Am semnalat în intervențiile mele TV o fractură logică de mari proporții. Pe care, în mod obligatoriu, trebuie să o înțelegem. Să o descifrăm. PNL a pierdut alegerile. Nu Guvernul. În aceste condiții, dacă se punea problema unei demisii de onoare, Ludovic Orban trebuia să-și depună mandatul de președinte PNL. În niciun caz mandatul de premier. Toți analiștii pe care i-am auzit au o singură explicație. Și anume că Ludovic Orban a fost forțat de către Klaus Iohannis și de către aripa pro-prezidențială din conducerea PNL să lase locul liber de la Palatul Victoria. Pentru că acolo trebuia adus generalul de Armată Nicolae Ciucă. Această mutare s-a făcut cu riscul ca până la instalarea unu nou Guvern, rezultat din alegerile parlamentare, Executivul să funcționeze castrat, fără posibilitatea de a emite o categorie largă de ordonanțe de urgență.
Dovada că așa stau lucrurile ne-o furnizează primele mișcări ale generalului de Amată. Acesta îi mătură literalmente de la Palatul Victoria pe oamenii cheie instalați de Ludovic Orban. Începând cu secretarul general al Guvernului. În această poziție, începând de ieri, a fost instalat Dragoș Condrea, care nu este un oarecare. În perioada ’96-’98, când practic s-au săvârșit cele mai mari fărădelegi, acesta a fost consilier juridic la Bancorex. Nu avea cum să nu știe cum sunt furați și de către cine banii celei mai mari bănci din România, care în final a fost falimentată. Cum-necum, în perioada 2002-2003, îl găsim pe acest om al sistemului în impprtanta poziție de director al Direcției de Combatere a Corupției și Prevenirea Criminalității Organizate din cadrul Corpului de Control al primului-ministru. Condrea este un militar mascat. Este doar un prim exemplu. Cum arătam, rând pe rând, sunt măturați toți oamenii lui Orban, pentru a fi instalată o nouă echipă. Oare de ce?
Oare de ce se produc asemenea schimbări într-un Guvern care, teoretic, are o viață scurtă de cel mult două-trei săptămâni? Nu există decât o singură explicație. Klaus Iohannis, după ce va juca rolul de mediator în comedia ce urmează să se desfășoare la Palatul Cotroceni a așa-ziselor consultări cu partidele parlamentare, îl va numi pe Nicolae Ciucă, general de Armată, candidat de premier. Iar acesta la rândul său, neîntâmpinând practic nicio opoziție din partea PNL, va numi în posturile ministeriale cheie cei mai fideli oameni ai președintelui. În felul acesta, Iohannis își va securiza Guvernul său.
Din primele informații reiese că PNL are de gând să împartă ministerele în felul următor: 50% PNL, cu toți miniștrii propuși și numiți de Klaus Iohannis, 30% USR și 20% UDMR. Și aici există o ciudățenie. Dacă ar fi respectate procentele rezultate din alegeri, USR-ului i s-ar cuveni 40% din pozițiile ministerale, iar UDMR-ului doar 10%. Sunt curios până la urmă ce va rezulta din negocieri.
Nu pot trece ușor peste dilema AUR. După ce George Simion a anunțat că AUR nu face alianță cu nimeni, într-o dezbatere desfășurată ieri seară pe un platou al unei importante televiziuni de știri, acesta a deschis larg o poartă a negocierilor cu PSD. În același timp, este de reținut că acesta a anunțat că va iniția procedura parlamentară de suspendare din funcție a lui Klaus Iohannis, întrucât acesta a încălcat Constituția României. George Simion, noua stea a politicii românești, despre care se spune că în mod straniu a trecut pe sub toate radarele și a dat o lovitură politică de mari proporții, fără ca serviciile să fi putut să-l bareze – sau poate dimpotrivă, l-or fi ajutat – ar putea da semnalul unor mari tulburări politice. Pe fondul unei crize sanitare și a unei crize economice care scapă oricărui control. Atât din partea președintelui, cât și din partea generalului de Armată. Ei bine, o asemenea criză poate genera mari și violente tulburări de stradă. Așa cum se întâmplă de altfel și în alte state europene.
Poate că și din motivul de mai sus, Klaus Iohannis a recurs la un om de mână forte, care va avea autoritatea necesară de a aduce la nevoie Armata pe străzi. Și asta până când va fi ridicat la rangul de mareșal, rămas liber după executarea lui Antonescu și după decesul Majestății Sale, Regele Mihai I al României.