Noaptea de Sânziene, momentul magic în care se deschid cerurile. Tradiții și obiceiuri de sânziene

Noaptea de Sânziene este celebrată anual între 23 și 24 iunie, iar tradiția populară spune că în acele momente se deschid cerurile. Astfel, cei aleși, care știu să vadă, sunt martorii unor clipe miraculoase în care lumea de dincolo vine în contact cu cea pământeană. Totodată, de această sărbătoare sunt legate anumite tradiții și obiceiuri care au legătură cu iubirea și fertilitatea.

Sânzienele, care prin unele locuri poartă denumirea Drăgaica, sunt celebrate anual la 24 iunie, în preajma solstițiului de vară. Această sărbătoare a iubirii şi fertilităţii este strâns legată de o serie de ritualuri pentru sănătatea oamenilor şi belşug în gospodărie. De asemenea, în ajunul acestei zile, fetele se implică într-o serie de practici cu scopul de a-și afla ursitul, dar și data la care se vor mărita.

La origini, se presupune că Sânzienele ar avea legătură cu un cult roman pentru zeiţa Diana. Astfel, Sânziana ar proveni din „Sancta Diana”, pe când în zonele în care se sărbătoreşte Drăgaica, numele ar deriva din slavonă. Nu în ultimul rând, sărbătoarea îşi are originea într-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui, iar sânzienele erau adesea reprezentate de traci înlănţuite într-o horă.

Noaptea de Sânziene este plină de magie

Tradiția populară ne spune că această sărbătoare este considerată a fi momentul optim, din mijlocul verii, pentru culegerea plantelor de leac, dar şi de descântec. Așa că nu e de mirare că în Noaptea de Sânziene, femeile merg să culeagă flori şi ierburi, care vor fi folosite contra bolilor şi pentru alungarea relelor.

Legendele spun că sânzienele sunt nişte fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, se prind în horă şi dau puteri magice plantelor. Ele sunt considerate niște zâne bune, care trebuie sărbătorite așa cum se cuvine. Astfel, ele vor face culturile să rodească, dau prunci sănătoşi femeilor căsătorite, înmulţesc păsările şi animalele şi tămăduiesc bolnavii. În schimb, dacă oamenii nu le cinsatesc așa cum se cuvine, ele se supără şi devin rele, fiind cunoscute în popor drept iele sau rusalii.

Ielele sunt acele fecioare zănatice, care au o mare putere de seducţie şi puteri magice. Locuiesc în văzduh, în păduri sau în peşteri, pe maluri de ape sau la răspântii şi apar în special noaptea la lumina lunii, rotindu-se în horă. Dansează goale, cu părul despletit şi cu clopoţei la picioare, iar locul pe care au dansat rămâne ars ca de foc şi iarba nu mai creşte acolo. Se crede că în Noaptea de Sânziene, ielele se adună şi dansează în pădure, iar cine le vede rămâne mut sau înnebuneşte.

Tradiții și obiceiuri de sânziene

În noaptea din ajunul sărbătorii se fac focuri în care se aruncă plante cu arome puternice, tinerii agita făclii, iar lumea se veselește. Există obiceiul de a sări prin aceste focuri pentru purificare. Sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaica se manifestă printr-o mulţime de ritualuri care au rolul de a asigura rodnicia lanurilor şi fertilitatea. Dacă femeile măritate urmează ritualuri pentru a avea copii, fetelor le sunt rezervate alte obiceiuri, pentru aflarea ursitului.

După cum se știe, la baza acestor tradiții și obiceiuri stau acele flori galbene, numite sânziene. Acestea cresc pe pajiști și în poieni şi sunt culese de fete, în muzică şi chiuiturile flăcăilor. Ele sunt apoi împletite în formă de cunună pentru fete şi de cruce pentru băieţi. Acestea se pun în casă, pe porţi, la ferestre, pe șuri şi chiar pe ogoare. Și aceasta deoarece există credinţa că ele vor ocroti casa şi gospodăria, vor aduce noroc, sănătate şi belşug.

Un alt obicei legat de această sărbătoare este și tradiţionala băie de solstiţiu. Aceasta se face într-o apă curgătoare pentru a spăla toate nenorocirile şi supărările anului trecut, dar și pentru a împlini toate dorinţele anului care urmează. Nu în ultimul rând, în Noaptea de Sânziene, se spune că animalele stau de vorbă, iar cine le pândeşte, le poate înţelege graiul şi află astfel multe taine.