Legea blasfemiei si tarile in care poti fi ucis pentru opinii nepotrivite. Ce se intampla in Romania

In cazul in care nu ati stiut pana acum, legea blasfemiei este valabila in foarte multe tari din lume si are ca scop limitarea libertatii de expresie in legatura cu blasfemia, personaje religioase sau sfinte, artefacte religioase, obiceiuri si credinte. Aditional, undele tari, cei insultati pe criterii religioase sunt protejati de aceasta lege, care interzice exprimarea bazata pe ura, insulta religioasa sau defaimarea religiei. Exista si tari unde nu a fost promulgata o lege in acest sens sau tari in care legile nu se mai aplica. De exemplu, in Statele Unite, pedeapsa pentru blasfemie ar viola Constitutia, potrivit unei decizii luate de Curtea Suprema in 1952. Marea Britanie a renuntat la aceasta lege in 2008, in special la pasajul inclus in Codul Penal si legile privind imigratia. Ultima persoana spanzurata in Marea Britanie pentru blasfemie a fost Thomas Aikenhead, de 20 de ani, executat in Scotia in 1697. A fost ucis pentru ca a negat veridicitatea Vechiului Testament si miracolele infaptuite de Christos. Similar, in alte tari dezvoltate, legile blasfemiei nu mai sunt aplicate. In Europa, Consiliul European a recomandat tarilor membre sa promulge legi care sa protejeze libertatea de expresie. Iata, mai jos, in ce tari poti fi ucis daca iti permiti sa gandesti si sa te exprimi diferit, dar si ce tari sunt cele mai avansate in ceea ce priveste libertatea de exprimare.

Incepem cu Romania care, in mod surprinzator, nu are o lege a blasfemiei. Potrivit legilor noastre, „cultele, asociatiile si grupurile religioase nu au dreptul sa incalce drepturile si libertatile fundamentale, care, in concordanta cu Constitutia, includ libertatea constiintei si libertatea de expresie”. Bineinteles, libertatea de exprimare implica, totusi, si responsabilitatea celui care isi exprima ideile si gandurile, in sensul ca, pe de o parte, suntem liberi sa spunem ce gandim si sa actionam in concordanta cu propriile convingeri, dar pe de alta parte defaimarea, prejudicierea demnitatii, instigarea la ura religioasa sunt interzise. Mai pe scurt, „Atata timp cat este bine, fa ceea ce vrei, atata timp cat este rau, fa ceea ce trebuie”. Redam acele paragrafe din Constitutia Romaniei care sustin cele enuntate anterior.

„Libertatea constiintei – Articolul 29.

(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii.

(4) In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa.

(5) Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in azile si in orfelinate.

(6) Parintii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educatia copiilor minori a caror raspundere le revine.

Libertatea de exprimare – Articolul 30

(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defaimarea tarii si a natiunii, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala, de clasa sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum si manifestarile obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Raspunderea civila pentru informatia sau pentru creatia adusa la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestarii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, in conditiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege”.

Daca am vorbit si despre Statele Unite ale Americii, iata ca in aceasta tara nu exista nici o lege a blasfemiei la nivel federal, intrucat orice pedeapsa in acest sens contravine Constitutiei, mai precis primului amendament, care interzice Congresului sa voteze legi prin care sa se instituie o religie oficiala de stat sau prin care o religie este preferata in locul alteia, sa promulge legi prin care s-ar impiedica libertatea religioasa, legi care sa ingradeasca libertatea de exprimare, libertatea presei, legi care sa limiteze dreptul la adunare pasnica si la a trimite petitii guvernului. Datorita acestui amendament nici un american nu poate fi sanctionat pentru blasfemie, insulte religioase sau daca a actionat pe baza convingerilor religioase. Cu toate acestea, in SUA si in anumite jurisdictii exista legi dure pentru crimele comise in numele religiei. 

„Daca in instanta se stabileste, fara dubiu, ca acuzatul a selectat intentionat victima sau proprietatea ca obiect al atacului in functie de rasa, culoare, religie, nationalitate, apartenenta etnica, gen, dizabilitati sau orientare sexuala”, dupa cum arata Sectiunea 3A1.1 dintr-un ghid juridic american publicat in 2009, curtii i se solicita majorarea pedepsei sau extinderea acesteia.

Afghanistan – Stat islamic ce interzice orice forma de blasfemie sau ofensa. Legea se numeste Sharia (cod moral si religios). Blasfemia se pedepseste sever, inclusiv prin spanzurare.

Algeria – Desi 99% din algerieni sunt musulmani Sunni, iar Constitutia declara ca religia de stat este Islamul, aceasta tara foloseste legi aditionale pentru a combate blasfemia fata de Islam. Mai precis, este vorba de 10 ani de inchisoare si amenda.

Australia – Legea nu este aplicata unoform in zonele acestei tari. In anumite jurisdictii blasfemia este o ofenta, dar nu si in altele. Ultima tentativa de a pedepsi blasfemia a fost inregistrata in 1919, in statul Victoria.

Austria – Codul Penal include o sectiune referitoare la blasfemie.

Bangladesh – Legea interzice ofensa adusa sentimentelor religioase, iar alte legi interzic orice atac adus libertatii de expresie. In aprilie 2013, primul ministru Sheikh Hasina a respins solicitarile venite din partea grupurilor islamiste radicale, printre care si Hefajat-e Islam, care cereau introducerea pedepsei cu moartea pentru blasfemie.

Brazilia – De la o luna la un an de inchisoare si amenda pentru orice ofensa adusa obiectelor si obiceiurilor religioase.

Danemarca – Paragraful 140 din Codul Penal include o sectiune despre blasfemie. Paragraful a iesit din uz in 1938, cand un grup nazist a fost condamnat pentru propaganda antisemita. Paragraful 266b, referitor la discursul ce instiga la ura este folosit mai des. Abolirea clauzei referitoare la blasfemie a fost propusa de mai multe ori de membrii Parlamentului, insa nu s-a reusit eliminarea ei din lipsa de cvorum.

Egipt – Insultarea Profetului si Islamului este pedepsita cu moartea. Mai multi crestini din Egipt au fost condamnati la moarte in 2012, pentru rolul jucat in filmul „Innocence of Muslims”.

Finlanda – Sectiunea 10, capitolul 17, Codul Penal, include o mentiune referitoare la blasfemie, textul facand referire explicita la blasfemia impotriva lui Dumnezeu. Au existat tentative esuate de a modifica sau elimina sectiunea in 1914, 1917, 1965, 1970 si 1998.

Franta – Definitia blasfemiei a fost introdusa in legea franceza in secolul al XIII-lea, pe baza definitiei ofeita de Sfantul Toma de Aquino. Acesta definea blasfemia ca un pacat al limbajului, esuarea declararii propriei religii, reprezentand un atac la puritatea religiei. Aceasta definitie justifica pedeapsa, sanctiunile fiind cumplite in perioada lui Ludovic al IX-lea, obsedat de lupta impotriva ereticilor, evreilor si musulmanilor. Pedepsele constau in mutilarea limbii si buzelor. Articolele 10 si 11 din Declaratia drepturilor omului si cetateanului, adoptata in 1789, a elimitat notiunea de blasfemie din legea franceza, insa a continuat sa interzica folosirea limbajului abuziv. Blasfemia a redevenit ilegala in 1814, apoi revocata in 1830, pentru a fi eliminata definitiv in 1881, cand a fost data si legea privind libertatea presei. Totusi, incitarea la crime si ofense reprezinta in continuare o infractiune, cum ar fi crimele impotriva umanitatii, incitarea la ura si violenta pe criterii legate de religie, nationalitate, apartenenta la grupuri etnice, orientare sexuala sau handicap.

Germania – Articolul 166 din codul penal stipuleaza ca, in cazul in care faptele duc la tulburarea pacii, atunci blasfemia poate fi sanctionata.

Grecia – Codul penal contine trei articole, 198, 199 si 201, care exemplica ce anume presupune blasfemia. Astfel, cel care in mod voit il blasfemiaza pe Dumnezeu va fi incarcerat pe o perioada maxima de doi ani. Lipsa publica de respect fata de Divinitate se pedepseste cu trei luni de inchisoare, iar cei care blasfemiaza public Biserica Ortodoxa sau alta religie tolerata in Grecia va fi incarcerat maximum doi ani. Grecia se foloseste de aceasta lege doar pentru protejarea Bisericii Ortodoxe. In decembrie 2003, australianul Gerhard Haderer, o editura din Grecia si patru comerciani au fost condamnati dupa ce pe piata a fost publicata o carte umoristica intitulata „Viata lui Iisus”, intrucat il prezenta pe acesta ca pe un hippie. Ulterior s-a renuntat la acuzatii.

India – Religia dominanta este hinduismul, caracterizata prin politeism, astfel ca nu exista conceptul de blasfemie. Din acest motiv o lege a blasfemiei nu exista. Cu toate acestea, in practica, blasfemia este asociata cu instigarea la ura si pedepsita prin lege.

Indonezia – Este interzisa orice forma de exprimare ostila impotriva religie sau impiedicarea oricarei persoane de a adera la un cult religios. Pedeapsa in acest caz este de maximum cinci ani de inchisoare.

Iran – Sharia interzice orice critica adusa regimului, orice insulta la adresa Islamului sau materiale publicate care deviaza de la Islam.

Islanda – Blasfemia este interzisa si pedepsita cu amenda sau trei luni de inchisoare.

Irlanda – Blasfemia este interzisa prin constitutie si stabileste o amenda de maximum 25.000 de euro. O lege controversata a fost promulgata in 2009 si a intrat in vigoare in 2010. Mai mult, in Irlanda s-a propus organizarea unui referendum pentru a elimina din constitutie orice referire la blasfemie.

„Aceasta lege este stupida si periculoasa. Stupida pentru ca introduce un canon medieval intr-o democratie si periculoasa pentru ca modul in care a fost formulata se regaseste deja in statele islamice, ca parte din campania lor de a transforma blasfemia in crima internationala”, se arata intr-un articol publicat in 2010 de presa din Irlanda.

Israel – Se pedepseste cu inchisoarea distrugerea obiectelor religioase sau lacasurilor de cult, insulta, publicarea unor materiale care insulta credinta unor grupuri.

Italia – Blasfemia este considerata ofensa administrativa si sanctionata cu amenda.

Iordania – Codul Penal interzice orice forma de blasfemie la adresa Islamului si sentimentelor religioase ale musulmanilor sau insultarea Profetului. Oricine incalca aceasta lege este trimis dupa gratii si amendat.

Kuweit – Blasfemia se pedepseste cu moartea, multumita unei legi promulgate recent de Parlament.

Malaesia – Aceasta tara previne insulta la adresa religiei si educatiei religioase restrictionand difuzarea sau publicarea anumitor materiale in mass-media.

Malta – Aici exista legi care interzic insultele pe criterii religioase si legi impotriva celor care incalca, in forme diferite, codul moral. Legea protejeaza in special religia catolica. Pedeapsa consta in maximum trei luni de inchisoare.

Olanda – Blasfemia a fost interzisa de Codul Penal in perioada 1930 – 2013. Cei care incalcau legea petreceau pana la trei luni dupa gratii si o amenda care se ridica la 3.800 de euro.

Noua Zeelanda – Un an de inchisoare pentru blasfemie. Totusi, o singura persoana a fost judecata pentru blasfemie, ulterior aceasta fiind achitata.

Nigeria – Codul Penal interzice blasfemia, iar in unele zone functioneaza Sharia. Uneori locuitorii aplica singuri legea, iar vinovatul nu mai ajunge in fata instantei.

Norvegia – In 2009, Parlamentul, prin vot, a eliminat legea blasfemiei din codul penal. Au ramas, insa, cateva sectiuni ce fac referire la blasfemie, care insa nu mai sunt utilizate. Ultima persoana condamnata pentru blasfemie a fost Arnfred Olsen, in 1912, acesta fiind amendat.

Pakistan – Legile din aceasta tara sunt complicate, insa pedepsesc aspru blasfemia. Un sondaj de opinie realizat recent a aratat ca 68% din locuitorii acestei tari considera ca legea blasfemiei ar trebui abrogataof Pakistanis believe the blasphemy law should be repealed.[67].

Polonia – Nu exista o lege specifica pentru blasfemie, insa sunt interzise atacurile de orice natura pe criterii religioase. Orice derapaj in aceasta directie se pedepseste cu maximum doi ani de ichisoare, pierderea unor libertati sau amenda.

Philipine – Se pedespreste intreruperea slujbelor religioase si ofensa adusa sentimentelor religioase.

Rusia – In aceasta tara se doreste promulgarea unor legi, prin care sa fie pedepsiti cu inchisoarea cei care profaneaza morminte sau cadavre.

Arabia Saudita – Legile reprezinta un amalgam, format din reguli Sharia, edicte regale si fatawa. Pedepsele merg de la amenzi, inchisoare sau chiar moarte.

Alte tari care condamna direct blasfemia sau diferite ofense aduse religie sau moralitatii sunt Africa de Sud, Spania, Sudan, Elvetia, Turcia, Marea Britanie, Yemen, arata wikipedia.org.