Moaștele Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț, expuse spre închinare ieșenilor!

Cu prilejul sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, la Iași au ajuns și moaștele Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț. Moaștele sfântului sunt expuse spre închinare alături de cele ale ocrotitoarei Moldovei, credincioșii putându-se închina la ele în perioada 8-15 octombrie. Anul 2022 are o semnificație aparte, deoarece se împlinesc 300 de ani de la naşterea Sfântului Paisie de la Neamţ (1722-1794)

În 1988, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse l-a canonizat pe Cuviosul Paisie de la Neamț. În 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a rânduit pomenirea ca sfânt a Cuviosului Paisie de la Neamț, fiind trecut în calendar la data de 15 noiembrie. La mormântul lui de la Mănăstirea Neamț vin să se închine și să-i ceară ajutor credincioși din România și din întreaga lume.

Viața Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț

Cuviosul Paisie de la Neamț s-a născut în orașul Poltava din Ucraina, în data de 21 decembrie 1722, fiind al 11-lea copil din cei 12 frați. Pe tatăl său în chema Ioan și era protoiereu al Poltavei, iar pe mama sa o chema Irina. La botez, acesta a promit numele Petru. Paisie a învățat la Academia teologică din Kiev. După patru ani, la vârsta de 19 ani, Paisie a părăsit școala și a intrat în viața monahală, la Mănăstirea Medvedeski. A fost făcut rasofor, primind numele de Platon. În anul 1775, Paisie a venit în Moldova și s-a stabilit la Schitul Trăisteni – Râmnicu Sărat, iar mai apoi la Mănăstirea Dălhăuți. În vara anului 1746, Cuviosul Paisie pleacă pe Muntele Athos și trăiește în pustiu timp de 4 ani. În anul 1750 este tuns în monahism de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, duhovnicul său, primind numele de Paisie. Mai apoi, a fost hirotonit ieromonah și a întemeiat o obște monahală în Schitul Sfântul Prooroc Ilie, unde a rămâs până în anul 1763. În timpul acesta a adunat în jurul său o obște formată din 64 de călugări, români, ucraineni și ruși.

În vara anului 1763, Paisie s-a întors în Moldova, unde, împreună cu ucenicii săi, se stabilește în Mănăstirea Dragomirna, unde se nevoiește până în anul 1775. Aici, Cuviosul Paisie a strâns o obște mult mai mare, care număra 350 de călugări. Ajutat de către ucenicii săi români, Paisie a tradus o parte din scrierile filocalice ale Sfinților Părinți, astfel, în anul 1769, ia naștere Filocalia de la Dragomirna, prima colecție majoră de traduceri filocalice. În anul 1775, Moldova de Nord a fost ocupată de către austrieci, astfel că Paisie s-a văzut nevoit să se mute la Mânăstirea Secu, cu 200 de călugări. La această mănăstire rămâne timp de 4 ani, continuând să ducă aceeași viață plăcută lui Dumnezeu. Cu binecuvântarea mitropolitului Moldovei, Gavriil Calimachi, Cuviosul Paisie s-a mutat la Mănăstirea Neamț cu o parte din obștea de la Secu, în ziua de 1779, unificând cele două mănăstiri sub conducerea unui singur stareț. Cuviosul Paisie a păstorit obștea celor două mănăstiri unificate timp de cincisprezece ani.

Cum au fost descoperite moaștele Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț

Aflat la Mănăstirea Neamț, Cuviosul Paisie a acordat o atenție deosebită traducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, continuând, astfel, șirul traducerilor de la Dragomirna și Secu. Datorită vieții sale plăcute lui Dumnezeu, Cuviosul Paisie a ajuns să fie cunoscut în toate țările ortodoxe, începând din Muntele Athos până în Lavra Peșterilor din Kiev și de la Mănăstirea Optina până în sihăstriile din nordul Rusiei. Îmbolnăvindu-se, Cuviosul Paisie a încetat din viață în data de 15 noiembrie 1794, la vârsta de 72 de ani. A fost plâns de toată obștea celor două mănăstiri, cu schiturile lor, care numărau peste 1000 de călugări români, ruși, ucraineni, greci, bulgari. Sfântul a fost înmormântat în data de 17 noiembrie, în gropnița bisericii mari, zidită de Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Fiind cinstit ca sfânt încă din timpul vieții, ucenicii au rânduit ca ziua sa de prăznuire să fie 15 noiembrie.

Cuviosul Paisie a fost canonizat în anul 1988, iar în anul 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a rânduit pomenirea ca sfânt a Cuviosului Paisie de la Neamț, fiind trecut în calendar la data de 15 noiembrie.

În anul 1986, în data de 24 mai, s-au descoperit moaștele Sfântului Necunoscut care au fost așezate în pronaosul Bisericii Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.

La acel moment, nu se știa cui aparțin osemintele. Astfel, au apărut tot felul de ipoteze, unele indicau faptul că moaștele ar fi aparținut Sfântului Mitropolit Iosif I, care a fost și stareț al Mănăstirii Neamț și primul Mitropolit al Moldovei. De asemenea, existau ipoteze care  susțineau că moaștele ar fi aparținut, de fapt, Sfântului Cuvios Paisie de la Neamț. Pentru  a pune punct incertitudinii, părintele stareț Benedict Sauciuc, prin Consiliul mănăstirii, a propus să fie cercetat mormântul din biserică, iar în data de 23 septembrie 2013, cu binecuvântarea I.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, s-a cercetat mormântul unde s-au aflat moaștele Sfântului Cuvios Paisie Velicicovschi de la Neamț.

După numeroase cercetări, la 19 mai 2014, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a avut loc punerea în raclă a moaştelor Sfântului Cuvios Paisie Velicicovschi de la Neamţ.