Ne-am vândut suveranitatea! La mâna a doua. Către Pfizer

de: Bujor Elena Nicoleta
10:07, 30 aug. 2021

Mega-afacerea Pfizer, cel mai mare business farma din istoria lumii, are și o dimensiune neașteptată. Alta decât cea sanitară sau financiară. Pentru prima dată de când există civilizație pe acest pământ, de când au fost create forme statale, o țară își vinde suveranitatea unei societăți comerciale. În ceea ce privește România, această suveranitate a fost înstrăinată la mâna a doua prin intermediul Uniunii Europene. Cum a fost posibil? Care sunt consecințele?

Contractul de peste 70 de pagini încheiat de Pfizer, noua stea a industriei farma, cu Uniunea Europeană, a fost până de curând un secret bine păstrat. Dar nu suficient de bine. Cum-necum, el a scăpat, astfel încât opinia publică a putut să afle conținutul lui. Cei care au fost cât de cât curioși, știu acum despre ce este vorba. Despre ce este vorba?

În esență, prin intermediul Uniunii Europene, statele membre, deci inclusiv România s-au angajat să-și pună practic destinul sanitar și financiar în mâna unei societăți comerciale care este Pfizer. Noi nu am negociat nimic. Aparent, pentru statele membre a negociat Uniunea Europeană. Dar din conținutul acestui contract rezultă că nici Uniunea Europeană nu a negociat nimic. Suveranitatea europeană a fost pusă în mâinile Pfizer. Cum așa? Foarte simplu. Statele Uniunii Europene s-au angajat printr-un contract beton – beton doar din perspectiva Pfizer – să cumpere în timp practic orice cantitate de vaccinuri și indiferent sub ce formă vor fi acestea produse în viitor. Și indiferent de consecințe. În acest contract scrie negru pe alb că vaccinul poate avea efecte negative asupra sănătății oamenilor, efecte pe care Pfizer nu le cunoaște și că aceste efecte pot acționa instantaneu sau în timp. Și indiferent de gravitatea lor, Pfizer nu răspunde. Serurile nu pot fi returnate sub nicio formă. Dacă de pildă cele 120 de milioane de vaccinuri pe care le-a contractat partea română nu vor fi utilizate, ele nu vor putea fi returnate către Pfizer. Dacă cumva vreunui cetățean îi va trece prin minte să dea Pfizer în judecată, o poate face, dar, atenție, doar prin intermediul statului român, care în mod evident nu se va implica, iar dacă prin absurd se va implica, procesul va putea să aibă loc numai și numai la Curtea Internațională de Justiție de la New York. Pfizer nu garantează eficacitatea unui vaccin urmat de rapel. Este posibil, așa cum prevede contractul, să fie necesară vaccinarea repetată a cetățenilor. Cât timp? Atâta timp cât va dura pandemia. Și pandemia cât va dura? Atâta timp cât vor decide statele. Și statele în funcție de ce vor decide? În funcție de ce va stabili OMS. Organizația Mondială a Sănătății. Iar Organizația Mondială a Sănătății este la mâna Pfizer.

Alte state, care nu fac parte din Uniunea Europeană, cum ar fi de pildă Statele Unite, Israelul, etc., au încheiat, atenție, fix același contract, dar în nume propriu. Se află deci într-o situație identică, cu excepția faptului că și-au vândut suveranitatea direct pe mâna lor.

Pot fi puse trei întrebări cât se poate de legitime. 1). De unde până unde concluzia că statele lumii și-au vândut suveranitatea unei firme comerciale? 2). De ce durata pandemiei și respectiv valabilitatea acestui contract sunt stabilite de OMS și cum se face că OMS stabilește ceea ce dorește Pfizer? 3). Care este statutul celorlalte societăți farma care produc și vând vaccinuri? Să o luăm pe rând.

Suveranitatea este vândută pentru că statele nu mai pot controla sub nicio formă derularea acestui contract. Pentru prima dată în istoria comercială, un contract care a fost ținut la secret prevede că în viitor Pfizer poate dicta, în aceleași condiții de subordonare a statelor, după cum o taie capul, clauze care și ele vor fi secrete și care vor putea modifica contractul de bază, astfel încât miliardele să curgă în continuare în pușculița Pfizer. Aceste sume colosale sunt plătite anual de către state într-un cuantum variabil. Dintre cele două părți contractante, Pfizer este singura care poate modifica de-a lungul timpului prețul. Și care poate schimba, după cum o taie capul, conținutul și forma vaccinului. Cu titlu de exemplu, din contract rezultă că în viitor vom putea înghiți pastile, dar pe care până la urmă tot cetățenii sunt cei care le plătesc prin intermediul statelor, care , la acest important capitol, și-au cedat de bună voie suveranitatea.

De ce OMS este cheia? În primul rând pentru că OMS poate stabili o grilă pe care o poate modifica oricând și, în funcție de care este declarată pandemia sau, în cazul nostru, este menținută pandemia ca atare în toate statele lumii. Interesele Pfizer sunt atât de mari și profiturile atât de fabuloase, încât a fost floare la ureche ca, într-un timp record, OMS să fie transformată prin cumpărarea oamenilor aflați la butoane într-o anexă a industriei farma și în primul rând într-o anexă Pfizer.

Celelalte societăți din industria farma care produc vaccinuri sunt un fel de sateliți Pfizer. Merg în trena Pfizer. Cu sau fără contracte asemănătoare, au și disponibilitatea și abilitatea de a adopta și de a impune statelor lumii politici asemănătoare. Pentru că au același interes. Așa ceva în istorie nu s-a mai întâmplat. Niciodată. Și probabil că, după această lecție, nici nu se va mai întâmpla. Dar până una alta și mult timp de aici încolo statele lumii vor plăti un tribut greu propriei prostii. Un tribut pe care finalmente îl plătesc cetățenii. Din impozitele percepute. Până când statele lumii se vor trezi, nu este însă exclus deloc ca Pfizer să dobândească masa critică necesară pentru a se comporta cu forța unui super-stat mondial. Și atunci nu va mai fi absolut nimic de făcut. Suveranitatea statelor va fi fost pierdută.