Mituri românești – Ce legende ale poporului nostru au fost date uitării

Există diverse mituri românești, iar poporul nostru este cel mai cunoscut pentru creaturile sau întâmplările înfiorătoare pe care le-a găzduit. Chiar și peste hotare, străinii ne recunosc pentru legătura noastră cu „Dracula”, însă cu toții știm că este doar o poveste care s-a născut de la domnitorul Vlad Țepeș și tatăl său. Totuși, care sunt miturile românești de care lumea pare că a uitat?

Ce este mitul

Mitul reprezintă o poveste sacră care cuprinde influențe supranaturale despre credințele unui popor. De multe ori, miturile ne descriu cum s-a creat lumea sau o parte din ea, originile sale legate de creaturi magice, zeități și tot felul de eroi din basme. Mitul se mai poate numi și legendă, basm, poveste sau fabulă. Acestea diferă de la popor, la popor fiind că fiecare are propriile credințe și tradiții bazate pe acestea.

Miturile există de foarte multă vreme, încă din antichitate. Acestea sunt esențiale pentru că cuprind o parte din istorie, spusă pe înțelesul tuturor și ilustrează ce principii morale poate avea un popor. De la începuturi, miturile au fost singurele prin care oamenii și-au putut explica anumite lucruri care țin de fenomene naturale, de exemplu.

Mituri românești – Care sunt legendele care ne definesc ca popor

Printre cele mai cunoscute mituri românești se află, desigur, legenda Meșterul Manole, dar și Miorița. Acestea sunt două exemple care pot ilustra foarte bine credințele poporului românesc. Totuși, avem mai multe povești „de speriat copiii” care sunt într-adevăr, înfricoșătoare. Una dintre ele este Zburătorul, alături de legenda lui Traian și Dochia pe care o asociem mereu cu venirea primăverii. Pe când Zburătorul este conceput pentru a tenta femeile, pentru bărbați există legenda ielelor. Este fascinant să studiezi în detaliu toate miturile de la care a plecat un popor, să observi cum se descurcau cu problemele vieții de zi cu zi și cum mereu am avut nevoie de un „țap ispășitor” sau pe cineva care să ne îndrume. În mit se află sufletul unui întreg popor, esența acestuia.

Legenda Traian și Dochia

Acest mit se leagă chiar de etnogeneza neamului nostru, a românilor. Se spune despre Dochia că ar fi fost fiica lui Decebal și că era de o frumusețe uluitoare. Astfel, Împăratul Traian s-a îndrăgostit nebunește de ea. Urmarea este povestită prin mai multe variante, însă cert este că tânăra și-a dorit să scape de împăratul roman și să rămână alături de poporul ei, așa că s-a transformat în piatră.

De aici a plecat și cunoscuta legendă Baba Dochia. Din această poveste înțelegem că Dochia era o soacră rea, și avea un băiat pe nume Dragobete. Femeia cea rea are cerințe imposibile pentru nora sa, însă tânăra va primi ajutor divin pentru îndeplinirea sarcinilor. Bătrâna s-a înfuriat și pe drum spre nora sa, s-a dezbrăcat de cojoace pentru că părea că vine primăvara, însă vremea s-a întors împotriva ei și din cauza gerului, aceasta s-a transformat în stană de piatră. Atunci când se apropie primăvara, mare parte a poporului român se duce cu gândul la legenda Babei Dochia.

Mitul strigoiului

Strigoii sunt printre cele mai înfricoșătoare creaturi și se află în cultura noastră de multă vreme. Se spune despre aceștia că sunt născuți cu anumite semne care să indice că sunt necurați. Pe timpul vieții, cea mai periculoasă abilitate a acestora este deocheatul care este vindecat de bătrâni prin descântece. Totuși, atunci când mor, se presupune că vin înapoi pe Pământ pentru a aduce secetă sau moartea oamenilor și a animalelor. Atunci când o familie moare pe rând, la scurt timp, poporul consideră că primul care a decedat este strigoi și s-a întors să își ia familia cu el.

Există mult mai multe legende, zicale și obiceiuri ale popoarelor, atât al nostru, cât și al celor străine. Acestea sunt o oglindă a oamenilor și a culturii țării.

Așadar, miturile românești sunt numeroase și chiar înfricoșătoare. Chiar și unii adulți refuză să aducă vorba despre unele legende, în ziua de azi.