Lui Klaus Iohannis i-a mai crescut puțin nasul

Dacă până ieri au mai existat români care nu au observat acest fenomen, ei bine, începând de marți, orele 17.00, treaba a devenit evidentă. Lui Klaus Iohannis i-a crescut nasul. Un nas de Pinocchio. Sau, dacă dorește să fie astfel alintat, un nas de tip Münchhausen. Klaus Iohannis nu numai că vrea la NATO, chiar la vârf, dar a și declarat ritos acest lucru. Este oficial cel mai important proiect al său politic. Acum, asumat.

Nu pot decât să-mi imaginez că Jens Stoltenberg nu va mai fi secretar general NATO începând cu 1 octombrie. Această importantă poziție devine vacantă. Și, iată, hop-țop, Iohannis a formulat o cerere publică, spune el, în numele României, pentru ca această importantă poziție să fie preluată de el însuși. Asta după ce în cercurile bine informate se știa că preferatul celor mai importanți contribuitori NATO este Mark Rutte, fostul premier al Olandei, care a avut un comportament cel puțin inamical față de România și alte țări din Europa Centrală și de Est. Lucrurile au fost din această perspectivă, a preluării ștafetei de către Mark Rutte, atât de avansate, încât Viktor Orban, premierul Ungariei, a sărit ca ars și a declarat că-și va utiliza dreptul de veto împotriva respectivei candidaturi, plătindu-i astfel cu vârf și îndesat lui Rutte afronturile pe care acesta le-a adus Budapestei. Fără unanimitate, nu se poate. Pentru Klaus Iohannis, breșa creată reprezintă o veritabilă oportunitate. Sau cel puțin așa crede.

Încă din primăvara acestui an, având informații pe surse, am informat opinia publică asupra intenției lui Klaus Iohannis de a prelua ștafeta NATO după plecarea lui Stoltenberg, accesând astfel ceea ce-și dorește de mult, o importantă poziție la nivel internațional, după încheierea mandatului său prezidențial. Nu știu câți m-au auzit, pentru că m-am referit la această prestidigitație și în câteva dezbateri televizate, nu știu câți m-au crezut, dar ceea ce este cert e că până ieri după-amiază la ora 17.00, în ciuda indiciilor din ce în ce mai evidente, Klaus Iohannis a făcut-o pe niznaiul. La fel cum se comportă și vizavi de scandalul declanșat de investiția de peste șapte milioane de euro din bani publici, pe care RA-APPS-ul o face în prezent pentru viitoarea sa vilă de lux.

Acum, începând de ieri, nu-mi rămâne decât să-mi imaginez că NATO, cea mai importantă alianță politică și militară din istorie, are undeva în interiorul sediului central un ghișeu, unde pot fi lăsate și înregistrate solicitări de tot felul. Și că la acest ghișeu, prin delegare, Klaus Iohannis s-a prezentat sau urmează să se prezinte, după ce vineri a aruncat buzduganul, pentru a-și înregistra oferta de angajare în cea mai importantă poziție NATO. Oricât ar părea de curios, este pentru prima dată în istoria organizației, care în curând se va aniversa, când am auzit cum un pretendent, președinte al unuia dintre statele membre, își oferă public serviciile. Trăgând de clopoțelul unui canal public de televiziune.

Tot eu mă număr printre primii jurnaliști care au anunțat o altă dorință a unui alt om politic. Intenția lui Mircea Geoană, fost șef al diplomației de la București, fost consul general al României în Statele Unite, fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Washington și fost președinte PSD, de a candida la alegerile pentru Cotroceni din acest an. În mod oficial, Mircea Geoană și nici nu a confirmat, nici nu a infirmat acest scenariu. Nu se poate înscrie în cursa pentru prezidențiale atâta timp cât este secretar adjunct NATO. Dar un indiciu ne-a oferit totuși. Într-un recent interviu acordat unui post public de televiziune, Mircea Geoană a precizat că nu va putea pleca din poziția de secretar adjunct NATO simultan cu Stoltenberg. Că va pleca fie înainte, fie după acesta. Dacă ar fi să plece înainte, ar putea să-și anunțe candidatura la prezidențialele din România și ar avea timpul necesar să negocieze, astfel încât să fie asumat de un partid sau mai degrabă de o coaliție de partide, momentan în pană de jucători majori. Dacă însă Mircea Geoană pleacă la un anumit interval după data de 1 octombrie, timpul e care-l mai are la dispoziție pentru a se înscrie cu șanse de succes în cursa pentru Cotroceni este insuficient. Să punem pentru moment aceste considerente de o parte și să ne întoarcem la președintele Klaus Iohannis.

Ieri, într-una dintre rarele declarații de presă pe care le-a făcut în cariera sa de președinte – conferințele de presă sunt și mai rare, putându-le număra pe degete – a afirmat neîntrebat, pentru că nu a avut cine să-l întrebe, că nu intenționează să-și încheie înainte de termen mandatul de la Cotroceni. Un mandat care se termină în decembrie. Își poate imagina cineva o vacanță lungă de atâtea luni la nivelul conducerii NATO? Undeva există o neconcordanță. Dacă nu care cumva o minciună grosolană.

Să încercăm să peticim găurile din acest scenariu care ne-a fost prezentat. Stoltenberg pleacă la 1 octombrie. În mod normal, va exista un scurt interimat asigurat de secretarul general adjunct Mircea Geoană. Dar acest interimat nu se poate lungi ca un elastic până în decembrie, când constituțional expiră mandatul lui Klaus Iohannis. Pentru a înțelege ce se întâmplă, e bine să ne reamintim că, după ce primele comasate se pare că sunt ratate, mai urmează un rând de comasate, inspirate tot de la Cotroceni, comasarea alegerilor parlamentare cu, atenție, alegeri prezidențiale anticipate. Ar urma deci, conform acestui plan, ca viitorul președinte al României să fie ales anticipat, dar să nu-și poată prelua funcția decât în momentul în care actualul președinte renunță constituțional la poziția sa de la Cotroceni. Apare prin urmare o nouă fractură logică care trebuie peticită. Iar petecul este generalul cu patru stele Nicolae Ciucă. Klaus Iohannis ar urma să nu se țină de cuvânt, să nu-și ducă mandatul până la capăt, să demisioneze de îndată ce ar primi investitura de secretar general NATO, generalul cu patru stele urmând să-i preia locul la Cotroceni ca președinte interimar. Dacă mai e necesar să o spun, unul dintre rezultatele întregii combinații este că Mircea Geoană ar urma să fie blocat în tentativa sa de a candida. Pentru că, atenție, Geoană e greu de presupus, dacă nu cumva chiar imposibil, că va putea pleca de la conducerea NATO înaintea datei de 1 octombrie.

În aceste condiții, putem afla cu relativă precizie ceea e urmărește Klaus Iohannis. Ceea ce ascunde dincolo de perdeaua de minciuni. Propulsându-l pe generalul cu patru stele Nicolae Ciucă în poziția de președinte interimar al României, el încearcă din răsputeri, pe de-o parte, să elimine orice concurență la prezidențiale din direcția PSD și, pe de altă parte, să înlăture posibilitatea ca Mircea Geoană să poată să candideze ca independent, dar susținut de electoratele struțo-cămilei PSD-PNL.

Este un aranjament destul de sofisticat și poate prea sofisticat pentru a fi înghițit cu cârlig și undiță de către partenerii noștri NATO. Dar totuși, începând de ieri, de la ora 17.00, acest scenariu, în care un Pinocchio sau un Münchhausen încearcă să acceseze poziția de secretar general NATO și concomitent să aranjeze cum dorește campania prezidențială, a fost declanșat și urmează să îl vedem în toată desfășurarea sa în perioada următoare. În ritmul în care avansează lucrările costisitoarei vile din inima Capitalei, pe care Iohannis încă nu a solicitat-o oficial. Și care încă nu i-a fost oferită oficial.