Leucocitoza cu neutrofilie și monocitoza. Ce înseamnă, cum se manifestă și din ce cauze apare?

Leucocitoza cu neutrofilie și monocitoza reprezintă o serie de termeni medicali, care sperie multe persoane. Iată ce înseamnă, cum se manifestă și din ce cauze apare.

Leucocitoza se poate instala ca urmare a unei infectii, a cancerului sau a administrării unor medicamente, dar poate fi și o consecință a stresului. Aceasta afectează toate tipurile de globule albe, cele care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor prin atacarea bacteriilor, virusurilor și germenilor.

În ceea ce privește neutrofilia, aceasta se referă la creșterea numărului de neutrofile. Neutrofilele reprezintă prima linie de apărare a organismului împotriva invadatorilor străini și constituie tipul celular major implicat în inflamația acută și unele forme de inflamație cronică. Numărul acestora crește în mod natural ca răspuns la infecţii, răni şi diferite alte tipuri de stres asupra organismului.

De asemenea, monocitoza constă în creșterea numărului de monocite în sânge, peste limita maximă normală a acestora. Monocitele reprezintă o categorie a leucocitelor (celule albe ale sângelui), care fac parte din sistemul fagocitic mononuclear/reticuloendotelial. Acestea sunt cele mai mari celule sangvine.

Leucocitoza cu neutrofilie și monocitoza. Cauze, simptome, tratament

Leucocitoza este o afecțiune care vizează existența unor valori peste limita normală a leucocitelor din sânge. Leucocitele, cunoscute și sub numele de globule albe, reprezintă o parte a sistemului imunitar, cel care luptă împotriva infecțiilor și a bolilor. Celulele albe sunt produse de măduva osoasă, un țesut moale și spongios, care se află în interiorul oaselor. O parte dintre leucocite rămân în măduva spinării, iar altele sunt eliberate în sânge.

Din fericire, în unele cazuri, leucocitoza se poate ameliora fără tratament. În alte situații, însă, când în sânge se găsește o cantitate foarte mare de globule albe, se poate ajunge la hiperleucocitoză. Aceasta este o afecțiune serioasă, care are nevoie de tratament imediat. Când nivelul de celule albe revine la normal, dispar și simptomele specifice bolii, cum sunt durerile sau apetitul scăzut, printre altele.

Leucocitoza poate fi cauzată de: infecții (pneumonie, varicelă), inflamație (artrită), leziuni ale țesuturilor (arsuri, cancer, boli de inimă), reacții imune (astm, alergie), probleme ale măduvei osoase (leucemie, policitemia vera, mielofibroza si trombocitopenia), unele medicamente (cele utilizate pentru tratamentul bolilor inflamatorii, tulburările de sănătate mintală, cancer și problemele respiratorii) și stres (emoțional sau fizic).

Printre simptomele leucocitozei se numără: febra, sângerări sau vănătăi, senzație de slăbiciune, oboseală sau stare generală de rău, amețeli, leșin sau transpirație, dureri sau furnicături la nivelul brațelor, picioarelor sau abdomenului, tulburări respiratorii, probleme mentale, tulburări de vedere și pierderea inexplicabilă în greutate sau apetit scăzut.

Tratamentul pentru leucocitoză poate include una sau mai multe din următoarele alternative: administrare intravenoasă de fluide, medicamente (antibiotice, steroizi, antiacide, acid antiuric), leucocitoreducție, leucafereza, chimioterapia, transplantul de măduvă osoasă și transfuzia de sânge.

Leucocitele cele mai răspândite în fluxul sanguin sunt neutrofilele. Acestea constituie mai mult de 50% din toate leucocitele din sânge. În timpul unei infecții, procesul de neutrofile poate crește până la 80% sau mai mult.

Monocitoza și afecțiunile care determină creșterea monocitelor

Creșterea numărului de monocite poate fi determină de următoarele afecțiuni sau condiții patologice: bolile infecțioase precum tuberculoza, infecțiile bacteriene, sifilisul, endocardita bacteriană subacută, bruceloza, mononucleoza infecțioasă, malaria, oreion, rujeolă, tifosul, bruceloza, listerioza, afecțiunile neoplazice, precum cancerul de sân, cancerul de ovar, cancerul de stomac sau de bolile neoplazice hematologice, precum leucemia monoblastică acută, leucemia mielomonocitară cronică, boala Hodgkin și alte limfoame, boli mieloproliferative cronice, metaplazia mieloidă.

Numărul de monocite crește și dacă sunt prezente afecțiunile gastrointestinale, precum enterita regională, colita ulcerativă, ciroza hepatică, sprue, colita ulcerativă autoimună, tezaurismozele, precum boala Gaucher congenitală, recuperarea postchimioterapie, în urma transplantului medular sau după o neutropenie sau agranulocitoză îndelungată, bolile de colagen (precum lupusul eritematos sistemic, poliarterita reumatoidă, etc.), sarcoidoza, bolile parazitare (precum tripanosomiaza, malaria, rickettsiozele, Kala-azar, infecțiile micotice), intoxicațiile cu tetracloretan, boala hepatică alcoolică, sindromul febril, stresul psiho-emoțional, depresie, procesele inflamatorii (precum miozita, arterita temporală).

De asemenea, monocitoza apare în cazul afecțiunilor însoțite de necroză a organelor sau postoperator, în cadrul tratamentului chimioterapic sau radioterapic, la bolnavii diagnosticați cu boli neoplazice sau în urma administrării anumitor medicamente, precum glucocorticoizi, ampicilina, alprazolam, clorpromazina, grisefulvin, haloperidol, carbenicilina, lomefloxacin, piperacilina, metsuximid, prednison, penicilamina, quazepam, propiltiouracil.