Nota la purtare a justiției
Se judecă în fine recursul în anulare în cazul atât de scandalos al procesului care, în numai câteva ore, a decis condamnarea la moarte a cuplului Ceaușescu. De fapt, asasinarea acestora în ziua de Crăciun, în urma unui simulacrului de proces.
După 35 de ani, ginerele lui Nicolae Ceaușescu a reușit să intenteze o acțiune și, printr-un recurs în anulare, solicită anularea rușinosului proces. Iar dintre numeroasele motive care pot fi invocate, a fost ales faptul că așa-zisa instanță care s-a deplasat în acest scop în garnizoana militară de la Târgoviște nu avea competența necesară să administreze o asemenea cauză. Și chiar așa stau lucrurile. Cuplul Ceaușescu fusese în realitate făcut prizonierul celor care au organizat lovitura de stat din decembrie 1989 cu câteva zile înaintea condamnării, chiar în 22 decembrie, când generalul Stănculescu l-a convins pe dictator, în condițiile în care comitetul central fusese luat cu asalt, să se evacueze cu ajutorul unui elicopter de pe acoperișul Comitetului Central. Și în realitate același general Stănculescu a pus la cale capturarea cuplului Ceaușescu. Populația României a fost ținută în tensiune câteva zile, până la Crăciun, fără a fi informată că soții Ceaușescu sunt de fapt ostaticii armatei. Acest truc a fost utilizat în scopul acreditării ideii conform căreia, în favoarea regimului Ceaușescu, luptau pe întreg teritoriul țării echipe de teroriști. În mod deliberat, populația a fost înarmată și, întrucât oamenii nu erau instruiți corespunzător, s-a produs un adevărat carnagiu, care a dus la moartea a peste 1.000 de persoane. Și, în cele din urmă, după ce grupul de complotiști condus de Ion Iliescu s-a instalat temeinic la putere, din toaleta de la cabinetul ministrului Apărării s-a dat telefonic ordinul de a fi organizat un proces sumar, la capătul căruia soții Ceaușescu să fie împușcați. Ceea ce s-a și întâmplat. Atâta doar că așa-zisa instanță, care a pus în operă acest asasinat, simulând un proces, nu avea competența necesară. Ea nu a fost investită practic de niciun fel de autoritate a statului. Pentru că, sub aspect constituțional, încă nu exista nicio autoritate. În consecință, se poate aprecia că o bandă de conspiratori s-a erijat în instanța de judecată și, fără a avea niciun fel de împuternicire legală, a lichidat cuplul Ceaușescu.
Totul a fost organizat pe picior. Așa cum a fost formată respectiva instanță, la fel a fost întocmit și actul de acuzare conform căruia, dar în absența oricăror probe, cuplul Ceaușescu s-ar fi făcut vinovat de fapte de o gravitate excepțională.
Acum, în aceste zile, justiția din România urmează să dea un răspuns solicitării îndreptățite a ginerelui lui Nicolae Ceaușescu. Oare se va face justiția română, de astă dată legal constituită, de râs în fața întregii lumi, omologând crima ordonată de la București, săvârșită la Târgoviște în urmă cu 35 de ani? Sau se va face dreptate?
Ce ar însemna să se facă dreptate? În primul rând, ar însemna să se constate că instanța de la Târgoviște a fost ilegal constituită și în consecință nu avea niciun fel de competență nici să judece și nici să condamne. Anularea pe această cale a procesului Ceaușescu ar putea să conducă în primul și în primul rând la un proces intentat împotriva celor care au contribuit la lichidarea soților Ceaușescu. Dintre autorii direcți, nu mai trăiește decât cel care a jucat rolul de procuror în respectivul proces. Și, desigur, câteva persoane care aparent au jucat rolul de martori. Dar o parte dintre cei care au luat decizia trăiesc și ar trebui judecați pentru această faptă tipică pentru autorii unei lovituri de stat. În fine, s-ar putea lua decizia ca soții Ceaușescu să fie judecați post-mortem. De astă dată, printr-un proces organizat în acord Constituția și cu legile statului. Cu Constituția de atunci și cu legile statului de atunci sau cu Constituția de acum și cu legile statului de acum. Ar fi un proces cu adevărat istoric, și care ar putea cumva să îndrepte lucrurile. Sub aspect juridic. Și să aducă lumină, sub aspect istoric.