Lovitura de Crăciun

Astăzi, începând de la orele prânzului, funcționează un armistițiu unilateral. Ceva nemaiîntâlnit în analele războiului. O încetare a focului ordonată de Putin. Și respectată doar de una dintre părți. Sub pretextul sărbătoririi Crăciunului de rit vechi. Cel practicat de majoritatea rușilor ortodocși. Este de fapt, cum apreciază cei mai mulți analiști, o tentativă de lovitură sub centură, psihologică desigur, aplicată ucrainenilor.

De când e lumea și pământul, se practică un obicei. Și anume, atunci când se serbează o sărbătoare precum Paștele sau Crăciunul, părțile aflate în război convin să oprească temporar ostilitățile. Pentru a le crea credincioșilor puțin confort și puțină liniște. Dar asta se întâmplă atunci când există un acord comun. O încetare a unilaterală a focului este apă de ploaie. Cum spuneam mai sus, o mișcare de propagandă și atâta tot.

Vladimir Putin, ordonând acest lucru, încearcă să le sugereze rușilor că războiul în care s-a angajat este, pe de-o parte, un război împotriva Satanei, în respect față de valorile cultului creștin-ortodox, că are la bază valori și criterii de tip umanitar și, în al doilea rând, că ucrainenii sunt cei care încalcă cu bună știință valorile creștin-ortodoxe, refuzând să accepte o încetare temporară a focului. De aici, Vladmir Putin încearcă să obțină avantaje de tip moral, în eventualitatea în care, așa cum de altfel se aștepta, Volodimir Zelenski a respins oferta, iar dacă i-ar fi acceptat-o, un timp prețios necesar întăririi forțelor militare desfășurate pe frontul de luptă.

Aparent, inițiativa i-a aparținut Patriarhului Kiril, un prieten și susținător apropiat și înfocat al lui Vladmir Putin și general al principalului serviciu secret rusesc. Le reamintesc cititorilor că, la rândul său, Volodimir Zelenski a solicitat cu ocazia Crăciunului ordodox de rit nou, care a avut loc în urmă cu 13 zile, o încetare temporară a focului, cerere la care nu a primit însă niciun răspuns din partea lui Putin. Sau, mai bine zis, a primit sub forma unor rachete care au lovit lăcașuri de cult, ucigându-i pe credincioși.

Patriarhul general Kiril , în tandem cu Vladimir Putin, mai încearcă să sugereze faptul că, de drept, ucrainenii sunt creștini ortodocși de rit vechi și că, nerespectând această tradiție, ar fi produs o nouă sciziune în sânul bisericii, ceea ce, din nou, poate contura o imagine de tip satanist. Imagine care se potrivește mănușă cu tâmpeniile îndrugate zilele trecute de Andrei Caramitru, unul dintre măscăricii consacrați ai vieții noastre politice, care, lipsit total de o cultură elementară, și-a permis să afirme că, prin acest război purtat între două state creștin-ortodoxe, ortodoxismul ar fi murit.

De fapt, Ucraina, probabil și ca răspuns al primului război de agresiune, care a condus la anexarea Peninsulei Crimeea, a trecut într-o măsură considerabilă la practicarea ritului de tip nou, așa cum s-a convenit la începutul secolului trecut, la Constantinopol. Ritul de tip vechi mai este în prezent practicat de o parte considerabilă a rușilor, de un număr în scădere constantă al ucrainenilor, mai ales de cei de etnie rusă, de sârbi și de cele mai multe mănăstiri de pe muntele Athos din Grecia, toate împărtășind vechiul calendar iulian.

Indiferent însă dacă vorbim despre un rit nou sau de un rit vechi, normele de minimă civilizație ar fi impus ca, atunci când Voldimir Zlenski a solicitat o încetare bilaterală și temporară a focului, Vladimir Putin să fi acceptat fără ezitări, astfel încât și cererea sa de acum ar fi putut fi onorată de partea ucraineană. Nu a fost să fie. Acest război devine din ce în ce mai urât. Și mă gândesc între altele și la faptul că, astfel, etnicii ruși din Ucraina, destul de numeroși, sunt sacrificați cu cinism nu numai de Vladmir Putin, care le-a provocat și lor uriașe daune și privațiuni, ci și de partea ucraineană, care îi discriminează într-un mod cu totul și cu totul irațional.