Lovitura de baros: Turcia în BRICS

O știre bombă face înconjurul lumii. Turcia a solicitat oficial aderarea la BRICS. Din BRICS mai fac parte următoarele state: Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, Egipt, Etiopia, Iran și Emiratele Arabe Unite. Iată o bombă care plutea în aer. Era cât se poate de previzibilă. Lumea occidentală pierde o piesă grea.
O piesă extrem de importantă pe tabla de șah geopolitic. Dar pe care, cinstit vorbind, Uniunea Europeană nu a deținut-o niciodată. Pentru că Turciei nu i-a fost recunoscută oficial calitatea de stat european. A fost o uriașă greșeală în plan geostrategic. Și timp de zeci de ani Turciei i-au fost impuse fel de fel de condiții în vederea aderării, dar aderarea în loc să se apropie, s-a îndepărtat, transformându-se într-o Fata Morgana. Și culmea, Turciei i-a fost refuzat statutul de membru al comunității UE, chiar și în perioada de boom economic, care a durat ani buni.

A fost o greșeală la care, printr-o monumentală trădare, s-au asociat și Statele Unite. Să ne amintim. În timp ce Turcia s-a comportat în mod constant ca un partener loial NATO, în acest cadru având și un parteneriat special cu Statele Unite – vezi uriașa bază militară dotată cu armament atomic de la Incirlik – în momentul în care regimul Erdogan a fost pe cale de a fi destabilizat, iar Erdogan însuși la un pas de a fi asasinat de o juntă militară, mai marii de la Washington s-au făcut că plouă. Deși erau perfect informați, ei nu au mișcat un deget pentru a-și avertiza și a salva aliatul. Din nefericire pentru demnitatea lumii occidentale, Recep Erdogan a fost salvat nu de aliații săi, ci de Vladimir Putin. Acesta l-a contactat telefonic, l-a avertizat asupra complotului pus la cale, i-a precizat ziua, ora și locul când urma să fie arestat, astfel încât Recep Erdogan a putut să dejoace complotul. Și ce a urmat? Pe bună dreptate, acesta a declanșat o prigoană împotriva militarilor trădători. Aceștia au fost arestați în masă și trimiși după gratii. La pachet, au suferit consecințe dintre cele mai dure și o serie întreagă de politicieni, oameni de afaceri, chiar și jurnaliști care făcuseră parte din conspirație. Pentru Erdogan, complotul eșuat a fost o excepțională oportunitate pentru a se debarasa și de o serie întreagă de critici ai săi, în special din mass-media, dar și din mediul universitar. Din această perspectivă, a sărit peste cal. Occidentul însă, în frunte cu Statele Unite, s-a grăbit să vadă doar această jumătate a paharului și, în consecință, i-a construit lui Erdogan imaginea unui dictator feroce, utilizând acest motiv ca un argument forte, de natură să justifice neprimirea de facto a Turciei în comunitatea europeană.

Uneori, gesturile mici, faptele aparent insignifiante din politică, schimbă pe termen lung raporturile de forțe la nivel global. Tratată așa cum a fost tratată, Turcia s-a îndepărtat la rândul ei sub multe aspecte nu numai de Uniunea Europeană, unde ar fi putut fi un jucător extrem de puternic, ci și de NATO, al cărui jucător a rămas, dar în condițiile în care a mutat în ultima vreme, mai ales după declanșarea războiului din Ucraina, din ce în ce mai incomod pentru Alianța Nord-Atlantică condusă de Statele Unite. De mai multă vreme și sub mai multe aspecte, Turcia lui Erdogan ține NATO în șah, amenințând să-și exercite atunci când consideră necesar dreptul de veto. Unul dintre cei mai importanți membri NATO, Turcia, cel mai bine plasat din punct de vedere geostrategic, dispunând de cea mai puternică forță militară, mai puțin de armament nuclear, se îndepărtează treptat de orbita alianței, cu tendința de a se transforma într-un tampon între NATO și Federația Rusă.

Până la solicitarea oficială de a adera la BRICS, nu mai era decât un pas. Iar pasul a fost făcut. Este adevărat că, pentru moment, BRICS, deși reprezintă o asociere a unor state care, ca întindere, populație, resurse și potențial depășește Uniunea Europeană și celelalte asocieri politic-economice ale Occidentului luate la un loc, nu joacă pentru moment și nu va juca nici în următorii câțiva ani un rol primordial, pentru că, exceptând China și India, produsul intern brut al statelor BRICS se plasează sub media alianțelor politico-economice occidentale. Dar asta nu va mai dura decât câțiva ani. Într-o perspectivă istorică, pe termen relativ scurt, BRICS va deveni o forță care va fi cu certitudine upgradată prin prezența activă a Turciei în organizație.

Lumea occidentală a ratat astfel o șansă istorică de a-și prelungi supremația, atât în materie economică, cât și în materie militară.