Medicul Gabriel Diaconu, despre dr. Monica Pop: „Minte. Spune inepții. Câtă rușine, doamnă doctor!”

Gabriel Diaconu, medic în Capitală, o acuză pe dr. Monica Pop de dezinformare. Conform acestuia, medicul oftalmolog ar fi spus, pe un post de televiziune, ca “leucemia te poate lovi post-vaccinal”. Cu alte cuvinte dr. Monica Pop nu ar fi de acord cu o vaccinare anti-covid.

Iată postarea integrală:

“Doamna doctor Pop trăieşte pe o planetă unde vaccinurile dau leucemie.

Nu e foarte clar prin ce mecanism obscur dau vaccinurile leucemie. Nu e foarte clar nici la cât timp dau leucemie. Şi, când m-am dus să caut articole despre cele două, am aflat cu stupoare că se dezvolta vaccinuri, acum, să VINDECE leucemia (unele forme), nu că ar cauza-o.

În opinia doamnei doctor Pop, exprimată la un post de televiziune, leucemia te poate lovi post-vaccinal azi, mâine, sau la câţiva ani distanţă, cine ştie poate chiar câteva zeci. Face vaccinul o chestie extraordinară, cică, se cheamă ”inducţie genică”.

Eu ştiam că anumite lucruri pe lumea asta pot interveni în reglarea expresiei anumitor gene în sensul inducţiei, sau supresiei.

Eu ştiam că de asta se ocupa chiar alte fragmente, polimorfisme, din codul nostru genetic, dar şi ARN mesager, baza ideii – de altfel geniale – a unor companii de a ”antrena” imunitatea corpului nostru uman (folosită, de altfel, şi pentru tratamentul anumitor forme de cancer, doamna doctor, vezi mai sus).

Dar să dea cancer, nu.

Doamna doctor Pop dezinformează medical pe un post de televiziune. Mai pe româneşte spus, minte. Spune inepţii. Căci nu poţi să acuzi un doctor de ignoranţă (cred).

Aceste rânduri nu sunt totuşi despre doamna doctor Pop, ale cărei ieşiri publice pot avea spumă, bulele sau aciditatea obişnuite. Dar aceste rânduri sunt despre un medic al cărui glas e ascultat de unii oameni, şi pe care doamna doctor Pop, cu sau fără bună ştiinţă, îi induce în eroare.

Iar când un medic spune prostii, responsabilitatea morală a celorlalţi medici ar trebui să fie să răspundă răspicat, căci de-ajuns am schingiuit oamenii de rând cu tot felul de bazaconii, de unii au ajuns să meargă şi la psihiatru că nu ştiu ce să mai creadă.

România e printre ţările cele mai înapoiate

Ce nu a vrut să înţeleagă, ce refuzĂ să priceapă doamna doctor Pop e că tehnologia de dezvoltare medicală respecta un algoritm cam la fel cum în industria construcţiei de automobile se respectă un algoritm. De-aia toate automobilele deocamdată au patru roţi, un motor, o cabină şi un portbagaj. Aşa, la machetă, poţi să-ţi iei libertăţi şi să desenezi o chestie futuristă, eventual să-i pui şi flapsuri şi eleroane. Dar în elaborarea unui medicament intervine şi o formă de inginerie, astfel încât după ce-ai băgat sute de milioane de dolari într-un produs să nu-ţi distrugi afacerea ca la 1 an, doi ani sau mai mult să moară oamenii pe capete de leucemie, doamna doctor Pop să aibă dreptate şi compania să dea faliment.

Companiile sunt entităţi foarte egoiste, dar şi foarte scrupuloase. Scapi greu de răpciuga unui scandal farmacologic. Au giganţii Pharma păcate? Au. Există poveşti scandaloase cu medicamente ale căror efecte secundare au fost complicate, şi vieţi au fost afectate sever de ce s-a întâmplat când etica medicală eşuează? Există. Ar trebui să generalizăm, plecând de la asta, şi să scuipăm în san când luăm o aspirină? Nu, nu cred.

România e printre ţările cele mai înapoiate când vine vorba de implementarea de noi tehnologii medicale. Suntem vai mămicuţa noastră la capitolul investiţie, dezvoltare, cercetare medicală de graniţă. Durează o veşnicie, în România, până când protocoale de studii clinice ajung să fie puse în practică la noi.

Ce înseamnă asta, doamna Pop?

Asta înseamnă că în fiecare an sunt romani care mor pentru că noi, doctorii, nu le asigurăm acces la medicină secolului XXI, şi îi condamnam să ia aceleaşi buline, aceleaşi soluţii, aceleaşi picături ca acum 30 – 40 de ani. Care, între noi fie vorba, la vremea când au ajuns pe raft şi oameni ca dumneavoastră şi co-generi aţi început să le daţi, nu fuseseră nici pe departe atât de amănunţit studiate. Pentru că ghinion, pentru că aceea era epoca medicinei bazată pe fler, pe har şi pe mister.

Acest nărav, aceasta maladie a medicinei romaneşti de-a se uita că ţăranul la nave spaţiale când vine vorba de cele mai noi instrumente tine prizoniera o populaţie de bolnavi care merită mai bine. Merită mai multe. Merită atât de la ţara ei, dar şi de la doctorii ei.

Vreau să educăm oamenii despre vaccinuri şi vaccinare. Vreau să explicăm oamenilor pe limba lor, cât oamenii să priceapă, oportunitatea unui vaccin care să ne protejeze pe noi de COVID. Dar nu doar pe noi, cât şi pe părinţii, pe bunicii, pe fratile şi surorile noastre, pe copiii noştri şi pe toţi aceia care ne sunt împrejur. Inclusiv pentru doamna doctor Pop, şi pe anti-vaxxeri, şi pe toţi samsarii de ură şi îndoială.

Putem. Putem să facem asta!

Pentru că aceasta este virtutea umanistă a meseriei de medic. Aşa a fost dintotdeauna. Aşa am eradicat în România tifosul exantematic. Aşa am făcut ca holeră să nu mai ucidă mii de oameni că în Yemen. Aşa am făcut ca poliomielita să nu mai condamne oamenii la moarte, sau la o viaţă de dizabilitate. Şi aşa vom face şi acum cu infecţia cu coronavirus, ale cărei repercusiuni, ale cărei consecinţe pot fi fatale sau dramatice.

Putem. Putem să facem asta. Putem să prevenim morţi, chinuri, drama şi tragedie pentru multe familii de romani. Şi avem nevoie unii de alţii. Avem nevoie, dincolo de fricile care ne dezbină sau de lozincile care ne asmut unii contra altora, să găsim acel loc de sobrietate, de luciditate, de maturitate încât să luăm decizia bună pentru ţara noastră. O ţară care trăieşte cu un pas în viitor.

Nu cu toate ideile paranoice ale trecutului.

Astfel, cu regret altfel doamna doctor Pop, ar trebui să vă revizuiţi declaraţiile. Sau măcar să aşteptaţi până când o să apară toţi leucemicii pământului, oameni ca şi dumneavoastră, să spună că i-a îmbolnăvit un vaccin. Vă daţi măcar seama ce bubuiala aţi bubuit? Vă daţi seama că acum cei care suferă de astfel de malignităţi o să trăiască noua teroare, că poate un tratament pe care l-au făcut i-a îmbolnăvit? Câtă ruşine, doamna doctor, şi câtă tristeţe, să amărâţi atâta amar de lume…”