Mario Iorgulescu, scăpat de condamnarea la 13 ani și 8 luni de închisoare pentru omor. Motivarea instanței

Judecătoarele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea și Adriana Ispas, au motivat anularea condamnării de aproape 14 ani de închisoare a lui Mario Iorgulescu pentru omor, în cadrul recursului în casație, explicând că acesta nu a avut intenția de a ucide și nu a utilizat autoturismul Aston Martin ca un „mijloc pentru suprimarea vieții victimei”. În noaptea de 8 septembrie 2019, el se afla într-o criză de gelozie și furie, având o alcoolemie de 1,96 g/l și fiind sub influența cocainei.

În timp ce conducea cu o viteză mult peste limita legală, Iorgulescu a intrat pe contrasens și a lovit frontal un autoturism Audi, condus de Daniel Andrei Vicol, care a murit pe loc.

De ce a scăpat Mario Iorgulescu de pedeapsa de 13 ani de închisoare

În majoritate (2:1), Înalta Curte a anulat condamnarea definitivă pentru omor și a decis rejudecarea dosarului la Curtea de Apel București pentru ucidere din culpă. Diferența între cele două infracțiuni este semnificativă: omorul este pedepsit cu 10-20 de ani de închisoare, în timp ce uciderea din culpă în formă agravată cu 2-7 ani.

Judecătoarele au argumentat că fapta reprezintă un accident rutier, un eveniment imprevizibil, și că nu există dovezi că Iorgulescu ar fi folosit mașina cu intenția de a ucide. Însă, ele au subliniat gravitatea acțiunilor sale, condusul sub influența alcoolului și drogurilor și cu o viteză excesivă, ceea ce demonstrează un grad ridicat de periculozitate.

„Instanţele de fond şi apel au reţinut infracţiunea de omor.

Infracţiunea prevăzută de art. (…) se comite, din punct de vedere al elementului material, printr-o acţiune (sau chiar inacţiune), care trebuie să fie îndreptată asupra victimei. Or, situaţia de fapt relevă, aşa cum s-a menţionat anterior, un accident rutier, definit prin chiar prescripţia normativă ca fiind un eveniment (…).

Un eveniment este, în sine, fortuit, şi nu voit, are caracter imprevizibil. „Acţiunea” autorului (conducătorul auto) este asupra autovehiculului, acesta acţionând sistemul de accelerare a vitezei peste limita legală, cu consecinţa intrării în coliziune frontală cu autoturismul condus de victimă căruia i-a cauzat decesul, elemente de fapt ce au valenţele unei fapte care, din punct de vedere obiectiv şi subiectiv se încadrează în infracţiunea de ucidere din culpă (…)

Raportat la circumstanţele de fapt ale cauzei pendinte, infracţiunea de omor ar fi posibilă doar în situaţia în care autovehiculul ar fi fost folosit sau acceptat a fi fost folosit drept mijloc în scopul suprimării vieţii victimei. Or, nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au relevat o asemenea împrejurare.

În acord cu instanţele de fond şi apel, şi Instanţa Supremă subliniază gravitatea faptei inculpatului, prin prisma împrejurărilor, a conduitei acestuia, dar mai ales a consecinţelor produse, pierderea vieţii unei persoane.

Nesocotirea de către inculpat a dispoziţiilor legale referitoare la circulaţia pe drumurile publice (a condus cu viteză excesivă, sub influenţa băuturilor alcoolice şi a substanţelor interzise) sunt stări, situaţii, împrejurări concomitente săvârşirii infracţiunii ce relevă un grad de pericol ridicat al faptei şi o periculozitate mare a infractorului, încadrând infracţiunea în forma agravată (…), text de lege în baza căruia inculpatul urmează a răspunde penal”, potrivit motivării judecătoarelor Lia Savonea și Adriana Ispas.

Pe de altă parte, judecătorul Dan Enescu, în opinie minoritară, a susținut că fapta ar trebui calificată drept omor cu intenție indirectă. El a argumentat că Iorgulescu a acționat cu o neglijență gravă, acceptând posibilitatea de a cauza moartea unei persoane prin încălcarea flagrantă a regulilor de circulație și continuând să accelereze fără a face vreo manevră pentru a evita coliziunea.

Contextul acestui caz include faptul că Mario Iorgulescu nu a executat nici o zi de închisoare, fiind fugit în Italia, care a refuzat extrădarea sa, și având pe numele său un mandat european de arestare într-un alt dosar pentru sechestrare de persoane.