Liviu Vornicu: Relațiile turco-ruse într-un punct culminant

Analistul Liviu Vornicu, cetățean româno-american cu studii economice atât în România, cât și în Statele Unite, expune pe scurt câteva aspecte ale relațiilor istorice turco-ruse.

De-a lungul istoriei relațiile dintre Turcia și Rusia a fost mai mult decât tumultoase, datorită faptului că cele două sunt țări eurasiatice originale cu caracteristici unice. Pe de o parte, Rusia este cea mai mare țară din lume, cu o suprafață de peste 17 milioane de kilometri pătrați, pe de altă parte, Turcia se află în cea mai valoroasă poziție geopolitică din lume, la intersecția a trei continente.

Relațiile ambelor țări cu Europa sau cu occidentul au fost, de asemeni, problematice, deoarece occidentul colonialist a încercat în permanență să le cucerească. Neavând success în astfel de întreprinderi, puterile occidentale au decis să le facă să se lupte și să rămână dușmani pentru a le putea exploata în voie. Cei doi mari revoluționari care au rupt acest „lanț al fericirii colonialiste” au fost Atatürk și Lenin. Cooperarea, chiar dacă pentru o perioadă scurtă de timp, împotriva imperialismului, dușmanii naturali ai Turciei și Rusiei, a schimbat forma și cursul istoriei lumii. Mai mult, au reușit să păstreze Marea Neagră departe de flotele imperiilor vremii, ceea ce a determinat istoricii să o intituleze mare privilegiată și privată a celor două națiuni.

Stirile PROTV

Convoaie militare în mai multe zone din Moldova și Transilvania. Ce se întâmplă

RomaniaTV

Gabriela Cristea, vestea MOMENTULUI! ''Da, divorțul bate la ușă. Acceptăm realitatea așa cum este, ce ți-e scris în frunte ți-e pus''

Făcând un salt peste timp, am fost martorii unei noi întâlniri foarte importante dintre un lider rus și un lider turc, ce a avut loc la începutul lunii septembrie la Soci, localitate situată în nordul Mării Negre. Inițial, președintele turc îl invitase pe Putin în Turcia în luna august și cu toate că pe agenda de lucru se aflau puncte foarte importante, această invitație a rămas în aer din cauza apropierii recente a Turciei de occident.

Primul punct era acordul privind cerealele, care reprezenta mare interes pentru Turcia în contextul războiului din Ucraina, iar al doilea se referea la relațiile geopolitice turco-ruse în regiuni “fierbinți” precum Siria, Karabah, Cipru, Libia, Irak și Marea Neagră. Bineînțeles, transformarea Turciei într-un hub energetic era, de asemenea, un alt punct esențial al întâlnirii ce nu a avut loc.

Pentru pregătirea reuniunii la nivel înalt de la Soci, Turcia și-a trimis ministrul de externe atât la Kiev, cât și la Moscova pentru a colecta cât mai multe date legate de subiectele ce urmau a fi discutate. În timpul turneului său, diplomatul turc a depus eforturi substanțiale pentru a reactiva acordul privind coridorul de cereale, care a fost blocat, conform declarațiilor oficialilor ruși, datorită abuzului occidentului. Liderii ruși consideră că S.U.A. ar fi sabotat acest acord, iar motivul principal a fost acela de a trasa o nouă rută prin România și de a aduce Turcia și Rusia față în față în Marea Neagră. Acest lucru s-a manifestat atât prin bombardarea silozurilor de pe Dunăre, cât și prin raidul rusesc asupra unui cargobot turcesc. În cadrul întâlnirilor de la Kiev și Moscova, Ankara a declarat că această stare a lucrurilor este inacceptabilă, iar în opinia specialiștilor această declarație ar fi fost factorul declanșator al planificării reuniunii de la Soci.

La Soci, liderul rus și-a exprimat sprijinul total și deschis pentru proiectele energetice existente și pentru construcția hub-ului energetic al Turciei, însă problema coridorului de cereale a rămas în incertitudine, deoarece oficialii ruși nu vor să mai discute nimic atât timp cât există sancțiuni asupra Federației. Totuși, cel mai important subiect discutat a fost Siria, însă cei doi lideri au preferat să nu menționeze nimic în comunicatul de presă.

Cu toate că sunt discuții permanente între Federația Rusă și Turcia cu privire la înghețarea conflictului din Siria, oficialii ruși acuză Statele Unite că împiedică eforturile diplomatice ale celor două tări și că au inflamat din nou spiritele împingând HTS (mișcarea musulmană sunită) în Idlib împotriva regimului sirian susținut de Rusia și forțele PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) și YPG (miliția kurdă siriană) în nord împotriva trupelor din regiunile deținute de Turcia.

După întâlnire liderul rus a concluzionat că în ceea ce privește Siria ar trebui doar să se consolideze procesul tripartit de la Astana. Referitor la cerealele, a propus soluția de a se trimite cerealele rusești direct în Turcia pentru procesare, după care să fie distribuite în țările sărace din Africa și din emisfera sudică cu sprijinul Qatarului.

Turcia este cel mai mare producător și exportator de făină din lume. Cu toate acestea, nu realizează acest lucru cu propriile cereale, ci în principal cu cereale rusești și ucrainene. Drept urmare, problema coridorului de cereale este foarte importantă pentru Ankara, care suferă din cauza crizei economice.

În pofida situației critice în care se găsește datorită blocajului cerealelor, Turcia are mari avantaje ca urmare a neparticipării la sancțiunile împotriva Rusiei. După februarie 2022, companiile turcești au început să umple spațiul comercial golit de companiile occidentale. Volumul schimburilor comerciale dintre Rusia și Turcia a crescut cu 86% anul trecut. Totodată, nenumărate companii turcești și-au început operațiunile în Rusia. În timpul reuniunii dintre cei doi lideri, s-a discutat și despre utilizarea propriilor monede în comerț. Acest lucru poate fi considerat ca o invitație implicită pentru BRICS, care se extinde treptat cu accent pe comerțul în monede locale.

Potrivit unor știri recente, pe ordinea de zi întâlnirii de la Soci s-a aflat și un proiect de înființare a unei fabrici de cipuri (cipuri de calculator) în parteneriat ruso-turc. În cazul în care știrile se confirmă, Turcia va fi într-o situație economică foarte favorabilă, deoarece în prezent pentru producția proprie trebuie să achiziționeze toate cipurile de la furnizori externi.

Totuși cea mai concretă cooperare stabilită în cadrul întâlnirii dintre președintele turc și președintele rus a fost în domeniul energiei. Ambii lideri au susținut că discuțiile privind înființarea unui centru de transfer de gaze naturale în Turcia sunt aproape de finalizare, iar prin acest proiect situația energetică din regiune va fi mai stabilă și mai echilibrată.

Centrul energetic va permite ca gazul rusesc să ajungă în Europa prin intermediul Turciei. Centrul este planificat să se construiască în apropiere de Kiyikoy, unde TurkStream ajunge pe uscat. Potrivit afirmațiilor unui canal de televiziune din Rusia, Gazprom a dat foaia de parcurs către Botaș (Turkish State Gas Co.) pentru a înființa un hub în Thrace.

Energia nucleară a fost, de asemenea, un subiect important în cadrul reuniunii. Putin a declarat că proiectul de construcție a centralei nucleare Mersin de la Akkuyu avansează conform calendarului, iar prima unitate de energie va fi pusă în funcțiune în 2024. După ce primul lot de combustibil nuclear rusesc a fost livrat la Akkuyu, Turcia a devenit membră a clubului nuclear. Pe de altă parte, Erdogan a afirmat după întâlnire că au fost efectuate demersurile necesare pentru a construi o doua centrală nucleară în colaborare cu Rusia la Sinop, oraș din regiunea Mării Negre.

În conjuctura geopolitică actuală cele două țări eurasiatice sunt obligate să coopereze. Cea mai mare îngrijorare a celor două aliate, Marea Britanie și S.U.A., o reprezintă cooperarea dintre Rusia, China, Germania și Turcia, care sunt principalele puteri terestre din Eurasia. După cel de-al doilea război mondial, acestea au tras cortina de fier și au preluat controlul asupra Germaniei învinse. China și URSS, pe de altă parte, au fost separate de Statele Unite care a profitat de problemele bilaterale de frontieră și a abordării pragmatice a Beijingului la acea vreme. Turcia a fost, de asemenea, îndepărtată de Rusia, prin NATO și prin sistemul financiar occidental.

După 1990 datele problemei s-au schimbat gradual, astfel că astăzi se observă un peisaj geopolitic complet nou. China și Rusia cooperează pe diverse domenii. Germania, însă, dependentă de S.U.A. și de NATO, ia măsuri greu de înțeles prin care își distruge uriașa sa economie. Toate aceste măsuri previzionează un viitor sumbru pentru economia germană. Situația din Turcia este mai complexă. Integrarea de după 1980 cu occidentul și implementarea modelulului economic bazat pe împrumuturi pe termen scurt și privatizări fac ca țara să aibă dificultăți în a se îndrepta în direcția dorită. În acest moment, apartenența la NATO, chiar dacă este de categoria a doua, este importantă nu doar din punct de vedere militar, ci și politic. Cu toate acestea, interesele geopolitice impun, de asemenea, cooperarea cu Rusia.

În timp ce specialiștii optimiști spun că Ankara urmărește un fel de politică de echilibru, cei mai critici, o interpretează ca pe o politică de balansare, adică o politică externă de apropiere de S.U.A. și Rusia în același timp sau pe rând. În opinia experților în politică externă, aceste politici de balansare sunt greșite și au ca efect lipsa de rezultate concrete așa cum s-a întâmplat și după reuniunea de la Soci.

Cu toate acestea, strategia Rusiei ține cont de indeciziile Turciei și fără a o ofensa acționează ca atare, menținând relațiile într-un mod care să minimizeze daunele indirecte ce pot apărea. Liderul rus este foarte conștient că timpul curge în favoarea sa, dar totodată este binecunoscut că nu este un lider renumit pentru răbdarea sa. Indiferent de strategiile și acțiunile specialiștilor în politică externă din cele două țări, este fără tăgadă că Rusia are nevoie de Turcia și Turcia are nevoie de Rusia.