E după o noapte de discuții cu factorii Centrali și locali despre campanie de relansare a turismului. Ne află la Varadero, 27 septembrie 1988:
„Reporter: Comandante, turismul a devenit un zăcămînt de minerale în mai multe mine.
Castro: Spuneam că recolta are posibilități bune și există o nouă mină. Da, a devenit o mină de petrol, o mină de turism.Reporter: Și industria citricelor?
Castro: Matanzas are una dintre cele mai mari plantații de citrice din lume. Are posibilități foarte bune. Cred că este unul dintre lucrurile cu care ne putem mîndri. Recolta este bună.(videoclipul arată că Fidel Castro se uită în jos la reporter)
Grăbește-te, schimbă-ți caseta, că se termină!
Reporter: Am schimbat-o, comandante”.
Așadar, Fidel Castro se întrerupe din răspuns pentru a-i semnala reporterului că i se termină caseta. Și replica e înregistrată și difuzată în Cuba.
Repet, Fidel Castro discută cu jurnaliștii cubanezi.
Se putea petrece o asemenea scenă între Nicolae Ceaușescu și un reporter TVR?
Răspunsul e Nu. Hotărît.
Și din simplul motiv că Nicolae Ceaușescu nu ține conferințe de presă cu jurnaliștii români!
Televiziunea, radioul, ziarele sînt în Cuba ale statului. Statul înseamnă Fidel Castro. Cu toate acestea jurnaliștii cubanezi îl abordează pe Castro cu familiaritate. Nu șovăie să-și expună părerile, să întrebe ca și cum ar fi ditamai colaboratorii lui Fidel, să-l întrerupă chiar. Castro îi tratează ca pe niște tovarăși de conducere a țării, ca membrii ai cercului intern, familial. Pe 6 noiembrie 1988, Fidel Castro vizitează Tîrgul internațional de la Havana. Un reporter de la Havana Tele-Rebelde Network, a doua rețea de posturi TV din Cuba, îl abordează rapid. Dialogul cu Fidel Castro e transmis în 7 noiembrie 1988. Citind Stenograma n-ai o clipă impresia că reporterul de la o televiziune cubaneză stă de vorbă cu El Comandante en Jefe. Și nu degeaba am folosit expresia „Stă de vorbă”. Reporterul nu-i ia un interviu. Are cu Fidel Castro un dialog de om interesat dacă vreun produs din cele văzute poate fi cumpărat de Cuba. Are un dialog, un taifas chiar, și nu un interviu cu El Comandante. En Jefe. Prima parte a dialogului se definește prin întreruperi reciproce:
„Reporter: După cum știți, am avut probleme cu unele produse de import. Credeți că acest tîrg ar putea duce la semnarea unui acord?
Castro: Problemele pe care le-am avut cu produsele importate este rezultatul disponibilității de valută. A trebuit să restricționăm multe lucruri și să reducem cantitatea pe baza situației noastre financiare, a monedei noastre covertibile.Reporter: Cu toate acestea, multe firme au făcut acum oferte de facilitare a creditului.
Castro (întrerupîndu-l): Da, multe firme au avantajul apropierii. Sînt în țările vecine. De multe ori produsele care provin din Japonia sau Europa durează mult mai mult pentru a ajunge. De aceea, comerțul crește cu Mexic, Argentina, Cuba, cu țările din America Latină…Reporter (întrerupîndu-l): Există, de asemenea, o nouă linie către Columbia…
Castro (întrerupîndu-l): Cred că acest lucru ajută. Aceste exponate ne oferă, de asemenea, multe idei. Ele aruncă multă lumină asupra posibilităților industriale. Oamenii cu care am vorbit sînt foarte prietenoși, foarte cooperanți și bine pregătiți. Acești oameni care vin la tîrg…Reporter (întrerupîndu-l): Ei lasă impresia că vor să ajute…
Castro (întrerupîndu-l): Acești oameni sînt cu adevărat bine pregătiți. Sînt tehnicieni universitari. I-am întrebat pe mulți dintre ei despre profesiile lor. Mulți dintre ei au studii superioare și știu să-și prezinte produsele.”
Nu e o noutate că doi tipi dialoghează fără să se audă unul pe celălalt, fiecare urmărindu-și gîndurile și prin urmare, întrerupîndu-se reciproc. Noutate aici – și nu una mică – stă în faptul că un tip e jurnalist la o televiziune cubaneză și celălalt e Fidel Castro!
Reporterul aduce vorba despre produsele Companiei Ottis Elevator, companie despre care îi spune lui Castro că „va juca un rol important în construcțiile noi pentru industria turistică”. Din vorbă-n vorbă, Castro ajunge la nevoia de o ascensoare în Cuba. Ottis expune la Tîrg ascensoare. Are loc următorul dialog:
„Castro: Este foarte important să știm în fiecare ocazie ce ar trebui să folosim și ce ar trebui să cumpărăm. Există o mare nevoie de ascensoare, nu doar clădiri care există în toată țara. Știți cîte lifturi Otis avem?
(intervine cineva din anturajul lui Castro): Avem 1.000 de lifturi Otis.Reporter: Unele dintre ele sînt foarte vechi și de întreținerea…
Castro (întrerupîndu-l): Locuiți într-o clădire care are lift?
Reporter (rîzînd): Nu, nu, Comandante.
Castro: Vorbești de parcă…
Reporter (rîzînd): Nu, sînt reporter la știrile naționale de televiziune și acopăr industria turismului. De aceea sînt foarte interesat de lifturi. Camarazii de la Sime (Industria prelucrării oțelului) fac eforturi de cooperare cu Itur, care este o firmă spaniolă, pentru a fabrica pompe pentru piscine.Castro: Cît de departe sîntem de expoziția lor?
Reporter: Ei bine…
Castro (întrerupîndu-l): Am venit aici cu ceva timp în urmă și nu m-am mișcat mai mult de cîțiva metri.
Reporter: La fel și eu, Comandante…Castro (întrerupîndu-l): Lucrezi în televiziune în sectorul turismului?
Reporter: Da, lucrez în televiziune la Turism, comerț și turism.Castro: Sunteți bine informat despre Varadero?
Reporter: Da.
Castro: Am fost acolo cîteva zile și pentru a doua oară am discutat toate planurile hotelurilor construite de Cubana (după cum s-a auzit). Este (cuvinte neclare), nu-i așa?”
Ce se observă în acest dialog?
1) Familiaritatea raporturilor dintre Fidel Castro și jurnaliștii cubanezi.
2) Jurnaliștii cubanezi îl tratează cu respect, dar nu cu smerenie.
3) Dialogurile lui Castro cu jurnaliștii sînt taifasuri.
4) Jurnaliștii cubanezi îl abordează fără preparative oficiale anterioare. Lasă impresia că umblînd prin Tîrg, l-au văzut pe Castro. Și-au zis:
– Uite-l pe Comandant! Hai să-l agățăm! Poate-i sulgem un Breaking News!