Neomarxiștii, neolimbajul și neosexul
Vă mai amintiți neașteptatul eșec al referendumului pentru familie? Vă mai amintiți că unii dintre noi l-am pus pe seama unei influențe exerne? Dacă nu, vă veți reaminti acum. Când vă voi relata una dintre cele mai mari monstruozități puse la cale de birocrații Uniunii Europene. Vorbitorii de bruxelleză – o păsărească în materie de neolimbaj, tipică neomarxiștilor – au pus la cale o nouă siluire a familiei tradiționale. Cu puternice accente neosexuale.
Trebuie să vă pun în gardă de la bun început. Nu am câtuși de puțin intenția să vă prezint o analiză științifico-fantastică. O ficțiune. Pur și simplu voi semnala ultima ispravă a birocrației de la Bruxelles, o mașinărie uriașă extrem de costisitoare, alcătuită, știți dvs., din acei „tineri frumoși și liberi” cu ghiozdănel în spate și bocanci în picioare.
Când prin anii ’90 am ajuns acolo pentru prima dată, am fost șocat. O mare parte dintre imobililele din Bruxelles erau ocupate pur și simplu de funcționari. O uriașă armată, pe care o plătesc statele membre. Și care, în mare parte, a fost pregătită, desigur corespunzător, de către fundațiile lui George Soros. Nu pătrunde în această birocrație decât cine este neomarxist. Și cine adoptă în limbaj și în gândire păsăreasca pe care am denumit-o limba bruxelleză. Aceast birocrație conduce de fapt Europa. Atunci când sunt adoptate decizii importante, parlamentarii devin simple marionete. Grupurile de influență ilegitime sau legitimate atunci când este vorba de lobbyști, își exercită puterea prin promovarea unor anumite norme europene utile marilor corporații prin intermediul acestor birocrați. Și acum să intrăm în subiectul propriu-zis.
La Bruxelles a fost adoptat de către Parlamentul European un ghid care devine obligatoriu, pentru moment, doar pentru birocrați. Este un ghid de limbaj. Acest ghid adoptă așa-zisul trend progresist-sexist, după cum ne informează publicația italiană Il Giornale. Mai întâi, noua păsărească va intra în rutina funcționărimii de la Bruxelles, urmând ca apoi ea să se întoarcă precum un bumerang, lovindu-i în moalele capului pe parlamentari. Care vor fi și ei obligați să se conformeze. După care unda de șoc va lovi și statele membre. Pretextul invocat pentru această schimbare revoluționară de limbaj este respectarea minorităților etnice și de gen. Și să vedeți până unde se duce grozăvia.
Funcționarii vor fi obligați să „comunice corect cu privire la problemele legate de dizabilități, persoane LGBTI +, rasă, etnie și religie”. Cum o vor face? Printr-un nou vocabular și printr-o nouă corectudine predominantă. De acum încolo este interzis să se spună „homosexuali” și „lesbiene”. Ar fi o perioadă de trecere, în care funcționarii și oficialii UE mai au voie să spună „oameni homosexuali” și „persoane lesbiene”. O perioadă scurtă. Nu mai e voie să vorbești despre drepturile homosexuale. „Politically correct” înseamnă să te exprimi în felul următor: „tratament echitabil și egal”. Termenul de „căsătorie homosexuală” va fi și el înlocuit cu o „căsătorie egalitară”. Nu va mai exista sex biologic. Ci numai „sex atribuit la naștere”. Schimbarea de sex dispare și ea din vocabular, spațiul fiind ocupat de „tranziție de gen”. Și grozăvia tuturor grozăviilor: dispar cuvintele „tată” și „mamă”. Nu mai este permis decât cuvântul „părinte”.
Dacă acest ghid obligatoriu pentru funcționarii de la Bruxelles a fost adoptat de Parlamentul European, ar trebui să ne fie din ce în ce mai clar că el va fi translatat și în rândul acestora și apoi, treptat, va fi implementat și la nivelul guvernelor statelor membre. Cred că ne aflăm în prezența celei mai halucinante, dar și a celei mai puternice soluții propuse de neomarxiștii sorosiști pentru a ne schimonosi gândirea și raportarea la valorile pe care le respectăm de secole întregi. A fost greu de înțeles pentru oamenii cu mintea întreagă cum de referendumul pentru definirea familiei prin Constituție drept o uniune dintre un bărbat și o femeie a căzut, în condițiile în care atâtea miloane de români au votat „pentru”. Referendumul a fost dat peste cap fix de către cei care au dat peste cap și o serie întreagă de scrutinuri electorale. De cei care ne-au numărat voturile. Iar cei care ne-au numărat voturile nu au recurs la triș ca efect al propriilor convingeri. Ei au făcut-o la comandă exernă. Nu era „politically correct” ca România să-și schimbe Constituția în acest fel. Și să meargă în contrasens cu direcția imprimată Uniunii Europene de către neomarxiști și neosexiști. Care mai nou au devenit și neolingviști.