Primul ministru al României nu este capabil să ne ofere un proiect de lege a bugetului. În decembrie, atunci când președintele Klaus Iohannis se căznea să formeze o majoritate în jurul lui Florin Cîțu, acesta din urmă a făcut mai multe declarații publice, prin care, în esență, ne-a comunicat că bugetul pentru o guvernare PNL este gata redactat. Și că îi va lua doar foarte puțin timp, cel mult câteva zile, pentru a-i face cuvenitele modificări, impuse de programul comun al noii coaliții. Nu a putut. Sau pur și simplu a mințit. Fapt este că România a intrat în 2021 și suntem deja la mijlocul lunii ianuarie, fără a avea o lege a bugetului. Și este imposibil să existe un buget pe anul în curs până pe la mijlocul lunii februarie. Asta în cel mai bun caz. Prima consecință este că România va funcționa după bugetul din 2020. În luna ianuarie sau în luna februarie nu se vor putea face cheltuieli de niciun fel, nici în materie de investiții, nici legate de pandemie, nici legate de școli, nici legate de uriașele provocări sociale. Întregul program de guvernare, bun sau rău, rămâne închis între niște dramatice paranteze. Aceasta este doar o primă consecință, cu un caracter relativ general.
Până când voi pune în discuție proiectul lui Cîțu, cel de privatizare prin vânzare de acțiuni ale unor mari societăți deținute de stat, să mai consemnăm un fapt deosebit de grav, generat de absența unei legi a bugetului. Astăzi, 15 ianuarie, începe oficial cea de-a doua etapă de vaccinare. Cea destinată în principal persoanelor vulnerabile. Întâiul vaccinat din câte a anunțat, va fi preșeidntele Klaus Iohannis. Deci domnia sa sparge valul. Care val? Prima etapă de fapt nu s-a încheiat. Dintre cele 300.000 de cadre sanitare, până în prezent s-au vaccinat doar 170.000. Ritmul care trebuia să fie de 20.000 de vaccinuri pe zi, conform angajamentului ferm al colonelului doctor Valeriu Gheorghiță, nu a putut fi respectat. Nici pe departe. Ca să nu mai vorbim că premierul Cîțu a promis cât de curând că vom putea imuniza 100.000 de persoane pe zi. Este de două ori o minciună mare cât România. Pentru că 100.000 de vaccinuri dacă ar fi, nu reprezintă de fapt decât 50.000 de viitoare imunizări, întrucât fiecare persoană trebuie să se vacineze de două ori. A doua minciună este că nu ai cum să injectezi 100.000 de oameni pe zi, atâta timp cât nu facem față nici la un ritm de 20.000 pe zi. Asta se întâmplă pentru că numai o treime dintre centrele de vaccinare sunt funcționale. Și asta dacă nu care cumva și această statistică e umflată de Guvern. Cele nefuncționale nu pot deveni funcționale, decât dacă autoritățile locale primesc în acest scop bani. Pentru a le dota cu echipamente și cu personal calificat plătit. Iar bani nu pot veni de la Guvern fără o ordonanță de urgență în acest sens.
Și acum faceți vă rog ochii mari. O ordonanță de urgență prin care alocă fonduri diferite de cele din luna ianuarie a anului trecut, Guvernul nu poate da. Pentru că nu există o lege a bugetului pe 2021. Acest cerc vicios se poate transforma rapid într-un cerc al morții. Și, în subsidiar, într-un cerc vicios al guvernării Cîțu. Și în paranteză fie spus, la fel se întâmplă cu absolut toate celelalte cheltuieli din faimosul program de guvernare al coaliției. Pur și simplu nu pot fi operate.
Și acum să ne întoarcem la ceea ce am denumit „metoda Cîțu de detonare”. Acesta, după cum știe toată lume, a împrumutat sume exorbitante de bani, și din țară și din străinătate, la dobânzi mari. Miliardele împrumutate, circa 18 miliarde de euro, nu se știe unde au ajuns, pentru că domnul Cîțu a refuzat cu obstinație, cât a fost ministru al Finanțelor și acum, cât este premier, să prezinte un raport corect și complet în fața comisiilor de specialitate ale Parlamentului. Cert este că premierul României e în panică. Trebuie să mai facă rost de bani cumva. Și atunci ce s-a gândit? Să vândă marile societăți deținute de statul român.
Când un om este plin de datorii și simte că nu mai are cum să le achite din veniturile lunare, ce face? Încearcă să mai împrumute. Și când și acest demers începe să se împotmolească, cum rezolvă probema? Începe să vândă din casă. Și când nu mai are ce vinde din casă sau constată că nu are cumpărători, la ce soluție mai recurge? Scoate pur și simplu casa la vânzare. Mai întâi pe bucăți, dacă e împărțită în mai multe apartamente. Și apoi întreagă. În această situație se află domnul Cîțu. Scoate România la vânzare. Mai întâi pe bucăți.
Metoda Cîțu a fost enunțată chiar de către autor. Ne-a comunicat că a decis să scoată la vânzare pachete de acțiuni ale societăților mari deținute de stat. Și ne amăgește cu angajamentul cum că banii obținuți astfel de la cumpărătorii de acțiuni vor reprezenta o infuzie de capital în respectivele societăți, care vor putea genera investiții. Numele acestor societăți, cel puțin în parte, sunt deja vehiculate de presa de specialitate, după ce ziariștii economiști s-au informat, care cum au putut, de la Guvern. În esență, aceste câteva societăți aflate pe tapet au anual la bugetul statului un aport de 1-2 miliarde de euro. Cu acești bani, Guvernul, dacă vrea să dezvolte societățile, nu are altceva de făcut decât să facă investiții. Cîțu ne spune însă altceva. Că, vezi Doamne, prin simpla vânzare de acțiuni, rezultă o infuzie de capital, care automat generează dezvoltarea respectivelor societăți. Numai că nu explică prin ce mecanism miraculos se va întâmpla acest lucru. Dacă statul este acționar și își vinde o parte a propriilor acțiuni, atunci sumele rezultate merg direct la Trezorerie. La Ministerul Finanțelor. În niciun caz aceste sume nu măresc bugetul de investiții al societăților respective. Prin ce miracol face altfel domnul Cîțu, nu știm.
În schimb, am înțeles ce înseamnă metoda Cîțu de detonare. Zilele trecute, Guvernul Franței a interzis cu desăvârșire ca o mare companie, atenție, nu de stat, ci privată, să fie vândută cu un preț de mai multe miliarde de euro, întrucât prin obiectul ei de activitate face parte din infrastructura vitală a statului, căreia nu i se poate aduce atingere în niciun fel în această perioadă de pandemie și de criză economică. Și asta se întâmplă chiar în vreme ce premierul României decide să vândă asemenea active aparținând statului român.
Și după ce le vindem, cu ce mai rămânem? Pe ce se va mai susține din punct de vedere economic statul român? Și dacă stâlpii acestuia de susținere ni-i tăiem singuri, cum va mai putea fi vreodată România un stat independent și suveran?
Niciun stat nu renunță la infrastructura vitală. Nici în timp de pace și cu atât mai puțin în timp de război generat de o dublă criză. Metoda de detonare a lui Florin Cîțu constă în contrariul. El vrea să cedeze controlul infrastructurii vitale unor investitori din străinătate. De mult timp, Olanda vrea să pună mâna pe Portul Constanța. O va face acum?