Dacă nu ar fi șocant, ar fi pus și simplu amuzant. Sunt mulți consuli de exemplu abia numiți sau abia prezentați la post întorși din drum prin deciziile lui Ludovic Orban. După cum scrie în Legea Fundamentală, consulii sunt numiți de primul-ministru. Spre desoebire de ambasadori, care sunt numiți de președinte la propunerea primului-ministru. Cum era și firesc, premierii PSD au numit consuli. O bună parte dintre ei au asigurat succesul alegerilor în străinătate. Alți consuli, nu puțini la număr, au fost numiți de premier relativ recent și au trebuit să urmeze un stagiu de pregătire relativ costisitor, asigurat de Ministerul Afacerilor Externe. Unii nu au terminat bine stagiul, că au și primit deciziile de demitere. Așa că vor veni alții la rând să se pregătească. Dar sunt și consuli care au apucat să-și facă bagajele, să-și ia pe sus soțiile și copii și să plece în localitățile din străinătate în care urmau să-și desfășoare activitatea. Aceștia nici nu au despachetat bine și trebuie să o ia de la început. La loc comanda, a spus Ludovic Orban. Alți consuli sunt pe țeavă și vor urma un stagiu de pregătire. Până atunci, consulatele funcționează ca vai de mama lor. Și asta fiindcă Ludovic Orban invocă faptul că aparatul diplomatic a fost numit exclusiv pe criterii clientelare. Din start, nimeni nu este competent. Dintre cei trimiși de PSD. În schimb vom fi competenți cei lansați în spațiul diplomatic de noul premier.
Ca să rămânem în același registru, voi mai face o precizare. Președintele României Klaus Iohannis nu și-a îndeplinit multe dintre atibuțiile la care îl obliga fișa postului. Printre acesea și obligația de a numi ambasadori. Sunt cel puțin șapte state importante partenere în care nu avem ambasadori. În unele cazuri de ani de zile. Cum este de pildă statul Israel. Acolo, în ciuda mai multor propuneri formulate de guvernele PSD, Klaus Iohannis a refuzat să facă de peste trei ani o numire. În mod straniu, nici măcar acum, când afirmă că e pe cale să culce la pământ „ciuma roșie”, el tot nu mișcă vreun deget.
Așa se face că diplomația românească are de suferit. Este unul dintre motivele pentru care nu mai contăm în concertul statelor lumii. Dar poate chiar asta urmărește Klaus Iohannis, din poziția sa de vasal al Germaniei. Împreună cu Ludovic Orban ca valet al vasalului.
M-am referit la politica externă în ideea că această demonstrație ar putea fi astfel mai elocventă. Dar, atenție, marea epurare lovește în toate direcțiile.
Prefecții de pildă, prin lege, sunt considerați înalți funcționari ai statului, neaparținând vreunei formațiuni politice. De alfel, ei nici nu au voie să se înscrie în vreun partid. Și sunt apărați de o lege care interzice schimbarea lor arbitrară. Sau mai exact schimbarea lor pe criterii politice. Cu toate astea, Rareș Bogdan din poziția de mână forte pe care o deține în acest moment în PNL și în epicentrul puterii prezidențiale, a anunțat încă înaintea instalării guvernului Orban că acesta îi va demite pe toți prefecții în 48 de ore. Însuși Orban a făcut aceeași declarație încă din prima zi, imediat după ce s-a instalat la Palatul Victoria. Chiar s-a plâns, fără a da exemple, că sunt prefecți care, pentru a amâna demiterea, și-au făcut rost de certificate medicale. Și cu toate astea, deși noii prefecți sunt pe țeavă și presa va intra în curând în poseseia listei complete a acestora, prefecții numiți de PSD nu au fost încă demiși. Primul tur al prezidențialelor, apreciat drept impecabil din punctul de vedere al organizării, a fost asigurat de aceștia. Nu este exclus ca prefecții PSD să mai rămână pe poziții și în turul doi. După care însă vor fi măturați. Cu ce risc? Cu riscul ca aceștia, apărați de legile statului, care le garantează stabilitatea și care nu admit schimbarea pe criterii politice, să acționeze statul în judecată. Dar ce contează? Vor fi totuși numiți alți prefecți, care vor primi leafă. Prefecții demiși, cel puțin unii dintre ei, vor da Guvernul în judecată, la un moment dat vor câștiga procesele și vor fi despăgubiți. Astfel încât, așa cum s-a mai întâmplat și când PSD a venit la putere și a făcut o epurare, vom plăti pentru prefecți două rânduri de salarii.
Și exemplul de mai sus slujește unei mai bune înțelegeri a întregului mecanism. Pentru că așa vor sta lucrurile în toate domeniile. La fel vor fi demiși directorii școlilor din România, pentru a face loc altor directori. Directorii spitalelor din România, pentru a face loc altor șefi de spitale. Pretitudindeni se va întâmpla la fel. Până când mâna lui Ludovic Orban va înțepeni. În locul zecilor de mii de persoane, vor fi puse alte persoane. Și din nou Orban și miniștri săi vor face scurtă la mână. Iar noi vom plăti în cele mai multe cazuri, mult timp, câte două salarii. Un salariu pentru cei dați afară, care, repet, vor câștiga în Justiție, și un salariu pentru cei numiți pe picior și care la rândul lor vor ajunge în situația primilor atunci când se va răsuci situația politică.
În plan financiar vom avea deci o gaură. Dar schimbări atât de bruște, atât de masive și afectând un aparat uman atât de vast vor da peste cap și mai mult activitatea normală a unui stat care se vrea normal. Prețul pe care îl vom plăti pentru ca Orban să-și facă rost de atât de multe funcții pe care să le redistribuie alor lui și aliaților lui este uriaș și deci disproporționat. Cu alte cuvinte, vom plăti mai mult decât face.