Klaus Iohannis, sub povara ghiozdanului electronic

Mare ședință la Cotroceni. Unde Klaus Iohannis se dă din nou președinte jucător. În materie de educație. Și discută scenarii privind noul an școlar. A intrat drept în ședința cu membrii Guvernului. Dar eu îl văd cocârjat. Dărâmat. Sub povara ghiozdanului electronic. Iar acum explic despre ce este vorba.

Ghiozdanul electronic este un proiect vechi de circa șase ani. Prezentat Ministerului Educației. Sub cele două mandate scurtate ale Ecaterinei Andronescu. Un proiect luat în brațe de către aceasta. Și anunțat public de câteva ori. Dar omorât în fașă. Sub semnul „României educate”. În ce constă acest proiect?

Ghiozdanul electronic este pur și simplu o tabletă. Ușor de purtat de către fiecare copil. Indiferent de vârstă. Indiferent în ce localitate trăiește. Tableta electronică înseamnă renunțarea odată pentru totdeauna la ghiozdanul clasic. Cel care deformează coloana vertebrală a a celor mai mulți copii. În special a celor care locuiesc la țară și sunt nevoiți să se deplaseze pe distanțe lungi până la școală. Pe tableta electronică sunt înregistrate toate manualele. Inclusiv manualele alternative. Inclusiv bibliografia obligatorie și facultativă. Întreaga materie a anului respectiv și tot ceea ce copilul a studiat în trecut. Și tot pe tableta electronică acesta își face temele. Dacă e nevoie, învață și caligrafie pe tabletă.

Ghiozdanul electronic presupune accesul tuturor copiilor în școlile în care învață, dar și acasă la rețele online. În urmă cu cinci-șase ani, guvernele care s-au perindat, toate, fără excepție, s-au angajat să introducă în toate școlile și în toate localitățile asemenea rețele.

De două ori ghiozdanul electronic a fost omorât cu sânge rece. A fost omorât înainte să se nască. O dată sub guvernarea Cioloș și a doua oară sub guvernarea PNL. Dar este posibil ca proiectul să fi fost omorât de trei ori. Adică inclusiv de Guvernul PSD, după schimbarea din poziția ministerială a Ecaterinei Andronescu. Nici Ecaterina Andronescu nu s-a bătut ca o leoaică pentru acest proiect, deși l-a înțeles și l-a promovat. Și doamna Ecaterina Andronescu a cedat. Oare de ce?

Ghiozdanul electronic punea o lespede peste mormântul atât al Editurii Didactice și pedagogice, unde lucrează un mare număr de sinecuriști ai tuturor regimurilor, cât și a acelor edituri numeroase, care s-au înfruptat de-a lungul timpului în mod corect, dar și în mod incorect cu uriașul cașcaval al manualelor școlare, care strâmbă de o veșnicie coloana vertebrală a copiilor. Afacerea cu cărțile școlare este uriașă. Vorbim despre zeci de milioane de exemplare de carte, achiziționate anual de școli sau de părinți și de rețele întregi de distribuție. Ca să nu mai vorbim de tipografii. Singurii care ar supraviețui în varianta ghiozdanului electronic ar fi autorii de manuale, corectorii și IT-iștii, care au sarcina să le plaseze în sistem. Revoluția ghiozdanului electronic este mai profundă decât revoluția de la începutul anilor 90, când a dispărut linotipul, mașina de scris, când a dispărut practic hârtia din redacții și când mii și mii de tipografi care lucrau pentru editarea ziarelor și revistelor au trebuit să se reprofileze. România educată nu poate exista în afara ghiozdanului electronic. Și nu poate supraviețui, dacă nu sunt date la o parte cu voința politică necesară, grupurile de interese din sistem.

Din această perspectivă, Klaus Iohannis aparent a suferit de orbul găinii. A ignorat un lucru simplu, cum a fost la timpul ei invenția roții, un lucru deloc costisitor și care ar fi putut schimba totul din temelii. O tabletă cum sunt cele necesare pentru școlari poate fi oricând fabricată în România la prețuri de cost infime. Sau poate fi importată să zicem din China. La milioane de bucăți, câte ar fi necesare, costurile ar fi extrem de mici. În urmă cu cinci ani, am tatonat piața din China, pentru că acolo, în câteva regiuni, fusese deja introdus acest sistem. Pe atunci, o tabletă, dacă România ar fi achiziționat milioane, ar fi costat sub 10 dolari bucata. Infinit mai ieftin decât manualele și ghiozdanul aferent. Mai fac o singură paranteză și precizez că toate cunoștințele necesare unui elev ar fi plasate în memoria unei tablete, orice informație necesară pentru reînprospătarea memoriei acestuia ar putea fi accesată instantaneu, fără a mai obliga copilul să răscolească prin zeci de cărți pentru a-și aminti un lucru sau altul.

Nu, Klaus Iohannis nu a suferit în toți acești ani de orbul găinii. El a fost dascăl, cât timp a fost dascăl, și inspector școlar cât timp a fost inspector școlar. Știe despre ce este vorba. Chiar dacă nu a produs decât o maculatură în aproape șase ani de mandat, căreia i-a dat titlul de „Proiect național pentru o Românie educată”, el tot a trebuit să se întâlnească cu specialiști din domeniul învățământului. Este cu neputință ca aceștia să nu-i fi reamintit ceea ce la un moment dat prezentau toate televiziunile de știri. Și anume că doamna Ecaterina Andronescu, în calitate de ministru al Educației își asumase proiectul ghiozdanului electronic. Probabil că tocmai din acest motiv, al faptului că doamna Ecaterina Andronescu este un reprezentant de frunte al PSD, Klaus Iohannis a ignorat cu bună știință această șansă excepțională, de care ar fi putut beneficia milioane de copii ai României. Acești copii loviți astăzi din toate direcțiile. Financiar, social și educațional.

Financiar, fiindcă Guvernul refuză să le dubleze alocațiile. Alocă bani în cu totul alte direcții. În plus, același Guvern a împrumutat sume exorbitante de bani cu dobânzi mari, care vor trebui returnați cândva fix de către această generație a școlarilor de azi. Social, pentru că au fost mult timp obligați – și poate vor mai fi – să stea în casă, să nu se întâlnească cu colegii și prietenii lor nici în școală, nici în locurile de joacă și nici în altă parte. Și educațional, pentru că dată fiind înapoierea dramatică a României în ceea ce privește accesul copiilor la o educație avansată, s-a creat o discriminare absolut revoltătoare, o dată între copiii din marile orașe și copiii din orașele mici și a doua oară între copiii de la oraș și copiii de la sate. Din această perspectivă, învățământul online i-a favorizat pe unii și i-a defavorizat pe alții. Pe cei care nu au avut acces la internet. Pentru aceștia, această perioadă a fost un dezastru.

La Cotroceni, vezi Doamne, se analizează astăzi ce și cum. Adică dacă pe 15 septembrie se redeschid școlile sau nu. Și dacă da, cât va fi învățământ clasic și cât va fi învățământ online. Și dacă va fi clasic, atât cât va fi, cum va fi organizat, astfel încât Guvernul, cu președintele în frunte, să nu se facă vinovați de infectarea acestora, Doamne ferește, în masă. Și, iată, un singur lucru nu se dezbate azi. În ce msură ghiozdanul electronic ar fi o soluție rapidă, ușor de implementat și necostisitoare, utilizabilă în oricare dintre scenariile vânturate la Cotroceni. Să-și asume deci Klaus Iohannis pe de-a-ntregul această povară a ghiozdanului electronic. Chiar și în numele PSD, pe care îl hulește atât de mult și căruia i-a ignorat generoasa ofertă a Ecaterinei Andronescu.