Narcolepsia – Ce trebuie să știi despre boala somnului

Narcolepsia, denumită popular „boala somnului”, este o afecțiune cronică a sistemului nervos central caracterizată prin somnolență excesivă. Așadar, primul și cel mai evident simptom al acestei afecțiuni este dormitul excesiv pe perioada zilei. Iar aceste atacuri bruște de somn pot apărea în timpul oricărui tip de activitate și în orice moment al zilei.

Narcolepsia începe de obicei între vârstele de 15 și 25 de ani, dar poate deveni evidentă la orice vârsta. În cele mai multe cazuri, narcolepsia este nediagnosticată și, prin urmare, netratată.

Potrivit specialiștilor, există două tipuri de narcolepsie. Narcolepsia cu cataplexie presupune experimentarea unei slăbiciuni musculare bruște. În acest caz e posibil ca persoana respectivă să cadă la pământ. În cazul narcolepsiei fără cataplexie, simptomele sunt mai blânde.

Ce simptome are narcolepsia, boala somnului

Principalul simptom al acestei afecțiuni este starea de somnolența excesivă pe timpul zilei. Persoana respectivă are tendința de a ațipi, cel mai adesea în momente nepotrivite. De asemenea, pot apărea halucinații hipnagogice, care pot fi experimentate în perioada de intrare în somn.

Un alt simptom este cataplexia. Aceasta reprezintă pierderea bruscă a controlului muscular la nivel feței, gâtului și genunchilor. Unii oameni experimentează doar o slăbiciune ușoară, cum ar fi căderea capului sau a maxilarului. În alte cazuri însă, persoana respectivă se prăbușește la pământ, existând riscul de a se răni grav.

Nu în ultimul rând, poate apărea și paralizia în somn. Astfel, persoana care suferă de narcolepsie poate resimți o incapacitate de deplasare sau vorbire de durată scurtă, chiar dacă este trează și conștientă. Sunt episoade de câteva secunde până la câteva minute. După încheierea lor, capacitatea de a se deplasa și de a vorbi este recuperată pe deplin.

Care sunt cauzele somnului profund

Cauza principală a narcolepsiei este un nivel scăzut al hipocretinei. Astfel, din motive încă necunoscute cercetătorilor fenomenului, celulele care produc hipocretina (în hipotalamus) sunt distruse.

Oricum, această afecțiune poate avea cauze genetice, adică poate fi moștenită, așadar și deficiența de hipocretină este moștenită. De asemenea, narcolepsia poate fi cauzată de leziuni la nivelul creierului sau tumori cerebrale.

Paralizia în timpul somnului

Aceasta este incapacitatea trecătoare de a realiza orice fel de mișcare voită care are loc în faza de trecere de la starea de veghe la cea de somn sau invers. Durata fenomenului este de obicei scăzută, între 1 și 3 minute, după care paralizia cedează spontan. Acest fenomen nu este periculos deoarece nu afectează și respirația sau funcțiile cardiace.

Dacă paralizia se întâmplă în faza de adormire se numește hipnagogică iar dacă se întâmplă la trezire se numește hipnopompică. Marea parte a persoanelor afectate prezintă tulburarea o singură dată în viață dar există și cazuri în care tulburarea apare mai frecvent, uneori însoțită și de alte simptome precum tulburări de somn pe timpul zilei sau pierderea tonicității musculare. În acest caz paralizia somnului este considerată ca un simptom în tabloul clinic al unei alte boli, respectiv narcolepsia.

Cum se tratează narcolepsia, boala somnului

Chiar dacă această boală nu poate fi vindecată, exista medicație ajutătoare. De asemenea, modificarea stilului de viață poate ameliora simptomele și astfel menține și chiar crește calitatea vieții. Ca și tratament, putem vorbi de medicamente care stimulează sistemul nervos central, pentru a preveni episoadele spontane de somn pe timpul zilei. Astfel, persoana respectivă își va putea desfășura activitățile cotidiene în mod normal.

Dintre medicamentele recomandate amintim:

• inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau inhibitori ai recaptării serotoninei și norepinefrinei (SNRI);
• alte medicamente antidepresive;
• oxibatul de sodiu – este prescris în cazul narcolepsiei cu cataplexie.

De asemenea, și psihoterapia este indicată, pe lângă medicație. Acesta ajută persoana diagnosticată să își recapete starea de bine. Cea mai indicată formă de psihoterapie în cazul acestei boli este terapia cognitiv-comportamentală. Pacienții vor învăța să identifice și să schimbe gândurile, atitudinile și comportamentele legate de problemele pe care le întâmpină în anumite situații de viață.

Așadar, narcolepsia sau boala somnului este o afecțiune cu implicații destul de grave asupra vieții persoanelor care suferă de aceasta.