Legenda din spatele Morții cu coasă. De ce apare la peștera Polovragi

Moartea cu coasă, legendă urbană deja arhicunoscută, este reprezentată într-un loc neașteptat, la peștera Polovragi. Misterul desenului este amplificat de faptul că este făcut de un călugăr.

Descoperit în peștera Polovragi, un important sit arheologic din sudul României, acest desen reprezintă o figură înfricoșătoare, cu coasă, simbol al sfârșitului inevitabil al vieții, dar și un semn al tranziției către o altă realitate.

Legenda Morții cu coasă

Legenda Morții cu coasa este una dintre cele mai cunoscute mituri din folclorul european, personificând moartea ca o entitate înfricoșătoare, dar inevitabilă. Conform legendei, Moartea este un bărbat înveșmântat într-o mantie neagră și care poartă o coasă mare, simbol al sfârșitului vieții.

Această imagine a fost transformată de-a lungul timpului într-un simbol al echilibrului cosmic, fiind percepută ca un mesager care vine să culeagă sufletele celor care au ajuns la sfârșitul călătoriei lor. Coasa, cu lama ei ascuțită, reprezintă tăierea firului vieții și înlăturarea celor care au trăit pe pământ, dar care nu mai au un rol în lumea materială.

În diverse culturi, Moartea cu coasa este adesea asociată cu ideea de destin și inevitabilitate. Deși adesea privită ca o figură înfricoșătoare, în multe mitologii, Moartea este, totodată, văzută ca o forță neutră, necesară pentru menținerea ordinii universale.

Astfel, legenda transmite un mesaj profund despre efemeritatea existenței și despre faptul că moartea face parte dintr-un ciclu natural, fără de care viața nu ar avea sens. În ciuda aspectului său temut, Moartea cu coasa este, de fapt, o entitate care asigură continuarea vieții prin tranziția acestora către o altă formă de existență, indiferent dacă este vorba despre renaștere, înălțare spirituală sau odihnă eternă.

De ce apare la peștera Polovragi

Peștera Polovragi din Cheile Oltețului este un monument natural care desparte Munții Căpățânii de Munții Parâng, fiind cunoscută și sub numele de Peștera zeului dac Zamolxe, care probabil a locuit aici, sau Peștera călugărului Pahomie, care s-a refugiat.

Este o peșteră veche de sute de ani. Acest călugăr a pictat acest un desen înfiorător pe peretele peșterii, desen care se află și astăzi: Moartea cu coasă. Pictura este realizată cu tehnica negru de fum și reprezintă simboluri ale morții, iar turiștii își pot face fotografii alături de aceasta.

Există o legendă printre localnici conform căreia această pictură a fost menită să țină curioșii departe de această peșteră în care s-a refugiat călugărul. De altfel, desenul mai poate oferi și un avertisment pentru cei care doresc să înainteze mai mult în peșteră.

Călugărul Pahomie ar fi fost marele ban Barbu Craiovescu, ctitol al Mănăstirii Bistrița, din județul Vâlcea, unde își doarme somnul de veci. O altă variantă arată că Pahomie a fost vel stolnicul Popa Postelnicu, care s-a călugărit. El a ridicat schitu de la Izvorul Frumos ajutat de haiducul Sava.

Peștera este vizitată, anual, de mii de turiști. Aceștia au la dispoziție un trasei de 800 de metri iluminat, din cei 10 km totali. Peștera se află la o altitudine de 670 de metri și adăpostește lilieci cu potcoavă, o specie protejată.

Reprezentarea Morții cu Coasă poate fi văzută acolo, reprezentând o forță neutră, necesară pentru menținerea ordinii universale.