun eu: mâncare ca la ceaun nu iese în nicio oală!”
Gheorghe Raric spune că acestă meserie va dispărea în curând.
”Au fost prin comună care făceau, erau mulți pe aici, dar acum sunt ultimul. Am 6 copii, 4 băieți, ei știu să toarne. Pot face zeci de ceaune într-o zi, dar trebuie să am cui să le vând. Se pierde meseria, nu mai are cine să o facă. Acum au apărut prin magazine tot felul de oale și nu mai vrea lumea ceaun. Ascultați ce vă spun eu: mâncare ca la ceaun nu iese în nicio oală! Noi cu asta am crescut… La ceaun am făcut și o oaie, la ceaun și mămăligă, la ceaun tot. Nu am avut cratițe din magazine. Gustul din ceaun e bun”, a mai spus meșterul.
Gheorghe Raric spune că a mai făcut și vase din cupru, pe care clienții le folosesc la gătit, însă spune că este scump materialul.
”Și din cupru fac, dar e mai scump și dacă ceri 200 de lei pe o cratiță, nu-ți dă nimeni”, a completat bătrânul meșteșugar.
Nu are unde să-și vândă produsele
Ultimul meșter din Moțca spune că și-ar dori să aibă unde vinde oalele și ceaunele pe care le face.
”Trebuie să vă spun ceva… Nu am unde să vând. Aș merge la târguri, la ce se mai organizează pe la Iași, dar cum să fac? Cine să mă ajute. Tot ce vând, vând la poartă; în altă parte nu. Mai sunt prin zonă care vând ceaune și ce mai este, dar ei nu le produc. Le cumpără de pe unde se poate și apoi le vând. Nu face nimeni cum fac eu. Mi-aș dori să fie lucrurile altfel”, a mai spus Gheorghe Raric.
Cine vrea să cumpere un vas făcut de bătrânul meșteșugar trebuie, așadar, să ajungă la Moțca.