Jurnalistul Sorin Roșca Stănescu: „Un criminal politic în serie”

Vladimir Putin, noul țar al Rusiei, este condamnat pentru crime împotriva umanității de Tribunalul Penal Internațional. Dar nu și pentru asasinatele politice ordonate de acesta de-a lungul ultimilor 30 de ani. Din această perspectivă, obiectiv vorbind, el se califică drept un criminal în serie.

Lista asasinatelor ordonate de Putin – mă refer, desigur, la cele cunoscute și făcute publice ca atare – este extrem de mare. I-au căzut victime foști asociați, lucrători ai serviciilor secrete, bancheri, proeminenți oameni de afaceri, jurnaliști incomozi, dizidenți, rivali politici și chiar foști complici. Cel mai cunoscut dintre aceștia din urmă a fost Evgheni Prigojin. Din această uriașă listă extragem câteva numele proeminente. Anna Politkovskaya, Alexandr Litvinenko, Boris Nemtsov. Toate au fost intens mediatizate de presa din lumea liberă și, firește, în ceea ce privește fiecare caz în parte, oficialii de la Kremlin au negat cu desăvârșire orice implicare. Ultimul asasinat răsunător, despre care se vorbește pe întreg mapamondul, este cel al lui Alexei Navalny, executat cu sânge rece, dar și cu multă abilitate, în condițiile în care acesta, oficial, se afla în custodia statului rus. Executându-și o pedeapsă abuzivă, dată pe criterii politice, pentru mulți ani de închisoare. Navalny a fost cel mai dur și cel mai consecvent opozant politic al lui Putin și a continuat să-l critice dur, chiar și după gratii, prin mesajele trimise prin intermediul avocatului său. Dar de ce mai analizez și eu acest caz, după ce au făcut-o cu aplomb mulți jurnaliști și oameni politici de pe întreg mapamondul?

Am cel puțin două minute să o fac. Unul este că m-a surprins neplăcut, chiar m-a șocat o afirmație făcută de faimosul jurnalist Tucker Carlson, singurul reprezentant al presei din Statele Unite, care a reușit să-i ia lui Vladimir Putin un pseudo interviu. Un dialog fruviu, dar cu întrebări dinainte selectate și aprobate. Chestionat de un alt jurnalist, referitor la asasinarea lui Navalny, Carlson a declarat nonșalant că toți oamenii politici proeminenți, ajunși la vârful unor state săvârșesc crime. Omoară oameni. Prin urmare, Putin nu ar fi săvârșit nimic ieșit din comun. Lucrurile nu stau așa. Nu toți conducătorii de state săvârșesc crime. Și nici măcar fapte criminale. Este adevărat că avem cazuri devenite celebre, de conducători de state care au săvârșit grave infracțiuni, în general de corupție. Cum este cea mai recentă situație, care scandalizează întreaga lume și care îl vizează pe Nicolas Sarkozy, fostul președinte al Republicii Franceze, condamnat la închisoare cu executare pentru corupție în timpul campaniei sale electorale. Dar totuși, nici în acest caz, în cel mai scandalos din ultima vreme nu este vorba de crime. În Statele Unite, procurorii îi cercetează la sânge pe fostul și pe actualul președinte. Dar, din nou, nu pentru că și-ar fi asasinat oponenții politici.

Al doilea motiv, care mă determină să vă propun această analiză, este că există deja analiști politici, chiar din blocul occidental, care susțin, nici mai mult nici mai puțin, decât faptul că Alexei Navalny ar fi fost asasinat de către Serviciile Secrete Americane în scopul de a-l compromite pe Vladimir Putin. Desigur, acesta este un scenariu care, teoretic, ar putea fi luat în calcul, dar care, dată fiind seria crimelor repetate, nu stă deloc în picioare. Sau poate serie de asasinate din cei 30 de ani, de când Putin joacă un rol major în politica Federației Ruse, să-i aibă drept autori tot pe americani? Un asemenea scenariu este la fel de văzduhist, indiferent de cine este propus și susținut, ca și un alt scenariu, care a fost lansat după detonarea celor două magistrale submarine de transport al gazelor, Nord Stream I și Nord Stream II. Atunci, unii s-au grăbit să afirme că rușii sunt cei care le-ar fi aruncat în aer. Pentru a da vina pe alte state. Și, în principal, pe americani. Mi-am pus încă de la început întrebarea de ce ar fi făcut rușii așa ceva? Cum să arunci în aer zeci de miliarde de dolari, costul investiției plus posibilitatea de a exporta în continuare gaze în Europa. Ar fi fost un nonsens. În cele din urmă, s-a dovedit că au fost cu totul și cu totul alții cei care au detonat magistralele.

Sub asemenea auspicii ale crimei politice, brutale, ostentative, se vor desfășura alegerile prezidențiale din Federația Rusă. Fără ca Putin, fie și de formă, să aibă competitori credibili. Este, între altele, și definiția clasică a unei dictaturi sângeroase. Dar de ce săvârșește Vladimir Putin crime politice într-un mod atât de ostentativ? Pentru că nu se teme de nimic. Cu excepția pericolului de a pierde puterea. Și pentru a nu pierde puterea, e decis să facă orice. Și, mai ales, să își intimideze potențialii adversari. Să inhibe, pur și simplu, orice tentativă de a fi supus criticilor și de a fi contestat.

Mai există și un al treilea motiv pentru care am decis să reacționez la această ultimă crimă. Există în Federația Rusă, există în țările BRICS, ca de altfel și în lumea occidentală, din nefericire, nenumărați admiratori ai lui Vladimir Putin. Aceștia trebuie să se gândească în viitor, de o sută de ori, înainte de a mai îndrăzni să-și exprime aprecierea față de liderul de la Kremlin. Pentru că, până la urmă, nu-i așa? Cine se apreciază reciproc, cine se admiră reciproc, se aseamănă și se adună.