Lăcusta călugăriță. Una dintre cele mai periculoase insecte din lume

Lăcusta călugăriță, numită și mantis religioasa, este o insectă din familia Mantidae, care se întâlnește în  în lunci, stepe, la liziera pădurilor, preferând povârnișurile uscate și însorite. Călugărițele sunt unele dintre cele mai controversate și misterioase insecte din lume.

Lăcusta călugăriță, un prădător aparent inofensiv

Denumirea de călugăriță vine de la poziția corpului pe care o adoptă în timpul pândei, din cauza membrelor inferioare pe care le ține împreunate, iar capul ușor într-o parte, aducând parcă cu o persoană care se roagă.

Călugărițele sunt insecte carnivore, hrănindu-se cu insecte și alte animale mici. Acestea își prind hrana cu ajutorul reacțiilor lor rapide. Sunt prădători în general pentru insecte dăunătoare culturilor agricole. Dacă cele tinere consumă insecte cu corp moale, cum ar fi afidele, țânțarii și omizile cele mature pot mânca gândaci, lăcuste, greieri și aproape orice tip de insecte dăunătoare din grădină.

Totuși, acestea consumă și insecte benefice grădinii, cum ar fi unele insecte polenizatoare.

În procesul lor de vânare al prăzii, atât adulții, cât și larvele, pot sta la pândă un timp îndelungat. Acestea au abilitatea de a-și schimba forma sau culoarea pentru a se contopi cu mediul înconjurător și pentru a rămâne neobservate.

Pentru a vâna, acestea stau la pândă pe plantele cu flori, așteptând alte insecte. Atacându-le prin surprindere, le înşfacă cu cele două picioare anterioare puternice, dotate cu ţepi ascuţiţi. Prada este sfâşiată cu aparatul bucal de tip rozător.

Printre călugărițele femele este adesea întâlnit canibalismul. Acestea pot mânca masculii în timpul împerecherii sau imediat după, acest comportament fiind numit canibalism sexual. Fac acest lucru pentru că masculii sunt bogați în nutrienți, de care femelele au nevoie pentru a produce ouă mari, îmbunătățind viabilitatea ouălor.

Cum recunoaștem călugărița

Această insectă este una dintre cele mai mari din Europa, dimensiunile corpului variind la masculi între 4-5,5 cm, iar la femele 5-7,5 cm. În ceea ce privesc masculii, aceștia au corpul mai suplu, cu antenele lungi și subțiri.

Culoarea corpului poate varia de la verde până la maro cenușiu spre gri, în funcție de temperatura mediului de trai. Temperaturile moderate, cu umiditate optimă, dau călugărițelor culoarea verde, pe când un mediu cu temperaturi ridicate dau culoarea maro.

Acestea sunt capabile să răsucească capul la 180 de grade datorită capului cu formă triunghiulară, articulat mobil.

Interesant despre ele este faptul că au o singură ureche, reprezentată printr-o deschizătură în partea inferioară a pieptului.

Atât masculii, cât și femeile, au două perechi de aripi bine-dezvoltate, însă femeile, având un corp masiv, au un zbor mai îndemânatic.

Picioarele ajută foarte mult la prindere hrănii, fiind dotate cu spini. Cu astea, pe lângă locomoție, se ajută la prins prada.

Durata de dezvoltare a unei călugărițe de la eclozare, până la depunerea pontei este de 50-90 de zile, din primăvară până în toamnă. Specia iernează în stadiul de ou.

Datorită conformațiilor lor de prădători, pot prinde pradă precum: cicadele, afide, muște, greieri, molii, lăcuste, păianjeni, brotăcei și șoareci.

Din cauza schimbărilor climatice și a încălzirii globale, lăcusta călugăriță a început să se răspândească spre nord, ajungând chiar și în Estonia.