Neurodermita. Simptome si tratament
Inflamatie cutanata cronica de origine nervoasa, neurodermita se caracterizeaza prin eczeme umede, ce produc prurit la limita suportabilului. Daca bolnavul se scarpina, in microleziuni pot patrunde bacterii, starea pielii inrautatindu-se si mai mult. La finele episodului, zonele afectate se usuca, pielea ramanand ingrosata, cu tendinta de descuamare.
Se considera ca un rol predispozant in dezvoltarea neurodermitei il joaca factorii genetici, imunologici si de mediu (de exemplu, alergeni, precum polenul, parul animalelor de companie, nicotina din fumul de tigara, noxele din aer etc.).
Simptomele
Eruptiile cutanate cauzate de neurodermita provoaca mancarimi intense, persistente, cu faze paroxistice (extreme). Necesitatea scarpinatului este resimtita puternic de catre pacient, fiind uneori de nestapanit. Maladia debuteaza cu una sau mai multe placarde eritematoase (zone de piele inrosite), de forma rotund-ovala, cu margini imprecis conturate.
In timp, inflamatia se estompeaza, fiind inlocuita de o coloratie bruna, iar placardele se ingroasa si se descuameaza. Localizarile mai frecvente sunt la nivelul cefei, in regiunea genitala si pe fetele interne ale coapselor, pe antebrate.
Neurodermita aparuta pe partea posterioara a gatului, mai des semnalata la femei, se extinde uneori la nivelul scalpului, pe pielea capului, aducand cu eruptiile psoriazice, cu scuame suprapuse, cu tegument ingrosat, cu modificarea firelor de par, care se rasucesc si se fragilizeaza.
Tratamentul
Terapia neurodermitei consta in principal in evitarea stresului emotional, a tensiunilor nervoase, ce joaca un rol important in declansarea si intretinerea bolii. La aproximativ 30% dintre pacientii cu neurodermita, tensiunile sufletesti, temerile, surmenajul, tristetea sau deznadejdea declanseaza noi episoade. Daca presiunile mentale depasesc limita acceptabila, organismul secreta o cantitate sporita de hormoni compensatori ai stresului
Ca tratament sistemic se administreaza antihistaminice si sedative. Local se aplica pomezi cortizonice (de preferat sub pansament), la care se adauga, in cazul leziunilor vechi, reductoare (acid salicilic 1-3%, ihtiol 1-2%, gudroane 2-3%, cignolin 0,1-0,5%, Diprosalic, Locacorten Tar). Se mai pot efectua crioterapie, infiltratii locale cu corticoizi (hidrocortizon acetat si xilina 1%), radioterapie superficiala.