Liviu Vornicu: Este BRICS un nou pol de putere economică sau doar o fată morgană?
Analistul Liviu Vornicu, cetățean româno-american cu studii economice atât în România, cât și în Statele Unite, relatează pe scurt câteva aspecte ale Summitului BRICS ce are loc săptămâna aceasta pe continentul african.
Începând de astăzi la Johannesburg, Africa de Sud va fi gazda celui de al 15-lea Summit BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), pe care îl va și prezida. Printre subiectele cele mai fierbinți de pe agenda reuniunii putem menționa acceptarea de noi membri, emiterea unei monede comune, dar și diverși parametri de dezvoltare și securitate și arhitectură instituțională.
Conform surselor oficiale la această întâlnire la nivel înalt vor participa peste 70 de state dintre care 23 au depus deja cereri oficiale de aderare la grup, ceea ce implică faptul că, în principiu, vor contribui la procesele de schimbare și, în plus, vor oferi o potențială forță pentru schimbări geopolitice substanțiale. Mai mult, organizatorii au declarat că pe parcursul summitului, Africa de Sud își va continua acțiunile de convingere a liderilor din Africa și din Sudul global pentru a-și uni destinele politico-economice cu noul bloc.
La momentul actual, relațiile BRICS cu statele africane sunt în plină ascensiune, ceea ce reprezintă interesul fundamental al ambelor părți. Mai mult, se dorește ca în cadrul grupului toate colaborările să fie construite având la baza principiile egalității, respectului reciproc și neamestecului în afacerile interne ale membrilor.
Având în vedere aceste circumstanțe, specialiștii se așteaptă ca noii membri africani să își aducă o contribuție importantă la consolidarea lumii multipolare emergente. Mulți dintre ei și-au exprimat convingerea pregnantă de a renunța la relațiile cu Statele Unite și aliații săi europeni și de a crea o nouă prietenie de înaltă calitate și de a se angaja într-o dezvoltare durabilă mai constructivă în cadrul BRICS.
În opinia experților în politică externă, în prezent, Africa atrage din ce în ce mai mult atenția comunității internaționale în ceea ce privește afacerile sale economice și politice. Acest lucru se referă în special la problema datoriilor țărilor africane, care reprezintă un motiv de îngrijorare. Având în vedere că țările noului bloc sunt în acest moment principalii parteneri comerciali ai statelor africane, precum și o sursă de investiții, există indicii că Africa se bazează acum mai mult decât oricând pe BRICS pentru dezvoltarea sustenabilă.
Principala provocare este că, până în prezent, bilanțul integrării regionale în Africa este slab, iar multe alianțe regionale se caracterizează prin inițiative necoordonate, conflicte politice și un comerț intraregional redus. Cu toate acestea, experții remarcă faptul că unii dintre factorii externi și interni, care au împiedicat integrarea Africii în trecut, s-au atenuat într-o oarecare măsură în ultimii ani și, prin urmare, există motive pentru un optimism prudent.
Pe lângă dezideratul african, noua dinamică se bazează și pe faptul că rapoartele oficiale internaționale prezintă fără echivoc că nu există un consens clar în ceea ce privește acordarea de locuri permanente în Consiliul de Securitate al ONU pentru Brazilia, India și Africa de Sud. În plus, în ciuda încercărilor BRICS de a promova reforme în cadrul Fondului Monetar Internațional (FMI) și al Băncii Mondiale, deciziile privind problemele cheie din aceste structuri sunt sub controlul S.U.A. și al Europei, care au rețineri în ceea ce privește propunerile grupului.
Africa de Sud consideră că blocul ar putea avea o contribuție esențială în ceea ce privește reprezentarea națiunilor membre, inclusiv a celor din Africa care doresc să joace un rol important în afacerile mondiale. Prin acțiunile sale la nivel internațional, BRICS a dobândit un statut foarte important în lume, multe țări de pe diferite continente căutând să facă parte din acest grup.
Deși mai multe țări și-au manifestat interesul de a adera la BRICS, doar 23 și-au depus oficial candidatura. Acestea sunt: Algeria, Argentina, Bangladesh, Bahrain, Belarus, Bolivia, Cuba, Egipt, Etiopia, Honduras, Indonezia, Iran, Kazahstan, Kuweit, Maroc, Nigeria, Statul Palestina, Arabia Saudită, Senegal, Thailanda, Emiratele Arabe Unite, Venezuela și Vietnam. Din declarațiile înalților oficiali sud-africani reiese că interesul general pentru aderarea la noul bloc geopolitic a crescut în ultimele câteva luni, iar numărul mare a celor interesați, în termeni practici, a indicat recunoașterea faptului că grupul susține în primul rând dimensiunea geopolitică a Sudului Global, iar apartenența la BRICS are beneficii substanțiale.
Statisticile internaționale ne arată că împreună, Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud reprezintă peste 42% din populația globală. Aceasta este o proporție destul de semnificativă din populația globală, dar jumătate din populația agregată a grupului este încă săracă și trăiește în mod constant în condiții precare. Cu toate că țările BRICS dețin aproximativ 42% din populația lumii și 30% din teritoriul acesteia, 27% din PIB-ul global și 20% din comerțul international, doar aproximativ 6% din comerțul total al celor cinci membri este între ei.
În pofida aparentei slăbiciuni, experții consider că BRICS este totuși un club economic util, mai ales prin intermediul Noii Bănci de Dezvoltare, care a împrumutat deja 5,4 miliarde de dolari Africii de Sud pentru cinci proiecte. Totuși din punct de vedere geopolitic, blocul este mai degrabă un „campion al Sudului global” nealiniat, decât o alternativă la o lume dominată de occident.
Întrebările cu privire la viitorul BRICS sunt inevitabile, mai ales atunci când se discută despre o nouă ordine mondială. Această configurație geopolitică se află în faza de explorare, menită fără îndoială să aducă o nouă axă. Statele nemulțumite de politica Statelor Unite și a lumii occidentale europene, precum Algeria, Egiptul și Marocul în Nord, iar Etiopia și Kenya din Est, Nigeria și Senegal în Africa de Vest, sunt într-un proces de căutare a unor noi modele. Președintele Algeriei a declarat că aderarea contribuie la crearea unei ordini mondiale mai echitabile, care ar ajuta țara sa să se distanțeze de atracția vechilor poli și să obțină beneficii comerciale. Liderii Egiptului ar dori să fie printre primii care aderă, mai ales că este deja membru al Noii Bănci de Dezvoltare a BRICS. Cairo este interesat în special de planurile blocului de a transfera mai multe schimburi comerciale de la dolarul american la monedele locale și poate chiar de a-și crea propria monedă.
Etiopia este, după toate standardele, un stat respectabil situat în Africa de Est. Acesta câștigă popularitate din diferite unghiuri. În ceea ce privește politica, Etiopia a fost prezentată ca un model excelent de democrație în Africa. Mai mult decât atât, studiile de cercetare și mai multe rapoarte au documentat valoarea suplimentară a Etiopiei. Aceasta poartă steagul Africii, deoarece capitala sa, Addis Abeba, reprezintă punctul focal pentru majoritatea organizațiilor regionale și străine de mulți ani. Etiopia și multe state africane consideră că BRICS, în mare măsură, acționează ca o forță motrice, o nouă forță emergent, pentru guvernanța globală și pentru reformarea ordinii internaționale existente.
Uniunea Africană își are, de asemenea, sediul la Addis Abeba. Sarcina principală a acestei organizații continentale este mobilizarea și coordonarea resurselor naturale și umane disponibile pentru a rezolva problemele multidimensionale existente și emergente din Africa.
Nigeria are în prezent peste 230 de milioane de locuitori și poate crește în mod convenabil populația BRICS. Este o putere regională în Africa și, fără îndoială, o putere medie și emergentă pe scena internațională. Economia Nigeriei este cea mai mare din Africa. Conform diferitelor estimări, valoarea sa pe cap de locuitor este de 9,148 USD (începând cu 2022), mai puțin decât Africa de Sud, Egipt sau Maroc, dar mai mult decât Ghana sau Coasta de Fildeș.
Consolidarea unității africane a fost mult timp un obiectiv căutat care nu a fost niciodată atins. Continentul are 24% din terenul arabil din lume, dar generează doar 9% din producția agricolă fiind incapabil să își asigure propria securitate alimentară.
Pe măsură ce necesitatea integrării regionale și motivele eșecurilor din trecut devin mai bine înțelese, se vor depune noi eforturi pentru a consolida legăturile economice și politice între numeroasele state de pe continent. Principalele provocări pentru realizarea integrării constau în extinderea schimburilor comerciale între țările africane, construirea mai multor drumuri și a altor infrastructuri, reformarea instituțiilor regionale, creșterea transparenței și a participării publice și coordonarea mai strânsă a inițiativelor din sectorul public și privat.
Liderii statelor africane sunt conștienți că Africa trebuie să se unească nu numai pentru a-și consolida prezența pe scena mondială, ci și pentru a răspunde nevoilor practice ale populației. Africa găzduiește o populație în creștere, resurse naturale abundente și o economie în expansiune rapidă, astfel încât are cu siguranță potențialul de a juca un rol semnificativ în modelarea viitorului lumii. Prin urmare, multe mari puteri, inclusiv China, Statele Unite, Europa și Rusia, sunt interesate să își asigure accesul la aceste resurse.
Din observațiile specialiștilor reiese că BRICS aspiră să joace un rol mai important în afacerile internaționale, iar Africa crește în importanță ca parte esențială a lumii, această combinație fiind o garanție a faptului că există un câmp de interese comune. În ceea ce privește confruntarea cu occidentul, nu se observă în prezent un astfel de obiectiv în agenda BRICS. Dar, la o privire mai atentă a tendințelor internaționale și la viteza cu care se prăbușește sistemul internațional anterior și se extinde concurența generală, cu complexitatea și contradicțiile aferente, este cu adevărat dificil de prezis imediat cum vor evolua situația internațională și poziția BRICS, împreună cu noii săi membri și prietenii din Africa, în anii următori.
Într-o analiză echidistantă și din diferite perspective, Africa, ca grup mare de țări cu interese care se întrepătrund și se contrazic, poate servi atât ca model al viitorului tablou global, cât și ca unitate puternică în această lume. În pofida tuturor acestor lucruri, Africa are propriile puncte forte și puncte slabe bazate pe istorie, dar balanța este pozitivă în configurația noii lumi. Cea mai mare parte a succesului potențial depinde de țările africane însele și de capacitatea lor de a construi relații cu puterile exterioare pe baze raționale și calculate în lumea actuală.