Mărturia a doi pacienți despre infectarea cu covid

Doi foști pacienți COVID, care inițial au crezut că pandemia este o „făcătură” pentru a trage în jos economia sau o „manipulare” pentru a abate atenția oamenilor de la lipsurile vieții de zi cu zi, au povestit pentru GreatNews cum s-au îmbolnăvit, ce au trăit în săptămânile în care s-au luptat cu boala și cum au ajuns să se convingă de existența virusului.

Înainte de a avea COVID, Petrișor Păunescu din comuna Iepurești, județul Giurgiu, nu credea că această boală există cu adevărat. Era convins că e vorba de o simplă răceală, botezată pompos „COVID”, și că totul e o stratagemă pentru a ruina economia.

Tânărul în vârstă de 38 de ani are mai multe afaceri – două magazine cu produse alimentare și două săli de jocuri electronice – care au fost puternic afectate de criza sanitară și de restricțiile impuse de stat. Din acest motiv a crezut că se dorește distrugerea mediului de afaceri: „Chiar ne-a afectat foarte rău. Acum avem [voie să ținem deschis – n.r.] până la ora 9, dar oamenii nu vin la ora 12-13 la aparate, sau să joace la sala de jocuri. Ei vin seara, după ce ies de la serviciu”.

„Nu credeam… credeam așa…băi, este o chestie…eu având și niște afaceri, și suferind afacerile mele din cauza COVID-ului, zic, băi asta este o făcătură să ne dea în jos cu economia, e o simplă răceală și o transformă în COVID și nu știu ce…Dar acum, având, am simțit că nu este doar o simplă răceală. Că o simplă răceală te ține 2-3 zile și ți-a trecut. Eu 14 zile am avut în fiecare zi câte-o chestie nouă. Ceea ce nu mi se pare normal. Azi îți țiuie urechile, mâine ți se înfundă urechile, după aceea te doare capul”, își amintește Petrișor.

Crede că a luat virusul de la un angajat al său, cu care a intrat în contact într-o zi de sâmbătă (angajatul a avut primele simptome abia luni): „Sâmbătă am avut contact cu el și l-am trimis la un magazin să îmi ia o doză de Cola. Și cred că atunci când mi-a luat doza de Cola el a pus mâna pe ea, acolo sus de unde bei, și cred că prin chestia asta am luat eu de la el. Deci așa cred că am luat virusul. Că în rest m-am protejat, am stat cu mască, am fost în unele locuri unde doar eu m-am îmbolnăvit, ceilalți angajați de acolo nu au avut niciunul nimic”.

Petrișor și-a făcut un test rapid chiar a doua zi, marți, dar acesta a fost negativ.

Joi, pe 19 noiembrie, a avut și el primele simptome:

„Miercuri n-am avut niciun simptom, nicio durere de cap, absolut nimica. Joi seară vin acasă, mă duc la baie să fac un duș, închid geamul că mi se părea un pic cam frig în baie, fac dușul și după aceea mă ia cu frisoane. Mă duc în cameră, întreb soția „Mă, e frig aicia?”. Zice „Nu, caloriferele ard”. Pun mâna pe calorifere, într-adevăr, nu puteai să ții mâna pe ele. Iau un paracetamol, după toate chestiile astea am avut o seară din aia lungă, cu febră așa puțină, o seară din aia când zici că a trecut un an de zile. Mă trezesc dimineața, aveam febră undeva la 38 cu 7, mai fac repede un test din ăla rapid, îmi ies două liniuțe, era pozitiv”.

„În fiecare zi apăreau noi simptome. Azi mă ustura nasul, poimâine îmi țiuiau urechile”

Vineri, Petrișor a avut febră toată ziua, până în 39, și o stare de somnolență:

„Și mă dureau picioarele de la genunchi în jos. Dar mă dureau infernal de rău. Și spatele mă durea”.

A doua zi febra i-a mai scăzut, undeva la 37 cu 8. Duminică a decis să își facă și testul RT-PCR ca să se lămurească dacă are COVID sau doar o răceală:

„A ieșit pozitiv. Și după aceea au început niște chestii din astea… În fiecare zi apăreau noi simptome. De exemplu astăzi mă ustura nasul, poimâine mi s-au înfundat urechile, îmi țiuiau urechile, mi-au dispărut gusul, mirosul. Gust mai aveam, dar nu în totalitate: lămâia acră, sărat – simțeam. De exemplu dacă mâncam ceva gătit nu prea simțeam gustul, simțeam doar sarea din el. Restul nu simțeam absolut nimic ce gust are. Mirosul mi-a dispărut în totalitate, dar mai simțeam dezinfectantul de mâini, că aveam unul în cameră, când ieșeam la baie mă dezinfectam pe mâini și mă duceam și pe ăla îl mai simțeam, simțeam tăria aia din el, înțepătura aia”.

Din fericire, nu a avut probleme cu plămânii sau cu respirația și nu a trebuit să se interneze în spital.

„Într-adevăr saturația [oxigenului din sânge – n.r.] mi s-a dus pe la 97-96%, dar eu fiind și fumător, din cauza aia. Și 95%, dar nu mai jos”.

Și după cele 14 zile de izolare a mai avut simptome. De exemplu, din ziua 17 a început să aibă dureri de cap:

„Seara mă luau niște dureri de cap groaznice. Dar doar două seri au fost. Sincer, așa ceva nu am trăit niciodată, cu durere din aia de te-a trezit din somn și parcă ți-a spart cineva capu’, ți-a dat cu ceva în cap, și era o durere din aia surdă și puternică”.

Chiar și în ultimele zile a avut o ușoară senzație de vomă și o stare mai proastă pe care le-a pus tot pe seama COVID-ului.

„Mă vaccinez, nici nu discut”

Privind în urmă, Petrișor spune că a avut parte de „o experiență foarte urâtă”:

„Și tocmai din cauza asta când va apărea vaccinul eu mă vaccinez, nici nu discut. Cei care zic…”Domne vaccinul…”. Până la urmă n-are ce să ne facă un vaccin, așa a fost și vaccinul anti-gripal… Ce făceau, ne omorau doctorii? Acuma ce fac? Ei acuma vaccinează doctorii și cadrele medicale. Ce făceau, ne omorau doctorii, cine ne mai trata? Hai să le facem la doctori, omorâm toți doctorii și noi ăștia pacienții, politicienii, cine ne mai tratează de alte boli, de inimă, de cancer, de fel și fel de boli, cine ne mai tratează? Odată ce și-au făcut doctorii primii, clar trebuie să avem încredere în vaccinul ăsta, că nu este o vrăjeală. Într-adevăr, să sperăm că o să fie bun contra COVID-ului, problema asta trebuie să ne-o punem. OK, a ieșit vaccinul, e un lucru foarte bun, hai să ni-l facem. Dar ne-o proteja sau nu ne-o proteja? Că văd că mereu apare câte-o tulpină nouă”.

Acum, că a făcut boala, unii cunoscuți i-au zis că timp de 90 de zile poate să nu se mai protejeze, dar Petrișor nu vrea să audă de așa ceva:

„Port mască și acum, mă feresc și acum. Până mă vaccinez mă protejez, și după ce mă vaccinez mă protejez, pentru că nu mai vreau să trăiesc experiența. Plus că sunt cele 14 zile în care înnebunești în casă, o iei razna”.

„Până să vină COVID-ul toată lumea se descurca, toată lumea se ducea într-un concediu, toate erau OK, și dintr-o dată acum venind COVID-ul se vede clar, a scăzut și vânzarea magazinelor, nu mai este putere de cumpărare față de anul trecut. Cum a fost de sărbători, de Revelion și de Crăciun… vânzarea a mers undeva la 60% acum față de anul trecut. Se simte. Și nu e bine și numai d-asta ar trebui, având această posibilitate cu vaccinul, să scăpăm de virusul ăsta ca să intrăm în normal, toată lumea să aibă bani. Nu numai pentru mine, să vând să fac bani, nu, să aibă toată lumea bani”, mai spune tânărul.

„Am crezut că sunt tehnici de manipulare pentru a distrage atenția oamenilor de la alte fenomene”

În vârstă de 60 de ani, nici Mihaela Stoica din Ploiești nu a crezut că pandemia este reală. Era de părere că este vorba, mai degrabă, de o manipulare:

„Nu am vrut să cred că în secolul XXI, când au fost eradicate alte boli, vine un virus și face pe nebunul. Am crezut că sunt tehnici de intimidare, de manipulare, pentru a distrage atenția oamenilor de la alte fenomene: politica actuală, lipsurile, tot ceea ce ne înconjoară”.

„Am spus la început în primăvară că nu cred că așa ceva există, deși vedeam clar cu ochii mei ce se întâmplă, fata îmi spunea mereu să fiu atentă. Am umblat toată vara peste tot, nu am avut nimic, încă credeam că e doar ceva ceva amplificat și… doar atât, cine moare, moare de complicații din alte cauze. Abia spre toamnă am început să văd lucrurile altcumva și să intru în alertă. În noiembrie a ajuns boala la firma unde lucrez”, rememorează Mihaela.

Mai mulți dintre colegii săi de serviciu au făcut COVID. Doi au murit. Apoi s-a infectat și ea: „Am ajuns să fiu unul dintre cazuri. Cum, necum… am facut COVID”.

A avut o formă medie ca severitate, nu a ajuns la spital, însă chiar și această formă medie a fost una care a lăsat urme puternice.

„În piept aveam o bubuială de ziceam că-mi sparge sternul”

Primele simptome au fost niște dureri și înțepături în gât care nu îi permiteau să respire bine:

„La început nu le-am băgat în seamă, am zis că sunt normale, mai aveam când și când așa ceva. Am dat vina și pe mască, căci o purtam 12 ore la serviciu. Am luat pastile de gât, ce iau eu de obicei, ceaiuri”.

Însă după alte 5 zile durerile au început să devină și mai greu de suportat:

„Am făcut prima zi de temperatură, 37,8, am continuat cu Theraflu, ceaiuri, iar când am văzut că am dureri și în piept, atunci mi-am dat seama că e nașpa. Temperatura nu scădea, în piept aveam o bubuială de ziceam că-mi sparge sternul”.

„Absolut nimic din ceea ce aveam nu semăna cu ce avusesem vreodată. Eram zombie”

La insistențele fiicei sale s-a programat pentru un test RT-PCR. Rezultatul, primit pe 4 decembrie, a fost pozitiv.

„Nimic, absolut nimic din ceea ce aveam nu semăna cu ce avusesem vreodată. Sunt un om foarte rezistent la boală, sănătos sub toate aspectele. Dar de data asta totul era altcumva. Simțeam cum se mișcă … un intrus în corp care umblă peste tot … în nas, în gât, în ficat, în stomac. De vineri seara a început calvarul, fiind și singură în casă … Dureri, furnicături, greață, insomnii puternice. Vreo 10 zile nu am dormit și nu am mâncat. Eram zombie. Am slăbit cel puțin 5-6 kilograme, noroc că sunt mai plinuță, am avut de unde”, își amintește Mihaela.

„Partea proastă e că am rămas cu sechele. Nu pot încă să dorm bine, eu care niciodată nu am avut probleme cu somnul. Dorm două ore, mă trezesc, mai adorm vreo oră-două. Sunt nopți în care dorm cam 3-4 ore. Transpir toată noaptea. În cameră nu am decât 21 de grade. Mănânc foarte puțin, mult mai puțin decât mâncam înainte. Am stări de greață care-mi trec cu Emetiral. De vreo 5 zile am amețeli, n-am stare să fac mai nimic. Am 60 de ani și, repet, până la COVID-ul ăsta nu am fost niciodată așa rău. Am fost câteva zile în depresie, depresie pe care nu am trăit-o niciodată. La câteva zile după rezultat, când îmi era foarte-foarte rău. Mă trezeam noaptea și mă simțeam lipsită de orice putere. Fără Dumnezeu nu reușeam, el era lângă mine și datorită lui am înfruntat boala mai ușor. E foarte greu să fii singur în casă. Pe de altă parte mi-a părut bine că nu a trebuit nimeni să se îmbolnăvească de la mine. Băiatul e singurul care a venit aproape zilnic (fiica locuiește în București – n.r.) și-mi aducea ce aveam nevoie, e însurat și stă aproape de mine”, completează ea.

De mare ajutor i-au fost și prietenii:

„M-au sunat zilnic să vadă ce fac, s-au oferit mereu să mă ajute dacă am nevoie de ceva. În asemenea momente orice încurajare este binevenită”.

„Poate principalii vinovați – unii ca mine care nu au crezut”

Acum, după tot ce i s-a întâmplat, Mihaela spune că, dincolo de autorități, o vină pentru răspândirea bolii o au și cei care nu au crezut în COVID:

„E o boală care a fost scăpată de sub control … și poate principalii vinovați – unii ca mine care nu au crezut, nu și-au luat măsuri de siguranță. Eu am purtat [mască – n.r.]. Chiar dacă nu eram convinsă de existența bolii m-am conformat, o purtam cuminte. Mă spălam pe mâini de multe ori, dezinfectam biroul pe care lucrez, calculatorul. Dar dacă nu face toată lumea la fel…”.

Cât despre vaccinul împotriva coronavirusului, Mihaela este sigură că îl va face: „Da, mă vaccinez de îndată ce mi se va spune că e rândul meu. Și copiii mei se vor vaccina”.

sursa