Mărturiile cutremurătoare ale regizorului ucrainean Konstantin Grosman: „E un real genocid, omoară oameni nevinovați!“

Mărturiile cutremurătoare ale regizorului ucrainean sunt o adevărată lecție de viață despre putere, curaj, sacrificii și voința de a depăși orice obstacol de dragul propriilor copii. Cu gândul de a pleca în România, regizorul ucrainean a apelat la un coleg de breaslă, fiind vorba despre un colaborator de la Ateneul Național din Iași. În ciuda contextului actual, regizorul își păstrează dragostea față de Arta Actorului, Teatrul de Păpuși și creațiile handmade pentru copii.

Konstantin Grosman, de profesie actor și regizor, și-a dedicat toată viața teatrului pentru cei mici. Arta lui a fost mereu orientată către copii, de aceea, ucraineanul are nu mai puțin de 6 moștenitori, dintre care 4 (din prima căsnicie) sunt în momentul de față în Germania, unde urmează să plece și el alături de soția sa actuală. Au fost atacați la ora 04.00 dimineața, „ca și Hitler în ’41, fără a anunța nimic”. S-au trezit la 05.00, pentru că deasupra casei lor zbura un avion foarte aproape. Nu știau ce se întâmplă. S-au gândit mult timp dacă să părăsească țara, pentru că legea ucraineană interzice celor apți de luptă să plece.

Mărturiile cutremurătoare ale regizorului ucrainean: „Războiul și copiii sunt două lucruri incompatibile”

Regizorul ucrainean Konstantin Grosman și-a părăsit țara pentru că așa cum spune el, „războiul și copiii sunt două lucruri incompatibile”. Mereu a fost pe cont propriu și niciodată nu a depins de nimeni. El și soția lui, alături de cele două fetițe de 3 ani și jumătate, respectiv 2 ani, nu aveau nici măcar un an de când s-au stabilit în noua locuință și a fost necesar să se mute la subsol, într-un beci umed, rece, plin de mucegai. Nu dormeau, nu mâncau, iar fetițele se simțeau foarte rău. Geamurile le-au acoperit cu diverse materiale, iar pe jos au improvizat un pat din câteva așternuturi.

„Când am ajuns la graniță cu Moldova, nu mi-am luat nimic cu mine, în afară de pașaport pentru că trebuia să-l arăt soldaților care patrulau în orașe. Am luat minimul de lucruri ca să nu ne fie greu, iar soția mea a insistat să luăm și căruțul pentru copil. Din Nikolaiev până la Odessa facem de obicei 2 ore, dar acum am făcut 4, pentru că erau mulți soldați de-ai noștri care verificau să nu plece bărbații apți de luptă. Noi ne-am gândit că este doar o avertizare, ne vor speria și se va încheia, iar după ce am înțeles că nimeni nu glumește, că totul este adevărat, că bombele sunt adevărate, că trag în oamenii pașnici și împușcă mașinile cu oameni civili, am decis să evacuăm copiii. E un real genocid! Când am ajuns la granița cu Moldova, rândul mașinilor se întindea pe aproximativ 20 de km, iar șoferul nostru a încălcat câteva reguli ca să putem înainta. La un moment dat, șoferul a oprit mașina și a spus că nu sunt șanse să traversăm împreună, așa că trebuie să continuăm pe jos, iar noi, împreună cu cei mici, am parcurs 8 km”, a povestit actorul și regizorul ucrainean Konstantin Grosman.

În România, refugiatul ucrainean a apelat la un colaborator de la Ateneul Național din Iași

Cu gândul de a pleca în România, regizorul ucrainean a apelat la un coleg de breaslă, un colaborator de la Ateneul Național din Iași.

„Am un prieten aici, în Iași, este actor, regizor și profesor. I-am scris la începutul războiului, iar mai departe a postat un anunț pe un grup, cu speranța că cineva mă va ajuta. În 5 minute s-a găsit familia la care locuim în prezent, căreia îi suntem foarte recunoscători”, a precizat refugiatul ucrainean.

Românii sunt mai organizați ca oricând, iar refugiatul dorește să călătorească mai departe în Germania pentru a se reuni cu toată familia sa.

„La granița dintre Moldova și România situația este foarte diferită. Totul este foarte bine organizat, iar oamenii cu copii sunt o prioritate. Sunt urcați în mașina Crucii Roșii și transportați fără dificultate. În Ucraina, au rămas părinții și bunica Vicăi (n.r. – soția regizorului). Noi le-am lăsat toate produsele și toți banii noștri pentru că lor le este mai rău decât ne este nouă, în acest moment. Bella (n.r. – fiica mai mică a regizorului) încă este mica, ea încă nu înțelege ce se întâmplă, dar Roza (n.r. – fiica mare a regizorului) spune că vrea acasă să doarmă pe pătuțul ei. Mai întâi vreau să ajungem în Germania la fratele meu și să ne instalăm. Pe urmă, m-aș întoarce în Ucraina ca să ajut. Nu este obligatoriu să împuști pe cineva pentru a oferi ajutor și vă dați seama, la cum arăt eu, nu mă va primi nimeni în armată. Soția mea mă susține din toate punctele de vedere și acceptă orice decizie voi lua. Dar, mai întâi să ajungem în Germania, să ne instalăm, și după vom vedea ce vom face“, a menționat Konstantin Grosman.

Mărturiile cutremurătoare ale regizorului ucrainean: „Toate mașinile scumpe sunt neimportante, când ești la un pas de moarte!”

Konstantin a învățat să nu-i fie frică de moarte, pentru că aceasta este inevitabilă și nu are sens, dar niciun muritor de rând nu are dreptul să-ți ia viața.

“Lupta se poate purta nu doar cu arma în mână, ci și prin cuvinte! Putem lupta cu vocea și cu mâinile, cu păpușile în mâini, nu este obligatoriu să împușcăm oamenii. Eu sunt împotriva oricărei forme de violență. Însă, cu toate acestea, sunt conștient că dacă dușmanul ar fi ajuns în casa mea și m-ar fi amenințat că-mi fură copiii, aș fi luptat cu el cu orice aș fi găsit la îndemână, chiar și cu furculițe și cuțite. De mult timp am învățat să nu-mi fie frică de moarte, pentru că nu poți scăpa de ceva ce este inevitabil, n-are sens. Nu înțeleg cum poți omorî un om. Eu nu am nevoie de nimic, îmi e de ajuns doar ce am pe mine. Toate mașinile scumpe, tabletele, telefoanele performante sunt neimportante în situații ca acestea, când realizezi că ești la un pas de moarte. Noi încercăm să ajutăm pe ceilalți oameni care vor să plece din Ucraina, oferindu-le informații care le-ar putea fi de folos, pentru a nu trece prin ceea ce-am trecut noi. Foarte multe familii au copii cu autism, sindrom Dawn, copii bolnavi, așa că vrem să-i ajutăm, să le fie mai ușor”, a menționat înțeleptul regizor ucrainean.

Nu știe cu ce se va ocupa în viitor, dar e convins că nu va putea renunța la teatru

În ciuda contextului actual, Konstantin își păstrează dragostea față de Arta Actorului, Teatrul de Păpuși și creațiile handmade pentru copii.

„Nu-mi este frică de nicio muncă. Pe de-o parte, sănătatea nu-mi permite să lucrez în orice domeniu, însă pe de alta îmi va fi foarte greu să mă despart de profesia mea, pentru că toată viața am făcut asta. Nu știu cu ce mă voi ocupa în viitor, dar sunt convins că nu voi putea renunța la teatru. Chiar dacă mereu spun că nu pot să fac altceva, de fapt eu pot să fac multe lucruri. Pot să fac păpuși de toate felurile, și mari și mici, am avut comenzi din toată lumea, este o afacere de familie. Făceam păpuși noaptea când fetele dormeau, iar ziua lucram la teatru. Ca să-mi întrețin copiii voi fi de acord să lucrez oriunde, pentru că mereu am considerat și îndemn pe toată lumea să investim în copiii noștri. Îi datorez totul soției mele, pentru că grație ei am reușit să-mi susțin doctoratul și să-mi pun în scenă cele mai populare spectacole ale mele”, a precizat ucraineanul Konstantin Grosman

Mărturiile cutremurătoare ale regizorului ucrainean sunt o adevărată lecție de viață despre putere, curaj, sacrificii și voința de a depăși orice obstacol de dragul propriilor copii.